2,561 matches
-
pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți duce și cineva exemplificase asta prin faptul că atunci când durerea devine insuportabilă leșini. Dar după noaptea aceea, și-l amintea mereu pe Williamson. Nu leșinase deloc În tot chinul, și el i-a dat toate tabletele de morfină pe care le ținea În caz că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai hazardate ca proveniență, oferind, cum spuneam, o probă a erudiției și-un test de măiestrie combinativă, de amplitudine a frazei care creează atmosfera "matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o femeie. Nedîndu-și sea-ma că aici ar putea fi punctul serios al romanului, autorul, menținîndu-se la ideea că seriozitatea o constituie unghiul său de vedere, sporește cartea cu probleme puse mai mult discursiv, cu problema morții în primul rând, exemplificată în chip fericit odată cu portretul de manieră proustiană (Proust și H-sia Papadat Bengescu sunt idolii scriitorului)... Ioana repetă aproape întocmai situațiile de mai sus. Bărbatul se silește să scape și aci de "dominația" femeii, fiind inapt de "a fi constrîns
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Avem dea face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții sar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mai hazardate ca proveniență, oferind, cum spuneam, o probă a erudiției și-un test de măiestrie combinativă, de amplitudine a frazei care creează atmosfera "matriță psihanalitică și plurisemie a misterului într-o arborescență stilistică de mare finețe" (Dan C. Mihăilescu). Exemplific cu un eșantion extras din panoplia de obiecte ciudate a bătrânului: "Un obuz neexplodat din cine știe ce război al neamului; hărțile unor ținuturi imaginare; stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
caracter divers: ofensă-bunătate, durere-gelozie, plăcere abstractă-plăcere senzuală, pudoare-impudoare feminină, grosolănie-rușine, poli-tețe-inoportunitate, morală-ipocrizie, dispreț-sensibilitate, nai-vitate-cinism, spirit analitic-mizantropie etc. Neînșelat de aparențe, psihologul percepe cu finețe adevărul, distingând mobilurile ascunse. Dualitatea naturii umane, ambiguitatea gesturilor vor face obiectul și altor aforisme. Să exemplificăm, atenți și la arta compoziției: "Predici necontenit morala, zvârli în toate părțile precepte. Înțeleg: te ispitește viața și simți nevoia sa alungi tentațiile din toate puterile, în fiecare moment al vieții." Deși are alură persiflatoare ("zvîrli precepte"), impresia ultimă reține
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ca urmare, în toată această perioadă 1990-1992, am acumulat o experiență interesantă cu privire la ce se întâmplă în și cu Republica Moldova, încercând să valorificăm, cât mai bine, această experiență în interesul dezvoltării raporturilor dintre cele două state românești. Aș dori să exemplific cu două situații concrete. În august 1991, când se pregătea la Chișinău proclamarea independenței Republicii Moldova, într-o perioadă de timp în care continua să existe și să acționeze fosta U.R.S.S., M.A.E. român a trimis în capitala Republicii Moldova
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o soluție ideală, pentru că angaja și pe celelalte state, prin ambasadele lor și asigura realizarea politicii Moscovei; tonul îl dădea, de fiecare dată, reprezentantul sovietic în abordarea oricărei probleme în cadrul Comisiei. Nu aș putea să trec peste aceasta, fără să exemplific cu următorul episod. La sesiunea din 1961 a Comisiei, figura, ca un punct deosebit de litigios, majorarea taxelor făcută de către R.S.F.I. pentru Canalul Sip (construit de Austria pentru a asigura navigația pe timp de secetă și care a dispărut în urma construirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului narativ și a concepției artistice. Nu am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru a sugera cât de cât traseul receptării critice, întotdeauna semnificativ, a nuvelisticii sadoveniene, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plăcerii fără scop. Căutarea realului, a originii, a absolutului nu este un scop evident al ființei umane, cel puțin nu este un scop așa cum am putea înțelege toate celelalte scopuri care ar putea produce plăcere și pe care Kant le exemplifică în estetica sa. Este vorba de o necesitate ființială a omului. Dacă sacrul este „cosubstanțial ființei umane”, atunci și expresia lui exterioară, frumosul, va ține tot de o structură fundamentală a omului și nu de o plăcere care ar varia
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
a unor categorii ale „vremelnicului” din sfera organicului.” Marele filosof definește organicul prin următoarele concepte: viață, pământ, fire, toate concretizând nevoia spiritului ortodox de a găsi o corespondență între sfințenie și miracolul vieții. O metaforă a trăirii pătimașe ortodoxe este exemplificată din opera lui Dostoievski : Alioșa Karamazov la capătul patului starețului Zosima asociază moartea sa cu scena biblică a nunții din Cana, după care, sub „îndrumarea” Căii Lactee, „cade secerat și sărută pământul, aici mare păstrător al purității primordiale”. Metafore ale acestei
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
reușitele meșteșugului scriitoricesc de existența talentului nativ și de intuirea stilului „potrivit”. Părerile despre personaj sunt rodul unei sinteze între conceptele clasice și modalitățile artei realiste, pornind de la asemănarea teatrului cu arhitectura și a dramaturgului cu arhitectul. Aceste preferințe sunt exemplificate prin studiile Câteva păreri, Oare teatrul este literatură?, cronici dramatice despre personajele lui Shakespeare, Hugo, Scheller. Închipuind un Othelo în maniera lui Hugo, I. L. Caragiale denunță neverosimilitatea unui asemenea personaj, apropiinduse de principiul verosimilității formulat de Aristotel: „a înfățișa universalul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
personaj înzestrat cu o anumită fire, vorbe și fapte cerute de aceasta după legile verosimilului și ale necesarului”<footnote Aristotel, Poetica, II, București, Editura Academiei, 1965, p. 55. footnote>. Valoarea estetică nu este condiționată de moralitatea personajului. Această idee este exemplificată de Caragiale prin elogiul adus lui Shakespeare pentru crearea personajului Falstaff: „iar ticălosul de Falstaff, că nu-i poți zice mai bine, secătura aceea e un monument nepieitor al minții omenești, nu doar că nu profesează tendințe generoase, ci fiindcă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să facă tot ce este „în stare să facă”. Pentru Caragiale amanuntele nesemnificative sunt „alunițe istorice” iar analizele psihologice sunt „marafeturi uzate” și nu trebuie aplicate în practica creației. Principiul adecvării personajului cu mediul, al legăturii artei cu realitatea este exemplificat printr-o povestire plină de tâlc despre viziunea artistului (un școlar pus pe șotii) asupra pofesorului cu riglă și nas mare: „el puțin ne importă - ce simțim noi la vederea lui, aceea importă și aceea o avem aici întreagă”<footnote
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dramei). Repertoriul burlesc - gesturi indescriptibile, înclinări, salturi, grimase și farse - prezintă interes atâta timp cât aceste elemente specifice pantomimei sunt în mișcare și în contrast cu ambianța lor. Pantomima, caricatura veselă sau vodevilul comic sunt îndrăgite mai ales din cauza aspectului lor parodic. Spre a exemplifica, amintim natura comediei dell’arte ce nu poate fi evidențiată de limbaj, ci mai degrabă de jocul actorilor, de fapt de mișcările extraordinare ale acestora. Cel mai talentat ilustrator al comediei dell’arte este Jacques Callot, cu ciclul său caricatural
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
înapoi în scaun cu o expresie incoerentă, pe figura vârstată de dungi verzui. — Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc malițios. — E vina ta! se repede spre fotograf. A fost o sarcină simplă. — Cum să fie vina mea? E a băiatului. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om al școlii și al cetății, care-și analizează activitatea până la momentul actual. Și o noutate de ultim moment: Vasile Fetescu abordează o nouă direcție în scrisul său: fabula, cu referire directă la aspectele morale negative ale originalei noastre tranziții. Exemplific doar prin “Seducție” și „Paradox”, semn că neobositul confrate scriitor mai are încă destule resurse pentru a ne mai oferi valoroase și atractive pagini literare. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.3(32), trim.III, 2008 *** Păcală și ai săi, de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
dovedească precaritatea? Să ne umilească? Livrându-ne, o, Doamne, culpei și disperării și slăbiciunilor prea multe, pierzându-ne pierzându-ne... Vezi, professore, despre frică și suspiciune semenii noștri se feresc a vorbi. Nu și despre plictiseală, cum bine știi și exemplifici zilnic. Ai fidescoperit, iată, dureroasa lor întrepătrundere, numită Irina. Femeile îți amintesc ceva mereu amânat și rănit, așa ar spune amicul Marga. Vampire, gheară, lanț, fermoar, verigă, inel, amintește-ți, așa obișnuiai să-ți instruiești tinerii interlocutori asupra eventualelor partenere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Suze, tu cum îți faci bagajul? Ai un sistem, ceva? Nu știu, zice ea vag. Bănuiesc că fac și acum ce ne‑au învățat la Miss Burton. Te gândești la o vestimentație pentru fiecare ocazie și o respecți. Începe să exemplifice pe degete. Cum ar fi... călătoria până la destinație, masa, când stai la piscină, când joci tenis... Ridică ochii spre mine. Da, și fiecare haină să fie folosită de cel puțin trei ori. Dumnezeule mare. Suze e un geniu. Știe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bucure pentru cadou sau să își plângă durerea. Mă înțelegi, nu-i așa? Își îndreaptă umerii, m-am culcat cu ea de trei ori pe covorul acesta, de patru ori pe scaunul acesta, de două-trei ori pe masă, îți voi exemplifica totul cu cea mai mare plăcere, poate am uitat una sau două partide, ce îți spune asta, că am putea fi soț și soție, eu și ea? Că trebuie să îmi abandonez copiii, să îmi distrug familia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai mult. Capitolul 2 Creația, potopul, turnul din Babilon, relatarea originilor și originile povestirii Pentru a determina mai bine ce fel de povestire ne prezintă Biblia, trebuie să parcurgem cu un ochi mai critic câteva pagini mai importante. Pentru a exemplifica, voi relua povestirea biblică așa cum ne-o prezintă textul acum. Voi începe acest parcurs cu relatarea creației. Pentru fiecare parte importantă a povestirii voi pune aceleași întrebări: Cine povestește? Cum poate cunoaște povestitorul ceea ce povestește? Există documente extrabiblice care să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nervi pigmentări) și coristoamelor, cum sunt incluziile de țesut pancreatic în peretele intestinal, de exemplu; -inflamatorie, proliferativa, ilustrată de leziunile granulomatoase; -regenerativ-reparatorie, ca în cazul neuromului de ampuție sau al banalului țesut de granulație servind vindecării plăgilor; -hiperplazică, îndeosebi disendocriniană, exemplificată de gușa adeno-matoasă tiroidiană, hiperplazia nodulară a prostatei etc.; -displazică, exemplul concludent oferindu-1 displaziile mamare, care adesea sugerează clinic și radiologie o tumoare malignă. Etapa următoare a elaborării diagnosticului o constituie stabilirea tipului histologic al neoplasmului care, așa cum am văzut
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
interzicerea doliului public, dar îngroparea trebuia să aibă loc, în consonanță cu porunca biblică a Deuteronomului 21,22-23 și cu obiceiurile evreiești care s-au dezvoltat în jurul ei. Poruncile Scripturii, luate împreună cu tradițiile care privesc pietatea (în special, așa cum o exemplifică Tobit), impuritatea cadavrului și evitarea pângăririi țării, sugerează clar că, în împrejurări obișnuite (adică în timp de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
apărut Isus mai mult, în Galileea sau Ierusalim, sau câte puțin ici și colo? Deși aceste întrebări nu sunt chiar atât de dificile, așa cum pretind unii, există o grămadă de probleme când încercăm să le punem în ordine. Vă mai exemplific printr-o situație sau problemă asemănătoare, datând de la mijlocul secolului al XX-lea, care ilustrează cu ce fel de subiect avem de-a face. Pe 25 octombrie 1946 a avut loc un moment nemaipomenit când s-au întâlnit, pentru prima
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]