2,012 matches
-
nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune. Parcă prea mult sifon toarnă criticii contemporani în creațiile lor. Unii și - au consumat geniul modelând o oală, ori cioplind un fluier. Relația scriitor - critic seamănă uneori cu cea dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Molinaeus la următoarea concluzie: «[...] este necesar și util ca o anumită consuetudine de a percepe dobânda, să fie menținută și tolerată». Astfel încât «stulta illa et non minus perniciosa quam superstitiosa opinio de usura de se absolute mala». Molinaeus a fost exilat, iar cartea sa a fost pusă la Index. Totuși, treptat, ideile sale au aruncat o sămânță care va da mai apoi roade. Calvin și-a găsit urmași în umanistul Joachim Camerario, în Joakob Bornitz și mai ales în Christoph Besold
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește relația intimă cu divinitatea, lirica argheziană a fost terenul cel mai fertil și, în consecință, cel mai exploatat, iar hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
KGB de la Moscova? Să spunem lucrurile altfel. Spiritualismul absolut este cel care elimină imaginile, iar Occidentul s-a dovedit destul de refractar la extremismele spirituale. Și bine a făcut. Cum explica pe la 820 autorul Antireticelor, Nichifor, patriarhul Constantinopolului, părintele Bisericii iconodule exilat de Leon al V-lea, împăratul iconoclast voia puteri depline, fără a ține cont de o anumită distincție între temporal și spiritual, Imperiu și Biserică. Nichifor vedea astfel în iconoclasm ceea ce am numi astăzi o "tentație totalitară", dublată de un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
amatorii care așteaptă de la "vizual" plăcerile sau vertijurile pe care li le procura "arta" seamănă, poate, cu strămoșii noștri din secolul al XVIII-lea, care încă nu puteau să vadă frumusețea Alpilor, acel "haos indescriptibil", și a plajelor bretone. Defazați, exilați din paradisurile lor verzi, melancolicii de azi poate că nu știu să salute frumusețea antenelor, a firmelor luminoase și a stâlpilor, a intersecțiilor autorutiere suprapuse, a acelor suburbs nesfârșite, alternanțe de neon și beton. Nimeni nu este contemporan cu oicumena
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
l - o pedeapsă dreaptă pentru distrugerea unei atât de frumoase teorii. Sursele antice susțin că ar fi pierit în mare din cauza impietății lui sau, în altă variantă, că cei din confrerie l-au alungat și i-au construit un mormânt, exilându-l din lumea oamenilor. Dar oricare ar fi fost adevărata soartă a lui Hippas, există foarte puține îndoieli că nu ar fi fost defăimat de frații săi. Secretul pe care l-a revelat a zguduit temeliile doctrinei pitagoriciene, însă, luând
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
devine exterioară, nefamiliară și, în final, diferită. Alterarea propriei naturi prin exilarea cunoașterii la nivelul științei și tehnologiei ne transformă deja în simpli purtători și colportori de date, cunoștințe, tehnologii. în timp, acest mod de a ne raporta la cunoaștere, exilând-o, nu va avea drept efect dezvoltarea și transfigurarea omului în pas cu dezvoltarea științei, ci va ajunge să desfigureze și să denatureze omul până la dispariție. De aceea, propun o revigorare a demersului umanist, în paralel cu dezvoltarea cunoașterii științifice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Liderii spirituali ai diverselor tradiții ori comunități religioase reușesc să transmită mesajul legăturii nu doar indicând către principiul întemeietor, ci făcând manifestă prezența principiului până la nivelul trupului și al materiei acestei lumi. Cu alte cuvinte, principiul întemeietor nu este undeva, exilat în afara noastră și a lumii, ci se manifestă și (ne) este inerent hic et nunc. Consecința ultimă a intrării în relație va fi propria transfigurare și, deci, propria moarte pentru ceea ce reprezentăm ca individual, ca unu între multipli, și învierea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lul modului în care definim și valorificăm cercetarea științifică. Retragerea falsă a științei în zona „exterioară“ și „externalizabilă“ a omului și a lumii, de dragul obiectivității, este eronată și exclude neobiectiv posibilitatea ca „exteriorul“ să fie, de exemplu, (co)manifestarea „interiorului“ exilat pe tărâmul științelor umaniste, în esență „neobiective“, „ne științifice“ - și deci „neproductive“ - și, în genere, „inefi ciente“. Re ducerea interesului „științific“ și a obiectivității la „exterioritate“ este în sine neobiectivă și nu poate con duce decât la rezultate „părtinitoare“, adică
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
de rezidență și de muncă în care un mare număr de indivizi, care au o situație identică, fiind despărțiți de societatea exterioară pentru o perioadă de timp apreciabilă, duc împreună un ciclu de viață îngrădită și administrată în mod formal. Exilați de lume, membrii își organizează o viață socială a lor. Stilul lor de viață capătă, în ochii lor, înțeles și coerență proprii. 398 Pot fi citite cu folos pe această temă: Ph. Aries, G. Duby, Istoria vieții private, București, Meridiane
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
regina Elisabeta a elenilor, mătușa pruncului, și ducele de York, viitorul rege George VI. În luna aprilie 1924, în același an în care regina Elisabeta (fiica cea mai mare a Mariei) și soțul ei, regele George II al elenilor, se exilează la Londra în urma proclamării Republicii Elene††††††††††††††††††, cuplul regal român a efectuat prima (și unica) lor vizită de stat în Regatul Unit la invitația regelui George V (fostul "supirant", v. George V) și a reginei Mary**. Maria va sta însă în
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1867. Greșeala a fost corectată în nr. 7 (septembrie) al aceleiași reviste. †††††††††††††††††† George își va recăpăta tronul în 1935, dar divorțase de Elisabeta cu cîteva luni mai înainte, aceasta stabilindu-se la București pînă în ianuarie 1948 cînd s-a exilat odată cu nepotul ei, regele Mihai, și cu regina-mamă Elena. ** Într-o fotografie de protocol reginele stau pe scaun (Maria în stînga și Mary în dreapta privitorului), iar George V și Ferdinand stau în spatele lor în picioare, dar în poziție asimetrică (Ferdinand
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Tomis, Callatis) au „adaptat“, după obiceiul lor, numele persan, prin etimologie populară, la Axeinos (pontos), „marea neprimitoare de străini“ (din prefixul negativ-pri vativ ași apelativul xeinos, „străin“). Vor fi știind ei ceva, după cum a aflat mai tîrziu și poetul Ovidiu, exilat pe țărmul ei. Marinarii, cu frică de mare și cu dorința de a o îmblînzi, i-au schimbat însă numele cu antonimul său, Euxeinos (printr-un eufemism comparabil cu Oceanul Pacific, care nu e deloc „liniștit“ și cu Capul Bunei Speranțe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consocer), a urî și urrenj (lat. horrere), ospăț și shtëpi „casă” (lat. hospitum, ngr. σπίτι), împărat și mbret (lat. imperator), a mâna și mënoj (lat. admaneo). Aici se înscrie, spune Pușcariu, și evoluția semantică asemănătoare: a merge și mërgoj „a exila, a îndepărta” (lat. mergo „a plonja, a se scufunda în apă”, pădure și pyll (lat. palus, -udis), a ura și urój (lat. oro „a vorbi, a spune”) etc. (p. 261 urm.). Toate grupele lexicale împreună cu minuțioasele și complicatele analize fonetice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
opărite tare bune“. Cea din urmă rețetă, a cărei sonoritate ar putea stârni și astăzi groaza pensionarelor care nu cunosc limba lui Molière, se referă la babas, un fel de gogoși franceze numite astfel de către Stanislas Leszczynski, rege al Poloniei exilat în Lorena, care le-a dat numele după personajul său literar favorit, Ali Baba. Dar nu ar trebui să-i acuzăm doar pe cei doi autori entuziaști, deoarece întreaga epocă era plină de asemenea „imagini suav-grotești“. De pildă, Eronimo Momolo
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dar o ciudată orbire îi face pe bucătarii noștri să-l evite cu consecvență. Cu ce ar putea ajuta un asemenea produs la dezvoltarea bucătăriei noastre? Vom da un singur exemplu: banalul cașcaval pané, pe care Radu Anton Roman îl exilează în rândul barbarismelor culinare; e drept că rețeta nu ne aparține și că a apărut foarte recent pe mesele noastre, dar iată cum l-am putea româniza doar prin folosirea unui ingredient unic, autentic românesc, anume brânza de Năsal. Dincolo de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Oreibasios), Alexandru din Tralles, Aetius din Amida, Paul din Egina și Jac Psycristul. Oribas (sec. IV) era din Pergam, ca și Galen. A făcut studii în Alexandria. Prieten cu împăratul Iulian și medic la curtea acestuia, cade în dizgrație, este exilat la Goți, revine rechemat cu onoruri și apoi întreprinde o enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
foarte mare clinician și gânditor, considerat figura legendară a medicinei Evului Mediu. în 1980 UNESCO a sărbătorit un mileniu de la nașterea sa. Al treilea mare medic și filosof arab a fost Averroes. Filosofia sa conciliatorie l-a obligat să se exileze din Sevilla în Maroc. Denumit și „prințul medicilor“ a rămas fidel convingerii că Rațiunea poate fi împăcată cu Revelația, respectiv filosofia cu teologia, și argumentează aceste fapte în cartea Tratat decisic și în Cartea dezvăluirii. De o mare circulație s-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe cadavru uman prin 1478. în spitalul din Padova, medicul Alexandro Benedetti, făcea la 1490 disecții. în jurul anului 1600 se făceau disecții în unele centre spitalicești europene. Riscul era mare, ele nefiind permise de autoritățile bisericești. Medicul făptaș putea fi exilat, condamnat sau ars pe rug. Totuși, în 1604, ducele de Würtenburg, ține câteva zile, la Universitatea din Tübingen, o lecție de disecție pe cadavru uman. La 1537 anatomiștii din Padova făceau anatomie comparată prin disecții pe om și animale. Aici
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este încă și mai puternică asupra autorilor dramatici germani, elvețieni sau austrieci. Max Frisch (1911-1991), elvețian german, scrie, după exemplul lui Brecht, piese parabole ca Andorra (1961), operă ce denunță într-un mod visceral antisemitismul. Peter Weiss (1916-1982), evreu german exilat în Suedia, scrie Instrucția (1965), piesă despre lagărele de concentrare. Friedrich Dürrenmatt (1921-1990), care s-a explicat într-un mod strălucit asupra concepțiilor sale scenice în Scrierei despre teatru (1970), este și el foarte marcat de Brecht, în întreaga-i
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realist, tradiție de care ține Stanislavski. 37 Thomas Richards, Travailler avec Grotowski sur les actions physiques, Actes Sud, 1995, coll. Le Temps du théâtre. 38 Nikolaï Evreinoff reînnoiește arta scenei în Rusia între 1905 și 1925, an în care se exilează. Cunoștințele sale de etnolog, dobândite în cursul unor lungi călătorii în Asia, Africa și America, pasiunea sa pentru biologie, care îl conduce la o activitate asupra utilizării ritmurilor biologice în teatru, fac din el un regizor de excepție. 39 Stanislavski
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
două, spre a fi găsite cele mai bune metode pentru a fi asigurată acestei specii o viață lungă pe pământ"63. Un alt joc de cuvinte țintește ridicolul și vidul de eficiență al celor de la ONU. Bravul căpitan Mișu Capră, exilat în așteptarea adevăratului război care să-i elibereze țara de ocupația sovietică, îi numește "ONULITĂȚI"64, pentru că invariabil: "De cum faci apel la serviciile sale, ONU onulifică problemele"65. Gravitatea unor astfel de constatări este magistral infuzată de umor prin remarca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mascat sau nu de ironie. Un caz aparte îl constituie romanul lui Mircea Horia Simionescu Redingota, publicat în 1984 datorită unui interesant concurs de împrejurări evocat de autor în Argumentul ediției a II-a: "Cunoaștem cărți amputate, cărți cenzurate, cărți exilate; Redingota a fost acceptată cu suspectă ușurință, s-a bucurat de liberă trecere printr-un procedeu al cenzurii pare-mi-se în premieră: a fost abil machiată (era să scriu maculată) în ceea ce deloc nu era și n-ar fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plece. În spatele meu auzeam șuierături: „Trădător!“ „Bolșevic!“ Aproape că ieșisem din încăpere, când am auzit aplauze, iar când m-am întors, i-am văzut pe Russ Millard și Thad Green aplaudându-mă în semn de rămas-bun. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI PATRU Eram exilat în iad și mă mândream cu asta. Aveam la dispoziție două săptămâni de frecat menta până să-mi încep executarea pedepsei într-o secție de tot rahatul a Departamentului de Poliție din Los Angeles. Arestarea și sinuciderea din familia Vogel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
curier a rămas prea mult în camera tatălui său. Când ieși, purta încă mantaua grea de ploaie, dar părea că nimeni nu dă importanță faptului. Pe când ieșea, îi șopti ofițerului de gardă: — Îl știi pe Sempronius Gracchus, care a fost exilat în insula Kerkyna din Marea Africii? — Sigur, încuviință repede celălalt. Curierul îl înștiință: — L-au omorât și pe el. Băiețelul surprinse cuvântul „omorât“ și, deși în castrum se vorbea zi de zi despre câte-o moarte, mai apropiată sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]