1,387 matches
-
asculți pe Ernest Stere sau pe Petre Botezatu, ca să păstrăm o oarecare simetrie). Era un plan ambițios și, după cum s-a dovedit, extrem de riscant pentru Paul Miron, urmărit pas cu pas de Securitate în țară și, ca bonus, denigrat de exilații români care îi reproșau colaborarea cu regimul lui Ceaușescu. Îmi aduc aminte o dezbatere de o seară întreagă, la Paris, în toamna lui 1991, cu Leonid Mămăligă (L. M. Arcade), pe această temă; el vorbindu-mi de o iluzorie "etică
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
românii din exil, doar că exilul lor a început cu 40 de ani înainte. S-au organizat ca biserica ortodoxă a rușilor din exil. Parohia română s-a alăturat eparhiei ruse, pentru că în plus avea idei politice asemănătoare, cu toți exilații persecutați de comuniști. Lucrul acesta a durat până în 1998, când biserica a cerut să iasă de sub această jurisdicție și a intrat în comuniune cu episcopia românească din America. E o situație tranzitorie până când se găsește o altă soluție: probabil că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
pentru prima dată, după alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru prima dată, după alți 25 de ani, când se recunoștea oficial, deși indirect, existența atâtor români adevărați în afara temniței comuniste, între zidurile căreia se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care le ridică "asumarea trecutului". Trecutul nu poate fi ignorat într-un pact al uitării. Spania a încercat aceasta după războiul civil și acum, după 60 de ani, țara este încă paralizată de întrebări de genul dacă copiilor celor exilați trebuie să li se dea confere cetățenie, dacă gropile comune trebuie exhumate și acuzațiile de crime de război susținute. Acest proces de asumare a trecutului nu este în mod necesar același cu stabilirea a ceea ce politicienii și alți comentatori numesc
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
care le ridică. De ce și-a părăsit Silvestri țara, unde avea o orchestră la dispoziție și o catedră de dirijat, iar după spusele cu iz patriotic ale unor cunoștințe, „nu îi lipsea nimic“, este mai ușor de înțeles pentru un exilat român. De ce au abandonat lumea comunistă atâtea mii de români, multora din ei nelipsindu-le, aparent, „nimic“?... Întrebare aproape retorică. În plus, este foarte probabil că odată cu montarea și cenzura de partid ce a urmat operei Oedip, Silvestri a presimțit ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
crizei prin care trecea Anne și era, totodată, forma la vedere prin care se manifesta această criză...“. Sub măștile pe care le poartă anonimul domn N. (Tiberiu Naumescu, Corneliu Golam, securistul sau violatorul, invalidul sau profesorul) descoperim figura tragică a exilatului, a „extracomunitarului“ marginal, a străinului care-și trage valiza după el pe străzile exilului. În această valiză, la fel ca eroii lui Samuel Beckett, personajul lui Gabriel Chifu își duce cu sine propria viață. Revolta străinului este un refuz „trist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
din generația ta? Nu, nu e un film despre comunism, nici cu majusculă, nici fără. M-au interesat oamenii și relațiile bizare dintre ei. Din perspectiva de azi, totul mi se pare straniu: pe de o parte, un grup de exilați care trăiesc fizic la München sau la Paris, dar care mental sunt în România. Reconstruiesc România între pereții unui studio de radio din exil. De cealaltă parte, unii care ascultă aceste voci, care chiar ascultă de aceste voci. Ascultătorii - în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
a națiunii. Se poate vedea în Scrisorile către maiorul Mauvillon că o credea în stare să înfrunte întreaga Europă, și această corespondență conține câteva pasaje ciudate, care dovedesc întinderea orizontului său politic. În 1782, i-a întâlnit la Neuchâtel pe exilații noștri din Geneva și le-a vorbit despre Adunarea generală a Stărilor Franței ca despre un eveniment care nu avea cum să nu aibă loc: „Voi fi deputat - le-a spus - și voi restabili patria voastrăă“ Nimeni ca el n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
day before tomorrow!!!" Crearea unui spațiu care amenință viața, descrierea opusului utopiei (utopia fiind punctul de pornire al ideologiei, dar nu și al practicii comuniste) este modul Desperado de a ne avertiza să ne ferim de totalitarism. Fugind de comunism, exilații eșuau în dezrădăcinare. Bradbury descrie un profesor rus care iubește cu patimă America, pentru că i-a oferit un cămin și o carieră universitară. Burgess inventează un hoț rus care se trezește liber în lumea occidentală cea fără de pată, fiindcă a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și pedeapsă. Honey for the Bears face o incursiune și mai explicită în lumea comunistă a sărăciei și însingurării, adăugând și ideea că, dacă cumva Cortina de Fier s-ar prăbuși peste noapte, iadul comunist ar putea inunda lumea bună. * Exilatul din comunism ca erou comic: trilogia universitară a lui Bradbury are câteva personaje secundare care sunt refugiați din est. Cu toții sunt bizari. Când Alan Brownjohn aduce o eroină tânără și frumoasă într-o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o călătorie în Anglia, ea devine brusc stângace, imprevizibilă, ilogică. Se trezește alergând înapoi acasă, de frică să nu fie bănuită că ar vrea să rămână în vest (de ce n-ar trebui să vrea acest lucru, nu ni se spune). Exilatul comunist nu e o figură în totalitate tristă, fiindcă din punct de vedere economic nu îndură lipsurile compatrioților lui. Este însă un neadaptat, trebuie să muncească din greu să se afirme social, profesional, material, cultural. A face din el un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe Tim, care simte în permanență că "undeva, după colț, e primejdia de moarte". Simțim și noi același lucru. Romanul acesta, ca de altfel cam tot ce scrie Lodge, cu zâmbetul pe buze sau nu, e o inițiere în vinovăția exilatului, imaginată de un Desperado al simplității. 2.11. David Lodge: Cui îi e frică de romanul modern? David Lodge este nu numai practicant dar și critic al romanului contemporan. Proza lui se conturează ca un spațiu în care vrea să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
două țări: o Franță având savoarea noii noastre realități, a vieții noastre de refugiați la Paris, și o alta, o Franță căreia îi regăsisem o clipă savoarea pe care o avea într-o vreme când noțiunea de refugiat sau de exilat nu exista, când n-ar fi avut nici un sens dac-aș fi auzit-o. Melodia trezise în mine amintirea școlii, a examenelor, făcându-mă să realizez că, pe vremea când fredonam acest cântec, eu - școlărița româncă de la Paris - visam la
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
autoritatea, neîncercând să-i atragă pe cei nedoriți și folosind pușcăriile pentru a lichida diferitele categorii de dușmani ai poporului. Sub Ceaușescu, Securitatea avea să infiltreze societatea, distilând teroarea într-o formă mult mai subtilă, conform mărturiilor ultimelor valuri de exilați români, dinainte de 1989. A fi cedat o clipă ispitei de a mă angaja la Institutul de Relații Culturale cu Străinătatea, ispită în care intra și o parte inconștientă de curiozitate (să văd dacă merge!), a fost o amăgire, un efect
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
privilegiați au dreptul să ocupe până la 20 metri pătrați.“ Acesta a fost cazul filozofului Dinu Noica, mare prieten al Sandei și al lui Vlad Stolojan, surghiunit în orășelul Câmpulung, asemenea altor mii și mii de oameni care s-au trezit exilați în provincie, uneori separați de familia lor, pe care n-o puteau vedea decât ocazional. Evident, ne este imposibil să precizăm câte persoane au fost victimele acestei legi de descongestionare, care trebuia să pregătească „noul aspect“ al Bucureștiului, în vederea celui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
că, dacă, pe atunci ar fi făcut matematici (cum face acum) poezia lui ar fi câștigat în curățire; că și-ar fi pus invențiunea în teoreme și perfecțiunea în versuri; că, în sfârșit (cum s-a mai spus) Byron, ne-exilat, membru al Camerei Lorzilor, ne-ar fi scutit de mult patos oratoric și fericit cu o poezie mai scurtă?" 33 Ion Barbu, "Joc second", în Versuri și proza, 1984, p. 26. 34 Ion Barbu, "Poezia leneșa", în Versuri și proza
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
si aruncară trupurile În mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie. Proslăvirea că sfânt Soția domnitorului, Maria, și ceilalți membri ai familiei rămași În viață au rămas, Închiși, la Constantinopol, până În martie 1715, fiind apoi exilați la Kutai, pe țărmul răsăritean al Mării Negre, până În 1716. Atunci au fost eliberați și au putut reveni În Țară Românească. În anul 1720, soția domnitorului a reușit să recupereze trupul soțului și să-l Îngroape În taină În Biserică Sf.
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
lui, Dumnezeu s-a născut în exil. Exilul lui Ovidius constituie și punctul de plecare al romanului Ultima lume a lui Christoph Ransmayr, apărut în 1988. Romanul Cotta, căruia Ovidiu îi scrie epistole din exil, pornește în Tomis în căutarea exilatului, dar și a unui fragment de manuscris din Metamorfoze, opera legendară a lui Ovidiu, căci la Roma circula zvonul că poetul ar fi murit. In orașul de la malul Mării Negre, Cotta găsește doar urme ale trecerii prietenului său; pe Ovidiu însuși
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
un necesar coeficient de devianță, fără să-i transforme inevitabil în judecători sau mai rău în procurori ai realului. Lupta pentru adevăr este însă, mai întîi, una contra erorii. Cît privește devianța, dar și formele ei: marginalii, marginalizații, ereticii, devianții, exilații, disidenții, Morin sesiza existența unui potențial de devianță și de oficialitate care generează, la intelectuali, "apariția de devianțe în oficialitate și de oficialitate în devianță"; cea dintîi, devenită deopotrivă tendință și dominantă, se poate transforma într-o oficialitate de interior
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
să reapară cu toată vigoarea. Căci aceasta este rațiunea supremă a exilului cultural: apărarea libertății de mișcare și expresie, salvarea normalității spirituale și culturale, solidarizarea și apărarea unui sistem de valori antitotalitare, antidespotice, antidictatoriale, dincolo de orice frontiere, persecuții și obstacole. Exilații de pretutindeni formează o nouă lume, o nouă realitate morală, culturală și socială. După 1940, și mai ales după 1945, se configurează, în proporții sporite, un nou tip uman și literar și o nouă conștiință morală și culturală: a liberului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu deplâng plecarea lor, dar regret că n-au existat și mai mulți scriitori români care să-i fi imitat. în spiritul cel mai pur al cetății literelor, același Virgil Nemoianu (care se simte peste tot acasă și peste tot exilat) își dă seama și de imensa valoare a sistemului de relații culturale, inclusiv despre imaginea României. Dacă valorile românești nu circulă, nu sunt puse în evidență, scriitorii plecați nu păstrează legăturile utile, inclusiv între ei și cu cei din țară
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
utile, inclusiv între ei și cu cei din țară, cum putem pretinde ca realizările noastre să fie recunoscute? în același mod se exprimă și Matei Călinescu, atunci când face în același timp elogiul prieteniei și al comunicării sub pecetea tainei. între exilați, între ei, pe de o parte, și între exilați și cei rămași în țară, pe de alta, comunicarea și solidaritatea au fost permanente. în acest mod au corespondat umaniștii încă din Renaștere. Păstrez într-un dosar peste 50 de scrisori
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cum putem pretinde ca realizările noastre să fie recunoscute? în același mod se exprimă și Matei Călinescu, atunci când face în același timp elogiul prieteniei și al comunicării sub pecetea tainei. între exilați, între ei, pe de o parte, și între exilați și cei rămași în țară, pe de alta, comunicarea și solidaritatea au fost permanente. în acest mod au corespondat umaniștii încă din Renaștere. Păstrez într-un dosar peste 50 de scrisori primite de la Matei Călinescu (și numărul lor sporește mereu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
una din tristețile, din malaises-urile mele permanente 27. S-a ținut, într-adevăr, de cuvânt și a devenit o celebritate internațională. La fel au raționat și Mircea Eliade și E.M. Cioran. (Marele patron simbol-precursor, Alexandru Macedonski.) Și, de fapt, toți exilații care au făcut, efectiv, o carieră oarecare într-o altă cultură. în astfel de cazuri, complexul de inferioritate caută să și găsească o compensație necesară. Uneori, ea reprezintă chiar o strălucită revanșă asupra ignorării, marginalizării și, mai ales, persecutării suferite
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]