1,411 matches
-
franceză face parte din codul nostru genetic. În plus, pentru exilați există o dimensiune aparte, greu de definit: e dimensiunea norocului. Așa cum nu poți fi negustor bun dacă nu ai un pic de noroc, tot astfel nu poți fi un exilat fericit fără noroc. Norocul e ceva subtil: întîlnirea cu un om care te ajută, sau o iluminare interioară, sau o informație care îți cade sub ochi la momentul potrivit. Eu am avut noroc, fiindcă primele 3-4 zile ale exilului sunt
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
ținem seama de contexte. Mai întîi, nu putem face abstracție de fundalul biografic - poziția scriitorului din est, nevoit să aleagă între acceptarea compromisului, semnarea pactului, complacerea în minciuna generalizată a regimului totalitar și soluția cealaltă, a emigrării, asumarea condiției de "exilat" cu toate neajunsurile pe care le implică, la rîndul ei. Paradoxul constă însă în faptul că, dacă în primul caz, personalitatea individului este alterată de mecanismele, destul de previzibile, ale instinctelor de conservare sau ale oportunismului, pervertirea conducînd, în ultimă instanță
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
și că pot, în felul meu, spune povestea pînă la capăt. Așa a apărut Pullback, care a fost semnalată de o serie de cronici între oamenii exilului. Vă considerați un scriitor în exil? Nu, eu n-am venit aici ca exilat și nu am avut niciodată senzația că sînt exilat. Oricum, după ce am văzut receptarea favorabilă a acestei prime cărți, m-am gîndit că aș putea încerca să descriu experiența mea în termeni literari. Așa a apărut Cybernetic Conspiracy, o încercare
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
lui să-l învețe odihna ascultării<footnote Ava Dorotei, Diferite învățături de suflet folositoare, cap. 8, în Filocalia..., vol. IX, p. 484. footnote>. Observând atitudinea oamenilor, Creatorul îi izgonește din rai să petreacă pe acest pământ ca niște surghiuniți și exilați. În acest sens, Teodor al Edessei precizează: De aceea dreptul Judecător, judecându-l (pe Adam) nevrednic de Sine, l-a lipsit pe el de cele pe care le-a disprețuit, adică de contemplarea lui Dumnezeu și a celor ce sunt
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
pierdut atunci transparența spirituală, oprindu-1 pe om în legile ei monotone și ciclice ca într-o robie. Înstrăinându-se de Dumnezeu prin păcat, protopărinții s-au înstrăinat între ei și de restul creației, pierzând transparența comuniunii interpersonale, devenind ca niște exilați neliniștiți în lume și transmițându-i și acesteia blestemul lui Dumnezeu, adică descompunerea și moartea. Deci, urmările acestui păcat al protopărinților sunt multe la număr și se raportă unele la suflet, altele la trup, iar altele la starea din afară
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
mai bine, și l-am ospătat cu felurite gustări grecești cumpărate pe rue des Plantes, cu brânzeturi, cu un Tokay alzacian și cu un Saint-Emilion. La sfârșitul mesei, i-am citit versiunea românească a interviului nostru din 1996, " Itinerarul unui exilat atipic", ce va apărea într-o revistă lunară. Textul a ieșit bine, dar ar fi trebuit să-l încredințez altei publicații, mai de vază! În privința creației mele, Al. C. m-a mustrat de-a binelea: "Cu cultura ta, trebuie să
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
incapabili (sau nevoind) să se adapteze "vremurilor în schimbare", astfel cum ele se profilau la începutul anului de răspântie 1948. Mai târziu, în anii dezghețului ideologic relativ, unora dintre "dispăruți" li s-a îngăduit să revină în literatură (nu și exilaților), unora chiar li s-au republicat scrierile din tinerețe, cele apărute îndată după război, dar fapt este că intervalul literar 1945-1948 se înfățișa în continuare cu destule goluri. Și cum să definești acel moment de creație fără să te poți
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza sau despre conștiința decorativă etc.), pamflete în care verbul acid și metafora corozivă a unui exilat a întâmpinat metamorfozele - unele previzibile, altele subite și inexplicabile - ale unor scriitori rămași în țară, care au preferat să se instituționalizeze aservindu-se, decât să-și asume demnitatea ținutei morale, ce le-ar fi dat girul responsabilității etice și al
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
acide și vehemente, altele învăluitoare, de o melancolie de taină și asceză - caută să scoată din anonimatul timpului și din tainițele memoriei figuri destrămate, identități pe nedrept pierdute, siluete ce au căpătat nedeterminarea depărtării. Aceste pagini consemnează în filigranul suferinței exilatului, "o operă", "o poveste" sau "o ratare" - din dorința de a transforma exilul dintr-o "repetată uitare" în trăire și retrăire nostalgică -, recuperând fragmente de timp și de memorie care să-i redea măcar o parte din relieful său atât
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
una lângă alta, într-o rânduială nouă? Ce-ar fi?"). Jurnalul lui Virgil Ierunca este, în primul rând, înainte de a fi o mărturisire, o mărturie, patetică și acuzatoare, lucidă și duioasă, sarcastică și robită de dor, despre convulsiile afective ale exilatului, ca și despre isteria unei Istorii ieșite din matca firescului, despre legile aberante ale unui timp malefic, despre oameni și locuri, prieteni și neprieteni, o mărturie, așadar, despre confruntarea dramatică a eului ce-și ascultă cu atenție ecourile propriei memorii
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
și retur. Impresiile de călătorie vor fi descrise cu lux de amănunte în volumul Cutreierând Spania, apărut în 1928 și reeditat de Editura Sport-Turism în 1988. La întoarcere, face un scurt popas în localitatea Hendaya, știind că acolo se afla exilat Miguel de Unamuno, care putea fi întâlnit zilnic într-o cafenea. Romulus Cioflec este, astfel, al doilea român, după Iorga, care a avut privilegiul unei conversații relaxate cu scriitorul spaniol. în vara anului următor, "peregrinul nostru transilvan" se îmbarcă pe
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
obligat, în numele unei drepte cauze, să o părăsească? Dacă cei ce vor citi aceste însemnări, necunoscînd meandrele - sau golgotele - exilului, vor vrea să afle și să înțeleagă durerile pribegiei în slujba unei cauze patriotice, citească paginile scrise de marii noștri exilați Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Theodor Cazaban, Sanda Stolojan, Nicoleta Franck și, bineînțeles, ale lui Paul Goma (sau ale lui E. Lozovan sau Leontin Constantinescu). Toate s-au publicat în țară și, de bună seamă, mai sînt și altele, care ne
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
din pribegie. Istoria mai puțin cunoscută a exilului românesc - trăită și scrisă de dl Neagu Djuvara - se oprește și ea tot în acest timp. Despre perioada ulterioară anilor '60-'80 din exilul românesc din Franța dispunem de mai multe prezentări. Exilații s-au înmulțit: cei plecați din motive economice („Românii deplasați") se amestecau cu cei ce-și alegeau expatrierea din rațiuni strict patriotice-politice, infiltrările Securității deveneau tot mai frecvente (atacuri personale, atentate etc.). Exilul istoric - elita marelui exil militant românesc - își
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
e, chiar dacă visele și turtele cele mai scumpe se ard ca jertfă - pe toate le înghite valul ridicat din străfund de fulgerul pornit. Împotriva cui a grăit sângele și fumul jertfei? împotriva celui hirsut, în zdrențe roșcate, sau împotriva celui exilat în fundătura mileniului nostru? Eu am văzut pe fiecare urcat pe umerii celuilalt, pe sub pietre, după o gură de aer, rupându-și din carne, carnea-nroșită; să vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de atîția cunoscuți, în țară și în exil ș.a.m.d. Pe scurt, autoarea începe să discute aici literatura propriu-zisă pe care o scriu acești români din exil, fie că unii receptează situația lor ca o confruntare între dezrădăcinații sorții, exilații cărora istoria le este mereu potrivnică, și dezrădăcinații spiritului, care sînt oamenii Occidentului îndepărtați de esența umanității prin agresiunea rațiunii, cum o vede un Horia Stamatu (exponent al cercului tradiționalist, cu mulți foști legionari, din grupul de la Madrid), fie că
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Corbin, Daniel Rops, Ortega y Gasset, Urs von Balthasar, Alain Bosquet (!) și multe altele. Altă încercare de lărgire a discuției care ar merita un efort suplimentar de investigație mi se pare aceea care ar putea să pună între temele caracteristice exilatului, desțăratului, nostalgicului etc., aceea a absurdului sau mai exact a fantasticului ca rezultat al dislocării forțate a individului din universul său limitat; pe o linie care nu-l ocolește pe Eugen Ionescu, nici pe Mircea Eliade (ambii mai vechi practicanți
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Fundeni, la 3 februarie 2000”.) În Bărăgan lui Paul Goma Prietene - cum ți-e toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
deși multă lume, desigur, nu atât de informată, crede contrarul! în aceeași linie, a atitudinii politice explicite poate fi socotită și pleiada de adjective puse după cuvîntul anticomunism: visceral, primitiv, maladiv etc. Probabil că domnul Pelin se aștepta ca toți exilații să practice un anticomunism decent sau deloc. Din rândul inadvertențelor aș mai semnala două. Cînd vorbește despre Dinu Flămând și Matei Vișniec, autorul consemnează că aceștia ar fi lucrat și încă mai lucrează la radio Delta-RFI. Dacă așa scrie în
Cenzură și camuflaj by Ioan Morar () [Corola-journal/Imaginative/15004_a_16329]
-
ai săi sub cuvînt că, fiind exclus individual, nu poate fi de acord cu o reprimire colectivă. Dar primirea era tot individuală, nici nu se putea altfel, doar că, în aceeași seară, Uniunea Scriitorilor a adresat propuneri asemănătoare și altor exilați care fuseseră, la rîndul lor, excluși. Cît privește cetățenia, Goma a refuzat s-o solicite. Cum legea e una pentru toți (bună sau rea, asta e altă problemă), în lipsa solicitării nu s-a putut face nimic. în sfîrșit, Săptămîna roșie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
rudele sale din Franța, pentru suma de 25.000 de dolari, prin intervenția lui Henry Jacober, cerealist din Anglia. La 28 ianuarie 1962 Vlad și Sanda Stolojan părăsesc, împreună cu fiul, România, trăindu-și restul vieții la Paris, în condiția de exilați, cu dorul de țară. La Paris, Sanda Stolojan a publicat trei volume de versuri (în anii 1982, 1985 și 1993), a tradus în franceză Lacrimi și sfinți (1986) de Emil Cioran, ca și o antologie din poeziile lui Lucian Blaga
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
criticii, întreținută de un discurs puternic tradiționalizant. Ați observat, de exemplu, că mai toți criticii noștri de poezie nu prea mai dau referințe "poetice" externe, nu prea mai pomenesc ce se întîmplă în Franța sau America zilelor noastre? Par toți exilați în țara poeziei numită România, propun calupuri de câte treizeci de poeți extrordinari pe deceniu, vorbesc despre o evoluție organică a poeziei românești. Ion Pop simte o schimbare a poziei după '89, dar nu îndrăznește să propună un scenariu radical
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
publicații ale exilului românesc din anii 50. Apar aici articole scrise sau doar semnate de Constantin Titel Petrescu, Zaharia Stancu, George Ivașcu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, Nichifor Crainic, Henriette Yvonne Stahl și alții în Glasul Patriei. Iar dintre exilați doar Pamfil Șeicaru, Virgil Ierunca, Ion Cornescu, Dragoș Măgureanu și alți cîțiva autori, azi uitați. Ideea acestei antologii care se adresează "tinerilor studioși", bună în principiu, e expediată de autori aproape de limita minimei rezistențe. Dacă începi o asemenea investigație e
Glasul neiertător al Patriei. Anii 50. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8412_a_9737]
-
o subminare a regimului, întâi doar în plan intelectual. Prieteniei i se închină un mișcător omagiu, iar curentul onirist este revizitat cu emoție, exactitate și competență. D. Țepeneag beneficiază de un minunat portret, foarte autentic, de excentric și de etern exilat, fie în propria patrie, fie în străinătate: mereu inadaptat și "altfel", având, în plus, curajul asumării unui activism ce-l face încă mai curios, total atipic. Sunt secvențe ce pot intra în bibliografia obligatorie a onirismului și, generic, a perioadei
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
al XIX-lea. În al doilea rând, profilul literar al lui Ioan Budai-Deleanu capătă mai multă pregnanță, căci Țiganiada nu se mai înfățișează ca o reușită întâmplătoare (urmată de eșecul Trei viteji), un soi de violon d’Ingres al originalului exilat de la Lemberg, ci ca fructul unei activități literare susținute și constante, ce include și alte texte originale și traduceri. Accidentul biografic care a împiedicat tipărirea capodoperei nu-i răpește autorului dreptul la titlul de scriitor în toată puterea cuvântului, unul
O nouă ediție Budai-Deleanu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3398_a_4723]
-
aflat mereu aceiași protectori ai minciunii (actanți ai jocului manipulator, ar fi spus Culianu). Chiar dacă soluția unei „republici” de tip platonic e utopică, ea îi părea singura eficientă atunci, în zorii revenirii, unuia dintre cei mai tineri și mai valoroși exilați români. Doar personalități necontaminate de regulile și de fascinația jocului puterii, doar indivizi liberi de ideologii distructive și compromise ar fi putut repara ceea ce dărâmase comunismul în patruzeci și ceva de ani. Aplicată atunci, soluția Culianu ar fi făcut, poate
Reflecții (in)actuale by Adrian G. Romila () [Corola-journal/Journalistic/3813_a_5138]