5,246 matches
-
F. abordează o eseistică îndrăzneață și substanțială, orientându-se către reinterpretarea marilor scriitori români dintr-o perspectivă critică modernă. Eseul Caragiale (1984; Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, la ediția a doua, augmentată, din 1997) propune câteva ipoteze originale pentru explicarea creației clasicului român. Exegetul așază scrisul caragialean sub semnul realismului ironic, formulă eficientă teoretic și productivă analitic. Examinează situațiile generale, temele (lumea-lume, trista duminică, „falsa întâlnire cu celălalt” etc.), personajele specifice, precum și caracteristicile formale ale literaturii lui Caragiale. Analizele, sprijinite
FANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286949_a_288278]
-
de a ascunde Congresului informații și că este extrem de sensibilă la cererile lui; Congresul are o influență enormă și multe informații, rămâne suspicios și neîncrezător 9. Această discuție privind implicarea Congresului în aspecte ce țin de culegerea informațiilor ajută la explicarea altei probleme de control: astfel de controale nu vor da impresia organului legislativ că își exercită în mod eficient autoritatea asupra serviciului, oricât de oportun consideră șeful guvernului că este caracterul neoficial al controlului unui serviciu de informații. Din această
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
al cărei obiect specific de activitate îl reprezintă analiza informațiilor, iar procesul de cercetare și dezvoltare a început deja. Această disciplină va merge mai departe decât analiza științifică, prin aplicarea unor noi tehnici de anticipare a unor evenimente probabile, în detrimentul explicării evenimentelor trecute. Experimentele specifice acestei noi discipline nu se limitează la comunitatea de informații, având loc și în centre de cercetare din domeniul științei informațiilor, în mediul analiștilor care evaluează riscurile politice și în cadrul previziunilor realizate de Clubul de la Roma
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
prin trunchiere și comentarii aberante a literaturii clasice, isteria propagandei comuniste, lichidarea intelectualilor incomozi. Toate acestea sunt consemnate în jurnal, „un document deosebit de important” (Monica Lovinescu), pentru a lăsa o mărturie care să „constituie cândva pentru cineva un ajutor pentru explicarea condițiilor tragice în care e silit să trăiască un intelectual” în comunism, un intelectual care „și-a făcut din libertate un țel și o pasiune ireductibilă”. În atare condiții, scriitorul își socotește viața încheiată, ceea ce mai trăiește este pentru el
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
epocă, Augustin continuă polemica cu maniheienii pe care o începuse deja la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou până atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunând un amplu tratat în două cărți, cel despre Explicarea Genezei, contra maniheienilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să își organizeze exegeza într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Vita e pensiero, Milano 1987. Studii: F. Decret, Aspects du manichéisme dans l’Afrique Romaine, Et. Augustiniennes, Paris 1970. O altă sarcină inerentă demnității sacerdotale era aceea de a ține predici și de aceea Augustin începe să se ocupe de Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos): Psalmii sunt poate textul biblic cel mai iubit de Augustin, cel ce constituie și fundamentul Confesiunilor, nu numai pentru marea însemnătate pe care o are colocviul dintre sufletul care se mărturisește și Dumnezeu, ci și pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
A. Vita, trad. și note de E. Gondolfo și G. Maderini). O altă operă exegetică este cea care examinează Predica de pe munte a Domnului (De sermone Domini in monte). Ulterior, pentru a răspunde mai ales unor exigențe didactice, Augustin reia Explicarea Cărții facerii, dar de data aceasta în litera ei (De Genesi ad litteram), apoi o întrerupe o vreme (se va întoarce asupra subiectului câțiva ani mai târziu și va completa lucrarea, cf. p. ???). Bibliografie: CChr. Lat 35, 1967 (De sermone
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cărți pentru copilărie, tinerețe și maturitate: partea autobiografică se termină, într-adevăr, cu cartea a noua), sau dacă opera e împărțită altfel (de exemplu, după schema celor șapte vârste ale omului pe care Augustin o prezentase deja în cartea sa Explicarea Facerii, contra maniheilor: copilăria timpurie, copilăria, adolescența, tinerețea, trecerea spre bătrânețe, bătrânețea și pacea finală; această schemă, propusă de Pizzolato, are avantajul de a depăși contradicția, despre care vom vorbi acum, dintre partea autobiografică și cea exegetică). În ansamblu, opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
25, 2, 1892 (De natura boni...: I. Zycha); 43, 1904 (De consensu Evangelistarum: F. Weirich). 8. Marile tratate exegetice și teologice Cu siguranță împotriva maniheilor, dar nu exclusiv, este scrisă lucrarea cea mai importantă de exegeză a lui Augustin, adică Explicarea Facerii în litera ei (De Genesi ad litteram). Așa cum spune titlul, Augustin renunță aici la orice interpretare alegorică și tipologică, tipică pentru precedenta operă de exegeză a Facerii, îndreptată tot împotriva maniheilor (vezi p. ???); renunță până și în ce privește existența paradisului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adăugând altele trei, dar fără să aducă textului deja divulgat modificări prea mari. A adăugat textului și scrisoarea pe care o trimisese lui Aureliu și în care îi povestea împrejurările în care fusese scrisă. Așa cum s-a întâmplat și cu Explicarea Facerii, prelungirea perioadei de compunere a Trinității și faptul că Augustin nu a revizuit la sfârșit întreaga scriere au dăunat întrucâtva structurii care se dovedește dezlânată și dezordonată; totodată, tocmai din cauza duratei prelungite de redactare, multe din doctrinele expuse aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel al tratatului Cetatea lui Dumnezeu, a cărui scriere a început în 412, pentru că ating multe din temele de-acolo însă într-o formă diferită. Odată pronunțate, aceste predici au fost apoi păstrate și reunite în funcție de subiecte astfel încât să formeze Explicarea Psalmilor (Enarrationes in Psalmos), despre care am vorbit mai sus, Predicile despre Evanghelia după Ioan (In Iohannis evangelium tractatus), cele zece Predici despre prima epistolă a Sfântului Ioan (In epistolam I Iohannis) și altele, minore, pe care le omitem din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este atât de caracteristică, mai cu seamă prin scrierea unei opere impresionante, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era anunțată, în esență, la sfârșitul acelei opere exegetice pe care Augustin o ducea la bun sfârșit în 412, adică Explicarea Facerii în litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin care trec creștinii ca o etapă a justiției lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgână, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sunt consacrate predica Împotriva iudeilor, a păgânilor și a arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul contra celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgânismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu e una istorică: decăderea e datorată voinței lui Dumnezeu, așa cum atestă cuvintele și exemplele din Vechiul și din Noul Testament pe care scriitorul le examinează în primele două cărți. Odată stabilit acest lucru, Salvian trece, în cartea a treia, la explicarea faptelor. Numele de creștin, în sine, afirmă el, nu garantează prosperitatea, mai ales dacă numele nu e asociat cu faptele bune; însă creștinătatea din vremea sa, observă scriitorul, nu e altceva decât un „cuib de vicii”. Scriitorul se întreabă apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Galia secolului al cincilea, care a fost condamnat însă la sinodul din Orange în 529, așa cum am spus. Recent, i-a fost atribuită lui Cezar o operă care figura printre cele ale lui Augustin, dar care nu aparține acestuia; este Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sunt menite mai ales să atenueze accentele escatologice ale textului sacru și să elimine din acesta polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles, nu mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deosebește de alte opere similare tocmai prin această caracteristică. De aici și pregnanța lingvistică accentuată a omiliilor lui Cezar. Subiectele sunt cele întâlnite de obicei în omiletica populară, adică au un caracter moral sau didactic (așa cum am spus mai sus, explicarea semnificației Scripturii, a sărbătorilor și a altor ocazii liturgice); în acest sens, Cezar nu se teme să insereze în opera sa pagini întregi din predicatorii precedenți, mai cu seamă din Augustin, Sfântul Părinte care, în secolul al cincilea fusese atât
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perioada când trăia la Ravenna. E vorba de poezii de tot felul și de versuri ocazionale. De aceea, putem să amintim subiecte cu caracter religios (precum sărbătorirea martirului și a episcopului Saturnin din Toulouse sau a lui Germanus din Paris; explicarea în versuri a Crezului; poeme pentru sărbătoarea Paștelui); poeme encomiastice pentru regi și regine (cartea a șasea); închinate unor episcopi din regatul francilor (a cincea) dedicate unor nobili (cartea a șaptea); versuri închinate unor orașe și biserici; epitalamuri, epitafuri (întreaga
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o metodă diferită de cea practicată în lumea antică, această operă e prețioasă și în zilele noastre pentru marea masă de informații gramaticale și lexicale pe care ni le-a transmis. În afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale devenind, în această privință, împreună cu Boetius și Cassiodor, una din principalele surse de cunoștințe din Evul Mediu; erudiția sa e însă mult mai vastă și depășește aceste domenii, atingând sfere precum medicina, dreptul, cronologia sau științele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
credință, ad Augustas: ACO I, 1, 5, pp. 26-61. Apologia Împăratului: ACO I, 1, 3, pp. 75-90. Apologia contra episcopilor orientali: ACO I, 1, 7, pp. 33-65. Apologia contra lui Teodoret (Epistola către Evoptsios): ACO I, 1, 6, pp. 110-146. Explicarea celor douăsprezece capitole: ACO I, 1, 5, pp. 15-25. Contra lui Diodor și Teodor: P.E. Pusey, S.P.N. Cyrilli arhiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, 492-537 (și cf. CPG III, n. 5229). Studii: L. Abramowski, Der Streit um Diodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care cerea anatemizarea lui Origen (aici, p. ???) și a obținut condamnarea origeniștilor prin cincisprezece anatematisme păstrate într-un manuscris de la Viena, act subscris apoi și de papa Vigilius (537-555). Această soluție, propusă de F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor puse de izvoare care, în parte, vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici o mențiune în acest sens nu se găsește în documentele sinodale (doar canonul unsprezece arunca anatema în general asupra lui Origen și a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Hipațiu, dar e totuși greu de stabilit dacă provin dintr-un comentariu, sau mai degrabă din omilii (așa cum au propus unii), ori din Chestiunile diverse: așa ar putea sta foarte bine lucrurile cu fragmentul 4 care e o tentativă de explicare a faptului că ruga lui Isus pentru iertarea ucigașilor săi (Luca 23, 24) e posibil să se fi realizat, iar iudeii, în același timp, să fi fost pedepsiți prin distrugerea Ierusalimului și împrăștierea poporului lor. Bibliografie. Toate textele sunt editate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cel al inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori care completează corpusul reiau în general temele din tratate cum sunt raportul de identitate dintre cunoașterea și necunoașterea lui Dumnezeu (1), întunericul divin (5), ierarhia Bisericii (8), simbolurile din Scripturi (9
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exegetică a lui Esihie dedicată profeților, în ansamblul său, este interesant pentru că ne informează în privința modului cum lucra autorul: Împărțire în stihuri (Sticheròn) a celor doisprezece profeți, a lui Isaia și a lui Daniel, care are pe margini (en parenthesesi) explicarea celor mai dificile pasaje. Titlul pare oarecum neobișnuit (ca, de altfel, și metoda exegetică pe care a explicat-o S. Leanza) și vrea să spună că textul biblic era divizat în unități mici (stichoi) chiar de către Esihie, altfel decât este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe care calculul cantitativ o ignoră. Același lucru se întâmplă și în cazul societății românești contemporane, în raportul ei cu societatea occidentală. Atâta doar că este mult mai dificil să se identifice care anume dintre aspectele calitative sunt esențiale pentru explicarea decalajelor. Am văzut că o particularitate a societăților dezvoltate este aceea de a asigura supraviețuirea populației pe timp îndelungat, adică o speranță de viață la naștere ridicată. Putem constata că, în raport cu societatea de tip occidental, societatea românească asigură o speranță
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
gradul de libertate de care am vorbit. O critică de natură ideologică ce poate fi adusă modelului societății comuniste schițat mai sus consideră că respectivul model ignoră două dintre elitele pe care ideologia dominantă a postcomunismului le consideră esențiale pentru explicarea tranziției: Securitatea și elita „nivelului al doilea” al structurii de putere comuniste, adică funcționarii de rang mediu și tinerii politicieni ai comunismului. Or, tocmai acestea două sunt considerate a fi principalele beneficiare ale tranziției postcomuniste în ideologia dominantă a epocii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]