4,494 matches
-
o mișcare curgătoare, ridicând dreapta pentru a-i binecuvânta pe cei de față. Pieptul ei delicat, cu sânii abia schițați, părea să se miște ritmic. - Respiră... e vie! auzi pe cineva strigând de lângă el, printre miile de alte exclamații care explodau În jur. Capul relicvei Începuse să se rotească, scrutând cu ochii săi nemișcați spațiul dinainte, ca și când ar fi căutat pe cineva. Relicva era cu adevărat vie, oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou stăpânire pe el. Lăsă să se scurgă câteva clipe cu pleoapele Închise, Înainte să Își poată Învinge starea de rău. Când Își redeschise ochii, călugărul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste fruntea brobonită de sudoare, În timp ce senzația amară a Înfrângerii Începea să Își croiască drum În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mirosul de praf de pușcă și de stârvuri. Puțea până și în case. Astupam crăpăturile ferestrelor cu cârpe umede. Puștii povesteau mai târziu că Împotrivă stătuse cu capul în mîini timp de aproape o oră până ce era pe cale să explodeze, înainte de a se urca în picioare pe catedră și de a-și da jos hainele una câte una cântând foarte tare Marseieza. Apoi, gol ca Adam, sărise și înșfăcase drapelul, îl aruncase pe jos, urinase pe el, înainte de a-ncerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fiecare în parte. Dar adunați laolaltă, aproape lipiți unul de celălalt, în mirosul trupurilor și al sudorii, al respirațiilor, contemplarea chipurilor, cel mai mic cuvânt, adevărat sau nu, devine dinamită, o mașină infernală, o oală sub presiune gata să-ți explodeze în față fără să o atingi. Jandarmii simt ce se întâmplă. Grăbesc pasul. Dezertorii se mișcă și ei mai repede. Se refugiază toți patru în primărie, unde primarul li s-a alăturat. Urmează un moment de liniște. O primărie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din 7 iulie 2005, sergentul Steve Betts se întorsese din infern și, mai târziu, în octombrie, povestise presei ce nenorociri văzuse el sub gară, deasupra era Paradisul, British Library, biblioteca tuturor cărților, și dedesubt - o bombă aflată într-un rucsac explodase în tunel, pe la ora nouă. Muriseră atâția oameni... Că oamenii mai și mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana e în baie, face duș, se pregătește de spectacol. Singur, la birou, așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
girl you are...“ intona tenorul, iar Amory subscria tăcut, dar cu patimă. „All - your - wonderful words Thrill me through...“ Crescendoul viorilor a tremurat la ultimele note, fata s-a lăsat pe podeaua scenei ca un fluture strivit, iar aplauzele au explodat, făcând să răsune sala. Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
masă pentru discuții“ și cineva a propus subiectul „abolirea cluburilor“, așa că toți s-au repezit să-l discute. Ideea exista În capetele tuturor - Într-o măsură mai mare sau mai mică - și nu era nevoie decât de o scânteie ca să explodeze. — Grozav! Pe cuvântul meu că va fi o distracție pe cinste! Cum se simt cei de la Cap and Gown? — De parcă i-ai fi lovit cu leuca. Nu mai termină cu discuțiile, certurile și Înjurăturile. Se enervează și devin când sentimentali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Otti, dar nu mă împotrivesc deloc incursiunilor tale în lumea fotografiei. # Anna îi disprețuiește în primul rând pe oamenii care au casă, mașină, familie și în al doilea rând pe toți ceilalți oameni. Se află mereu pe punctul de a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de o muțenie care‑i vorbește Annei neîncetat. De felul ei, Anna nu seamănă deloc cu fetele care‑și fac permanent sau poartă părul strâns în coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spune că tocmai asta e bine, iar în ziua de azi nimeni nu‑i nevinovat. Grenada trebuie aruncată, bineînțeles, în așa fel încât să vină în contact cu solul, fiindcă altfel nu se întâmplă nimic; dacă o arunci cum trebuie explodează imediat, la cel mai ușor impact. Rainer se smiorcăie ca un bebeluș și explică pe larg de ce el totuși nu poate s‑o facă, în primul, în al doilea, în al treilea, în al patrulea, în al cincilea rând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în preajma ei. Clarității aerului i se opune neclaritatea spirituală a acestor tineri și ambele elemente se inhibă reciproc. Rainer fumează nervos o țigară care face ca, pentru scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
provenite de la agenția de presă a Republicii Islamice a Iranului, un avion militar irakian a pătruns În spațiul aerian iranian și a deschis focul asupra unui avion de pasageri care efectua cursa internă Teheran-Ahwaz; În urma atacului, avionul de pasageri a explodat În aer • Ministerul britanic al Apărarii a recunoscut semnarea unui contract prin care urmează să livreze Arabiei Saudite un număr de o sută treizeci și două de avioane de luptă și aplicații militare, ultimul model, În schimbul dreptului de a cumpăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
parcă, pentru ca mai apoi să se răspândească În tot corpul. — Încearcă niște bere, Îmi spuse Monkey râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-a schimbat Într-o senzație de plăcere de Îndată ce mi-a ajuns În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu care mă pot juca după pofta inimii. Cu ea pot să-mi satisfac instinctele de dominare. Când am pătruns-o pe la spate, m-am excitat așa de tare, de credeam că o să mi se crape pielea și o să-mi explodeze țesutul spongios dinăuntru. Bărbații nu sunt neapărat atrași de o față frumoasă sau de picioare perfecte. Am un prieten În L.A., un american de origine germană, care are un fix pentru femeile lungane. Cică senzația de a ateriza pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a-l învăța ceva pe omul obișnuit, de a-l trata, de a-l vindeca de spaime, temeri și angoase. întreaga epocă pare chinuită de incertitudine, de necunoașterea a ceea ce va aduce ziua de mâine: ea trosnește, crapă, stă să explodeze. Nimeni nu știe acest lucru, doar inconștientul unor firi deosebit de sensibile poate înregistra zguduirile seismice ale civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și, până la o anumită limită, bineînțeles, cunosc Universul ca-n palmă. Dar dacă, zic eu cu mintea mea de computer prost, satelitul ăsta n-a părăsit orbita, ci pur și simplu a crăpat, s-a împrăștiat sau, mă rog, a explodat? — Vezi, stimate tovarășe Dromiket - spuse robotul comandant Felix S 23, luând o carte -, asta nu înțeleg eu la voi, roboții ăștia din generația mai nouă: voi ați fost programați s-aveți și nelămuriri, să puneți întrebări când ni-e nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
intrarea. — Cine-s omuleții ăștia verzi? se interesă Getta 2. — Niște parveniți, răspunse comandantul Felix S 23. Au o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta care umblă prin cosmos. Stau în imponderabilitate ca să nu plătească taxa de gravitație. Într-o vreme făceau trafic de radio, dar i-au prins neptunienii și le-au distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să-i schimbe piesele, însă când ăia dădeau peste plăcuța lui din interior, pe care scria „Tous les droits réservés y compris U.R.S.S.”, nu mai voia nimeni să pună mâna pe el. Atunci mi-a dat foc, m-a explodat, m-a aruncat de la etaj - eu nimic! Nu pățeam nimic, ba luam și-o grămadă de bani de la asigurări, pentru zgârieturi. Până la urmă am divorțat, deși, sinceră să fiu, țineam la el. Acum doi ani am auzit că l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă în jur de 200 de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, încât am început să strig după ajutor. Tremuram din toate încheieturile când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut de miezul nopții
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
în lucrările ce se vor realiza. Mihai Cimpoi adaugă, concludent, la dialogul său cu cititorii din toate sferele societății românești contemporane, că a procedat la elaborarea prezentului Dicționar „cu conștiința că interpretările din cel de-al doilea plan superior, pot exploda lumea exactă eminesciană, instituită în operă”, că a căutat să demonstreze prioritar unitatea acesteia și să aplice o grilă ontologică adecvată. Pe bună dreptate Mihai Cimpoi conchide, reliefând cu pregnanță, faptul că „El (M. Eminescu n. ns.) este, dincolo de «schema
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
precum o mireasă, dar una modernă cu o rochie mulata de dantelă de până deasupra genunchilor, un alb imaculat, iar părul tău venea în contrast asociativ.. HMM, ATÂT de FRUMOASĂ..! Doamna aceia repetase după mine și în cor toți au explodat cu aprecieri și aplauze de mie-mi curse mai multe lacrimi de bucurie, căci tu mai tare ai început să faci piruiete și pași de parada că parcă ai și fost manechin într-o viață anterioară, dar aveai mult mai
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
și simți că nu te poți misca.Stai țintuit în pat ,privirea îți caută rătăcita în gol...tot ce credeai până acum despre durere și dezamăgire a fost depășit. Îți simți tâmplele pulsând de parca o inimă nemiloasa vrea să-ți explodeze în creier.Cutitul înfipt adânc în rană se răsucește ușor mânuit parcă de o mană sadica.Pumnii îți sunt atat de strinsi că-ți sinti unghiile înfipte adânc în carne.Mintea refuză să realizeze. Și lacrimile refuză să-ți curgă
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]