5,084 matches
-
evaporat. Ieși din chilia lui și le controlă repede pe toate celelalte. Într-adevăr, nu era nimeni. Poate că priorii se Întorseseră pe la casele lor. Putea profita de asta pentru a se ocupa În tihnă de crimă. Până În clipa aceea, explorase locul delictului, străbătuse străzile din Împrejurimi, căutase printre posibilii autori. În schimb, Încă nu examinase victima, altfel decât În grabă, atunci când cadavrul fusese descoperit. Trupul fusese transportat la Ospedale della Misericordia. La ora aceea, medicul șef trebuie să fi terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți, de gemete și de mirosuri. Parcă spiritul său explora acea piele sfâșiată aidoma unui explorator Într-o țară necunoscută. Tăieturile nu erau făcute la voia Întâmplării: lama executase exact cinci trăsături În forma unei pentagrame. Din nou acel simbol, acel număr blestemat. Își ridică privirea spre călugăr. Era inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebă cu o grimasă. — Am Însărcinarea de a conduce cercetările pe seama supliciului suferit de meșterul Ambrogio. — Meșterul mozaicar... Am aflat. Dar nu Înțeleg ce are de a face cu Calimala... — Nici eu. Cel puțin nu până acum. Tocmai de aceea explorez diferitele căi ale adevărului. — Iar aceste căi te-au purtat aici? — Calimala este Arta În care toate științele converg, se spune. Fă, Îngrijește-te, rânduiește: nu asta e deviza voastră? Rectorul Încuviință din cap, cu prea puțină convingere. — Oricum, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o gamă cât se poate de Întinsă a modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase să Îl gâdile obscen În părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la acesta, chiar dacă nu în același loc de unde plecase. Regreta nespus că venise singur pe munte. Ce bine i-ar fi prins acum să mai aibă pe cineva cu el. Ciudat cum îi ieșise complet din minte dorința de a explora poteca pe care o văzuse mai devreme. Acum nu se gândea decât cum să scape de acolo cât mai repede. Însă, pentru aceasta, trebuia să treacă iarăși prin pădure. Nu-i venea de loc să intre acolo, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
braț și îl scosese afară. Alergau cât îi țineau picioarele spre scările care duceau la subsol. Coborâseră în viteză până în garajul subteran și se opriseră în fața unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
precum cea narată În cartea aceea, Îmi zise Clara. PÎnă atunci, pentru mine, lecturile erau o obligație, un soi de amendă plătită Învățătorilor și tutorilor, fără să știu prea bine pentru ce. Nu cunoșteam plăcerea de a citi, de a explora porți ce ți se deschid În suflet, de a te lăsa În voia imaginației, frumuseții și misterului ficțiunii și limbajului. Pentru mine, toate acestea s-au născut odată cu romanul acela. Ai sărutat vreodată o fată, Daniel? Cerebelul mi se Înfundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu mine și să dispar pentru totdeauna din viața Clarei Barceló. Am ieșit din bibliotecă cu pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele meu, Înapoia ușii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în practică numeroase progrese tehnice îcum ar fi caracterele mobile de tipar), să producă mai mult de 10 tone de fier pe an și să finanțeze o armată de un milion de oameni. Flota imperială, orientată din nou spre exterior, explorează până și Africa, ajungând, sub conducerea unui oarecare Zheng He, până în Australia și poate chiar în Americi, fără a stăpâni totuși drumurile comerciale sau fără a dori să cucerească piețele ori să difuzeze cunoștințe. Alte imperii - indian, rus, mongol, turc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
că multe dintre ele așa și erau. Dar odele lui John Keats și ale lui Wordsworth, vreo două poezii de-ale lui Coleridge și încă vreo câteva de-ale lui Shelley dezvăluiau tărâmuri vaste ale spiritului pe care nu le explorase nimeni până atunci. Dl Crabbe era mort de mult, dar dl Crabbe continua să scrie povești morale în distihuri rimate. Am citit și eu pe apucate scrierile generației mai tinere. Se prea poate ca printre acești poeți să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe urmă acestea sunt acum familiare tuturor celor care se interesează de asemenea lucruri. Acum, când influența lui a afectat într-o măsură enormă arta modernă, când alții au bătut în lung și-n lat ținutul pe care l-a explorat el printre primii, tablourile lui Strickland văzute pentru prima dată ar găsi mintea oamenilor mai pregătită pentru ele. Dar nu trebuie să uităm că în viața mea nu văzusem ceva de genul acela. În primul rând, m-a luat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
răstorni rânduiala lumii create și să reduci ființele la niște obiecte din lemn sau din metal, punându-le În locul cuvenit celor Însuflețite. - Să răstorni logica și natura? Întrebă priorul. Cuvintele acelea Îi sugeraseră un gând. Și galera pe care o explorase părea să fie o incredibilă răsturnare a sensului lucrurilor. Un obiect născut pentru a ocroti viața pe mare, transformat Într-o ambarcațiune infernală. - Dar Dumnezeu ne-a poruncit să luăm În stăpânire pământul, să Îi numim bogățiile, să Îi reglăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înainte, indicând parcă ceva de dincolo de zidul subteranei. - Acolo... cândva... zise el. Își mișca degetele ca și când ar fi căutat prin văzduh cuvintele pe care gândirea le lăsase În urmă. Apoi, mintea Îi reveni din panorama de ipoteze pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un păr alb ca făina. Îmi spuse că albise deodată după întâmplarea cu micul breton din noaptea aceea. În privirea lui e ceva ca o gaură sau un gol, ceva ce ajunge departe și pe care ai vrea să-l explorezi, dar eziți să o faci de teamă să nu te pierzi. Îmi spuse: — Puștiul nu mi-a zis nici două cuvinte în tot timpul cât am stat acolo cu el. Plânsese ca o fată. Apoi nimic. I-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta pălărie. S-a Întors grăbit la University 12, și-a lăsat acolo melonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o tentase atât de tare... oare vreodată avea să...? „Paisprezece Îngeri le aveau În pază“, cânta Sally, cam adormită, În dormitorul ei. — La dracu’! a bombănit Isabelle, lovind cu pumnul perna până a făcut din ea un morman luxos și explorând prudentă răcoarea cearșafurilor. La dracu’! CARNAVAL În ceea ce privește clubul Princetonian, Amory Își realizase scopul. Snobii din anul trei, termometre ale succesului finreglate, Îl simpatizau tot mai mult pe măsură ce se apropiau alegerile, așa că Tom și el erau vizitați de grupuri de studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai fac o dată clasa a cincea la St. Regis’. — Ferească Domnul! a clătinat supărat din cap Monsignor. Aia a fost o nenorocire. Acum ți se Întâmplă ceva bun. Nimic folositor nu-ți va veni pe canalele pe care le-ai explorat În anul care a trecut. — Ce-ar putea fi mai neprofitabil decât lipsa de chef de acum? — Poate că e, În sine... dar tu evoluezi. Ceea ce ți s-a Întâmplat ți-a dat răgaz de gândire și acum te descotorosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
înotător ce este. Dar trebuie să ascundă cumva chestia asta - că nu prea știe să înoate și că îi e teamă de adâncime - drept pentru care stă mai mult unde e apa mică. Asta nu se potrivește cu unul care explorează mereu în profunzime, ca el. Aici nu se scufundă însă atât de mult. Elementul ăsta îi este străin, așa cum i se mai întâmplă doar cu puține elemente. Anna și Rainer fac multe mișcări din care să reiasă că știu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un peisagiu de marasm, imposibil de locuit. De o parte conglomeratul primitiv al poeziei argheziene; de alta, vacuitatea, planitudinea vântului lovinescian care-l îmbăiază. Aceasta ne face o Spanie seacă, și trebuie multă credință și nebunie de hidalgo s-o explorezi fără să te mortifici sau înăbuși. Dar singura Spanie de care d-l E. Lovinescu poate să amintească, nu e deloc pătrata patrie a lui Gongora, ci o Spanie mult mai indigenă și mai omenească: Spania lui Don José, plutonierul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
încheierea destinului meu pământean, un complex de împrejurări ce mi-au permis a mă apleca asupra scrisului aducător de picuri de lumină din izvorul bucuriei curate și înălțătoare. Zâmbind vieții, am încercat să mă înalț prin scrieri dincolo de clipă, să explorez cu sufletul și mintea adâncuri de nepătruns și să-mi potrivesc pașii pentru a pătrunde în viitor. Zâmbetul meu o învăluie cu multă căldură și pe draga mea nepoată, Mara-Elena, mângâierea sufletului meu, dar se îndreaptă cu gratitudine și sinceritate
TESTAMENTUL UNEI SCRIITOARE CARE A ZAMBIT VIETII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364402_a_365731]
-
patine, cădeai tu, dar te țineam, cădeam eu, dar mă duceam..)) Până m-am înzdrăvenit și-am căpătat mobilitate, la scurt timp și tu.. dar, tendința ta spre artistic mai mare, deja parcă erai de acum o baleniră și tot explorai mișcări noi. Las”Că la un moment dat te învârteai..eu ținându-te de mijlocel..fain..! Zâmbește Ea vieții cu seninătate, N-ar plăcea lucruri complicate, Ca gingasie-i să nu-i facă cute, Da nici toate lucrurile mărunte.. Chip
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
putut să construiască nave cosmice de mare performanță cu care călătoreau neobosiți în explorarea noilor lumi, din Galaxia noastră dar și din alte galaxii. Erau oameni vajnici, cu spirit de sacrificiu, le plăcea să facă istorie nouă, să creeze, să exploreze. Virtualiștii, dimpotrivă, aveau deviza celui care rostise fraza următoare: “Nu este important să cunoști starea prezentă a Universului, este la fel de frumos și de captivant și trecutul Universului“. Aceștia au învățat să capteze de-a gata istorii trecute ale sistemelor solare
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
loc mai întunecos al străzii principale, Mircea a strâns-o lângă el și a încercat să o sărute. Fata s-a lăsat sărutată cu plăcere. S-a ridicat pe vârful picioarelor și, luându-l de gât, a început să-i exploreze cu limba sa mică gura dornică să guste savoarea dulce a buzelor sale senzuale și pline de chemări și promisiuni. Cu mâna dreaptă, Mircea îi masa ușor sânii săi disperați după jocurile erotice, pline de farmec și senzualitate. Cum amândoi
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
plastice moderne, așa cum fusese Cézane cu jumătate de secol înainte pentru epoca anterioară. Posedând un excelent simt precis, uneori prea precis poate, al “punerii în pagina” bine articulata, depășind astfel toate vestigiile unui impresionism prea senzorial, prea epidermic, Vasile Pintea explorează cu modestie, dar și cu perspicacitate arhaicul, și anumite substraturi ale folclorului nostru, dar și ale celui extrem-oriental (revelatoarea lecție a lui Brâncuși). Astfel el păstrează, pe linia unui dozaj intuitiv, elementul straniu, uneori chiar fantastic, în aceeași măsură, al
POEME ÎN LUMINĂ ŞI CULOARE PORTRET DE ARTIST – VASILE PINTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363907_a_365236]