5,276 matches
-
fiecare: la cartea celuilalt, la revista celuilalt, la ideile celuilalt. Are în buzunar un cocktail Molotov ori măcar un săpun. Înțeleg, pentru săpuneala confratelui. Ați spus confrate? Confrate în Uniunea Scriitorilor? Toți sîntem iritabili vorba lui nenea lancu, chit că expresivi sînt numai unii. Se poate trăi din scris, din literatură? Personal, nu pot trăi din literatură, nici fără ea. Situația este cum o descria Arghezi, într-un pamflet din '35, Un mare contribuabil, poetul: "hoțul de buzunare realizează un profit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în oglindă la umerii prea rotunzi. Nu mănînc mult, dar îmi place numai mîncarea care îngrașă. Înfulec bomboane, de ciudă că nu-mi iese o scenă, de ciudă că nu găsesc cuvîntul care-mi trebuie. Nu, nu cuvîntul frumos, cuvîntul expresiv. Tare-aș dori să fiu "poliglot în limba română" ********. Dacă simt că narațiunea trenează, ca acuma, mestec bomboane. Cînd scrii un roman, totu-i să poți accelera continuu, ca-ntr-un montagne russe, să nu te cîrîie vocea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se vadă deodată dinții frumoși și translucizi de albi. Altădată, și-a ridicat mâna dreaptă ca și cum mi-ar fi adresat un salut. Gestul ei fulgurat, abia perceptibil din mână, n-aveam să-l uit niciodată, cum degetele ei fine și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Aproape că mă enervam când luam fotografia s-o contemplu și mă întâmpina aceeași postură a ei de mai înainte. Am trăit multă vreme contrariat de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mesei, direct, fără menajamente, aproape răstit și răspicat. Prin urmare o întreb, în sfârșit, cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și hotărâtă ce avea să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungi se bălăbăneau haotic într-o poziție nefirească. Era foarte ușor de recunoscut între alte specimene de același gen cu ea, având o statură aproape umană. Trăsăturile ei antropomorfe aduceau întrucâtva cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet teșit cum îl au maimuțele, spațiul dintre baza nasului și gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui băștinaș. În plus, gura orientată cu colțurile în jos, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece. Îmi tăia fața și confortul plimbării. Oamenii treceau prin mine, un ciclist, un geam deschis de vânt. Eram în realitatea transfigurată, existând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cap de locuitor mai mult decât șeptelul. Poeții talentați se inspirau direct de la sursă: mâncau șobolani. În felul acesta, Statuia Perfecțiunii nu mai era văzută printre copaci, care-i creau umbre de mister și neliniști, ci era percepută ca Nud expresiv în toată plenitudinea frumuseții sale divine. Sigur că majoritatea rozătoarelor se simțeau ca Iona în burta balenei și rodeau acum din interior, fără ca artiștii să știe de unde le veneau simțul efemerului, iluminarea, tăria cuvântului care naște cuvânt, o imagine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noroc, chiar cu autorii în cauză, de tot felul de combinații de cuvinte care seamănă cu literatura, dar nu sunt literatură. Nu întâmplător am lăsat deoparte cărțile doar mediocre, anoste, nerelevante și le-am preferat pe cele de o stupiditate expresivă. Sunt și excepții, consemnez uneori și ceea ce este doar lipsit de relief și ușor de uitat, dar în prim plan aduc de cele mai multe ori prostia spectaculoasă. Intuind aceasta, marele actor Ion Caramitru mi a propus să facă, folosind citatele din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
totuși, vulva prehensilă? Naivitati Scris la persoana întâi, din perspectiva unei țărănci, Bădița Dinicu, dintr-un sat din lunca Neajlovului, romanul Spânzurata (Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2006) de Constantin Argeșanu este plin de naivități. Dar nu de naivități „jucate“ și expresive, cum întâlnim la toți marii noștri scriitori interesați de lumea satului, de la Ion Creangă la Marin Preda, ci de naivități propriu-zise, generate de dorința autorului de a filozofa asupra vieții prin intermediul personajului său. Cele mai multe cugetări au ca subiect viața sexuală
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
democrație de tip occidental. Din nefericire, indignarea sa de cetățean nu generează literatură, ci un fel de raport asupra situației din România, scris într-un stil funcționăresc, cu momente de discurs rechizitorial patetic. În loc să aleagă (sau să imagineze) o situație expresivă, care să rămână pentru multă vreme în conștiința cititorilor, Baciu Tudor Codreanu trece în revistă toate neregulile din țară. Și o face prozaic, aducând la cunoștința cititorilor până și prețurile și salariile de la un moment dat: „Carnea de porc și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întrucât crocodilii, oricât de fioroși ar fi, nu se omoară între ei, natura vindecă mai bine decât doctorii etc. etc. - acestea sunt adevărurile „descoperite“ de Iulian Nuță. Din punct de vedere literar ele ar putea fi salvate printr-o reformulare expresivă, printr-o actualizare, eventual chiar printr-o răsturnare a sensului lor originar. Dar autorul cărții nu face decât să le repete încântat de sine, convins că are un fel de revelații pe care ține să le comunice semenilor: „La Cer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să procedeze astfel. El își obligă în mod nejustificat personajele să lucreze sub acoperire. Este adevărat că, în istoria culturii, parabola a avut și o altă funcție: aceea de concentrat epic cu o semnificație filozofică. În câte o poveste simplă, expresivă, greu de uitat (de genul celor din Biblie), mari scriitori din toate epocile, de la Cervantes la Bulgakov, au sintetizat adevăruri complicate despre ființa umană. Dar acele povești au ceva firesc și verosimil, par întâmplări decupate din realitate („Cain l-a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul pe care-l ocupa. Nu părea să aibă mai mult de 35-40 de ani. Era un bărbat brunet, cu o figură expresivă și cu o privire vie, ușor disimulată în dosul ochelarilor cu lentile rotunde și groase, pe care-i purta. Stelian îi strânse mâna și se interesă, mai mult ca fapt divers, dacă nu-l avusese ca pacient, în urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o agățase de mult în cui, purta un costum de lucru, de culoare deschisă, care se încheia până la gât, ca un mondir. Șapca proletară de rigoare îi acoperea capul cu păr încărunțit și-i proiecta o umbră conspirativă peste ochii expresivi. Cu un gest de om pentru care nu cititul era ocupația de căpetenie își scoase ochelarii și îi așeză pe birou, peste ziarul pe care îl răsfoise mai devreme. Ei, cu ce treburi pe-aici, pe la noi prin România, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot în timp ce adăsta pe holul de la intrarea în facultate, întorcând capul spre ușă de câte ori se deschidea pentru a mai lăsa pe cineva să intre, mai avu ocazia să-l revadă pe tânărul și adulatul poet cu rubașcă neagră și chip expresiv. Însoțit de o mică ceată de prieteni și de admiratori, poetul se îndreptase glonț spre secretariatul facultății, ca să-și rezolve și el, ca toți muritorii, niscaiva probleme birocratice legate de înscriere, zăbovise pe-acolo vreun sfert de ceas, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
formau o familie care număra patru generații. Cei mai vâstnici, Artenie și Ulitia, aveau spre optzeci de ani. El înalt, osos și încă foarte drept și dârz pentru anii lui. Ea, o bătrânică micuță, firavă, cu ochi albaștri limpezi și expresivi. Fetele lor, două gemene blonde zdravene, Olga și Ana și bărbații lor, Andrei și Vadim, doi slăbănogi înalți de parcă ar fi fost fii iar nu ginerii lui Artenie. Ana avea la rândul ei o fată, Iuliana măritată cu Vasili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe Alindora. Nu văzusem și nu am văzut până azi copil mai frumos, mai expresiv, mai adorabil decât era Alindora noastră, care parcă se hrănea cu vitalitatea și frumusețea din care maică-sa pierdea neîncetat. Durerea mea de mamă era diminuată de bucuria mea de bunică. O priveam amândouă ca pe un prețios dar ceresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
neagră" a Aticii, a fost reconstruită în anul 1100 de un creștin ilustru, după cum ni se spune, care a împodobit biserica cea nouă cu "splendide mozaicuri și marmure policrome". Chiar dacă sunt cea mai nobilă și mai bogată dintre toate pardoselile expresive, mozaicurile sunt totuși foarte fragile, și e un miracol că la capătul istoriei tumultuoase a mănăstirii, care a sfârșit prin a servi drept loc de refugiu pentru patrioții greci în timpul revoluției, drept cazarmă și drept casă de nebuni, mozaicurile de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pline de talent în aroganța tinereții, a spus intendentul. La Rabelais și Cervantes și Dante. Dar pe urmă s-a prăbușit. De bună seamă, avea în urma lui un mic număr de munți, copaci, trupuri umane, stânci și orizonturi așa de expresive, că, prin intensitate și exagerare, se transformau în vis și magie. Dar după aceea nu a mai realizat nimic. Un nimic constituit din câteva sute de imagini. Pentru a ilustra Biblia, a fondat o fabrică. Sau poate două - una pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
documentat. Doamne, dacă tinerii noștri sunt atât de serioși, România mea va fi pe mâini bune! exclama ea, când îi citea postările. Paingu i se păruse la început cel mai dur. Poate și pentru că postările lui erau foarte critice și expresive. Durul forumului se dovedise - când s-au cunoscut la o reuniune a forumiștilor un om bun ca pâinea caldă, foarte responsabil ca cetățean. Bineînțeles că nu lipseau nici cei din categoria răspândacilor, cum îi plăcea ei să le spună simbriașilor
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dezvoltată și libertatea presei, care era admirabilă și chiar sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Bunicul său făcuse ochii mari și parcursese cele opt pagini ale publicației ilicite de la cap la coadă și de la coadă la cap, clătinând din nasul său expresiv și tot potrivindu-și sub sprâncenele albite ochelarii cu sticle rotunde care îi alunecau spre nări din cauza transpirației, iar când isprăvise într-un târziu voise să știe de unde copiase el toate năzbâtiile de acolo. Nu le-am copiat de nicăieri
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
atenția acordată fraților mai mici. Versurile se prezintă cu unele stîngăcii și licențe poetice, semn că poetul se afla la începutul carierei sale literare atunci cînd le-a scris. Cu toate acestea, ele denotă suficiente calități și chiar surprinzătoare imagini expresive, semn distinct al talentului înnăscut al autorului de a versifica cu multă ușurință pe teme date. Volumul Din lumea copilărească face parte, așa cum se poate vedea, din volumele de tinerețe ale autorului Nopților și probabil că el a avut un
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
însă - aproape cu smerenie - dezideratelor umaniste ce-l animează. Ca atare, el însuși apare pe scenă ca egal al celorlalte două personaje, acceptând să descindă din empireul rafinamentelor estetice până la condiția de umil factor de coeziune și revelator de potențial expresiv. Resuscitând mitul lui Pygmalion în condiții extreme, Romulus Neagu îi aduce pe José António Correia și pe Ana Isabel Gomes din postura socială de excluși în aceea de protagoniști ai unui spectacol de mare densitate emoțională. Pe parcursul complicatului ,proces de
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
sărăcirea lexicală și treptata mumificare a limbii. Într-un asemenea mediu verbal, chiar să vrei să fii orator, nu mai ai cu ce: ca o piele care a fost tăbăcită pînă la tocirea oricărei asperități, limba și-a atrofiat virtuțile expresive și a devenit stearpă. O folosim ca pe o apă de gură care trebuie să aibă efect aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși hrana privilegiată
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
așa-zisului romantism înalt, preluat prin intermediul literaturii germane. Proza romantică din secolul al XIX-lea e fundamentată, cum observă autorul, mai degrabă pe memorie decât pe ficțiune, mizându-se cu precădere pe specii literare de frontieră, care apelează la resursele expresive și afective ale pactului autobiografic, de tipul jurnalului, memorialisticii etc. Modalitățile și formele diverse ale literaturii totalitare sunt evaluate în Discursul anilor '90 (1997). Discursul comunist este antinominalist, iar trăsăturile literaturii realist-socialiste sunt detașate cu rigoare: simplitatea, figurativul, emoționalitatea, antiintelectualismul
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]