123,612 matches
-
Sebastian, cel pe care ne propuneam să-l „reconstruim” cu piesele date, o umbră de durere. Dacă ar fi adevărat că pe chipurile oamenilor lasă urme toate gândurile, sentimentele și faptele lor, chipurile multor evrei din acei ani ar fi exprimat atâta groază, atâta oroare, atâta suferință cât puțini dintre noi ar îndura să vadă. Iar numărul acestora nu s-ar reduce la cei care au văzut cu ochii lor ce însemnau lagărele de muncă sau, mai rău, cele de exterminare
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
țară de trecere între răsărit și sud-estul Europei”, era mereu „pustiită”. F. J. A. Schneidawind, citat de Klaus Heitmann în Imaginea românilor în spațiul lingvistic german, scria în 1832 în Reisebildern aus Serbien, der Moldau und Wallachei: „Fizionomia acestei țări exprimă înfricoșatele urme ale unei lungi sclavii. Orașele mai sunt încă pe jumătate distruse, cu ruine și grămezi de moloz, fără porți, căci existența acestora era, până nu demult, o crimă. După ce împotrivirea se dovedise de atâtea ori zadarnică, după ce ea
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
de vreme ce: ,,lemnul din care-i/ închipuită brutal e ud și greu și zgâriat,/ ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii/ cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
o asemenea observație ar fi fost riscată, dar așa, cum singurul mijloc de înțelegere se baza pe văz, desigur că pentru publicul românesc totul s-a redus la acțiune, la faptele personajelor. Or, în teatrul japonez o trăire dramatică se exprimă printr-un gest, printr-o anumită poziție a corpului, a capului, a mâinilor, prin mimica feței și expresia ochilor, lucru pe care cronicarul nostru l-a ignorat cu desăvârșire. Diferența de stil este însă recunoscută, deși obiecția rămâne: „Poate că
O trupă de teatru japonez by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13283_a_14608]
-
miri dacă am să devin francofil înflăcărat acuma, fie și numai pentru rușinea celor ce au fost și se leapădă așa de repede” (18 nov. 1916). În două rânduri, apare și câte un ecou despre opera literară. Mai întâi, își exprimă neliniștea pe care o încearcă înainte de apariția romanului Ion: „Mare și grea emoție mă roade cu romanul ăsta! De atâția ani lucrez la el și totuși parcă aș mai lucra. Asta, desigur, trebuie să însemne că, sau e foarte bun
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Idealul moral, firește e la fel pentru tot omul, dar virtuțile ce-l servesc și-l apropie sânt și vor fi diferite la bărbați și la femei. E de mirare cum sentimentul acestei deosebiri fundamentale a ales, pentru a se exprima o cale greșită. Durează încă prejudecata în care se mai cantonează unii foarte sinceri apărători ai feminității - că instrucțiunea - adică intelectualitatea - ar fi o primejdie de defeminizare. Ca și cum adevărul nu ar fi sănătos pentru curiozitatea Evei - ca și cum “a ști” ar
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
lui? Ceea ce cazul excepțional acoperă prin respectul ce deșteaptă în noi - nivelul mediocru al acestui fel de comportare cuceritoare își arată calitatea adevărată. Când e îngrădit în orizontul mai strâmt al vieței de toate zilele, acest simțământ de cucerire se exprimă în gesturi anarhice, exasperate, distinctive la acele tinere ce sunt sincer și cinstit pătrunse de această nevoie - iar la cele mai superficiale, degenerează - sub ochii speriați ai generației părintești - în gestul mai puțin interesant, dar singurul care a alarmat și
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
ist gut, denn lieben ist schwer”, “și a iubi e bine, fiindcă a iubi e greu”, și după ce demonstrează cât de grea e iubirea, câtă maturitate spirituală pretinde, constată că omenirea actuală nu e încă în stare de ea. Dar exprimă credința că femeile viitorului prin luminarea minței, înseninarea duhului lor, crescându-și adevărata lor demnitate omenească, vor realiza minunea și o vor învăța bărbaților. Întreb pe toate cele ce caută un sens nou al vieței, dacă nu socot că-l
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale epocii. Ne aflăm în anii 1951-1955. Fragmentele de mai jos redau ceva din atmosfera acelui timp. 28 oct. 1951. Într-una din scrisori, spuneai că unii colegi au primit ordine de chemare și îți exprimai îngrijorarea în acest sens. Asemenea atitudine n-are nici un rost, deoarece în primul rînd Armata Populară de azi n-are nimic comun cu armata veche a burghezo-moșierimii, în al doilea rînd fiindcă îți poți sluji Patria tot atît de bine
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
o termin. Or, încă de marți m-am întîlnit cu asistentul grupei mele la acest obiect, care mi-a spus că am făcut o teză foarte bună, pe care a dat-o și profesorului Vianu, iar acesta și-ar fi exprimat - cică - dorința de a mă cunoaște. 25 febr. 1952. Eu vă scriu cu oarecare întîrziere, deoarece în timpul săptămînii mi-a fost cu desăvîrșire imposibil. Programul cel nou (băieți) are următorul aspect: luni: 11-12,30; marți: 8-14, 16-20; miercuri: 8-13, 15-19
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
de aŃă , lâna sau mătase, la care se adaugă simboluri confecŃionate din diferite materiale: lemn, lut, plastic, material textil, hârtie, seminŃe, plante presate...De cele mai multe ori MărŃișorul este însoŃit de mesaje scrise sau verbale prin care cel care dăruiește își exprimă sentimentele faŃă de persoana respectivă. În ultimii ani, datorită unor sărbători împrumutate de la alte popoare, tradiŃia de a dărui sau a primi un MărŃișor a început să dispară. Inst. Bugalete Felicia
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
de pe o frescă din pronaos, gângăvind ceva în graiul ei ocult în timp ce flutura din mâini zănatică, sperând să lege o conversație cu mine, sau numai să arunce între noi o punte miraculoasă de comunicare - efortul ei penibil de a se exprima îmi da un sentiment de disconfort, compasiune, de jenă, ba chiar de culpabilitate, simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
într-o realitate deloc cosmetizată ori împinsă în plan secundar, spre un prag al desființării, ci înregistrată “direct”, - un univers de “tarabe”, pestriț amestec de bâlci, în care imaginea despre sine capătă și ea contururi grotesc-expresioniste, cu acel aer, sugestiv exprimat tot de criticul amintit, de “cochetărie anxioasă”: “o doamnă bătrână cu o tocă neagră / fără sex-appeal și fără resurse / într-o piață cât burta căscată / în mijlocul orașului”, “mai ridicolă / decât un papagal pe rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
imaginarului, urmând acelui soi de dicteu mai mult sau mai puțin automat care asigură totuși ceea ce am putea numi o coerență de stare lirică. Este o stare de inconfort lăuntric, de tensiune nerezolvată, de luciditate dramatică, recurgând adesea, ca să se exprime mai convingător, la notația verificabilă în faptul istoric, cu necesarele remodelări aspre, de accent expresionist, ca în suita de reîntoarceri în piața cerului, datată, ca să se știe despre ce este vorba, 13-15 iunie 1990: “eu nu m-am născut oarbă
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este o ființă "veșnică" pentru că a trăit nenumărate vieți și morți, a cunoscut plăceri și dureri, a străbătut veacurile încarnându-se de mai multe ori în multe trupuri; este o femeie "sintetică", una care
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
nombreuses théophanies, elle participe du symbolisme de la manifestation"5. Cu toate acestea, motivul enigmaticelor plecări nu este provocarea unei teofanii sau a unei manifestări supranaturale, ci mai curând este vorba de căutarea unei stabilități emotive și mintale, pentru că "la montagne exprime aussi les notions de stabilité, d’immutabilité, parfois même de pureté"6; de fapt, naratorul însuși, chiar dacă este conștient că taina nu va fi rezolvată niciodată, ne spune că "ar fi fost firesc să presupun că făptura oțelită ( ...) mergea să
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
degeaba! Suferința Nataliei după fuga lui Rudin? Aici, în sfîrșit, Turgheniev nu-și mai ascunde ,,eroina" după degetul lui pudic. „Oricît de grea ar fi lovitura care se abate asupra unui om, el - iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima - va începe să mănînce numai după cîteva ceasuri sau cel mult a doua zi. Și cu asta își va găsi cea dintîi mîngîiere..." Și-un om care mănîncă, stimate domn, ca să mergem pînă la capăt „- iertați-mi felul grosolan de-
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
să mănînce numai după cîteva ceasuri sau cel mult a doua zi. Și cu asta își va găsi cea dintîi mîngîiere..." Și-un om care mănîncă, stimate domn, ca să mergem pînă la capăt „- iertați-mi felul grosolan de-a mă exprima -" se mai și cacă! Or, Natalia suferind și căcîndu-se, iată răzbunarea sadicului Turgheniev!!! Ce elegant trece timpul lui Turgheniev! „Mai trecură cîțiva ani. Era o zi rece de toamnă. În fața celui mai mare hotel din Orașul S***, reședința guberniei, se
Un fluture ce palpită by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13815_a_15140]
-
a încuviințat din cap, fără o vorbă. Deodată, zgomotul unui foc de pistol a făcut țăndări liniștea din jur. Fusese tras din apropiere. Ne-am uitat una la alta, încordate, obsedate de acelasi gînd. Înainte de a avea timp să-l exprimăm, s-au auzit bătăi puternice la ușă din față, voci grosolane care zbierau să li se deschidă. - Da-le drumul! am implorat-o, sau vor sparge ușa. Nu te ocupă de mine, sar pe fereastră din spate. Și m-am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
mică tresărire, pentru ca, pe neașteptate, niște acorduri din trecut, auzite la un post de radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză, ca o adiere discretă de parfum purtată
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
înșel, în urma unui articol al lui Alex. {tefănescu, i-am scris și i-am demonstrat că, de fapt, tot ceea ce publicați dumneavoastră sînt niște fragmente de jurnal! Mă refeream la cronicile literare. Căutam să-l conving (el țin minte, își exprima niște rezerve) că nu faceți decît să vă folosiți, să luați ca pretext, cărțile unor poeți, prilej de-a vă dezvălui cele mai fine unde din suflet, produse de căderea operei străine-n el! Era vorba, repet, de cronicile literare
Spumă de dantele by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13866_a_15191]
-
Streinu, Perpessicius, G. Călinescu ori {. Cioculescu fac imaginarul gest de elegantă eschivă. În compensație, cele două scrieri ale tînărului Blecher intră imediat în atenția lui P. Constantinescu, Eugen Ionescu și Mihail Sebastian. Fiecare în parte și toți la unison își exprimă entuziasmul față de acest "debut valoros", ba chiar "uluitor", vorbesc pertinent despre "realitatea fantastică a lucrurilor", despre lucida "jupuire a conștiinței", despre demnitatea de tragedie antică ce ar caracteriza atît de fascinantele "experiențe interioare". În 1937, în Istoria literaturii române contemporane
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
războaie mondiale, muzica și romantismul ca provocatoare de boală și decădere, Goethe versus Nietzsche, mit și iraționalismul barbar al mitosofiei naziste, ș.a.m.d. „Thomas Mann nu dorește să se fragmenteze, el este o personalitate integratoare, tinde întotdeauna spre totalizări, exprimă prin diverse mijloace aceleași preocupări". Incluzînd analiza eseurilor și a scrierilor publicistice în monografie alături de analiza universului romanesc și servind ca argument acesteia, rezultatul este o imagine rotundă asupra preocupărilor scriitorului și, concomitent, o integrare a literaturii în mersul general
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
în turmă, poate ar fi trebuit să fie oaia, dar o oaie în același timp agresivă: o oaie feroce, asta e omul pătruns de gîndirea unică. "Cum să fii obiectiv? Cum să fii drept? Cum să fii exact? Cum să exprimi adevărul? Cum să faci ca acel adevăr să fie cel "adevărat", nu cel pe care-l vrei tu, pe care vrei tu să-l impui?", se întreba Eugen Ionescu într-un fragment de jurnal din 1966. E o interogație constantă
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
generații de tineri scriitori în căutarea îndrumării, cel în consistența căruia tradiția se întâlnește cu încrederea în inevitabilitatea progresului pe care partidul comunist/ bolșevic /muncitoresc îl ipostaziază, pe scena istoriei. Odată avangarda domesticită sau eliminată din scenă, misiunea de a exprima, oracular, geniul național îi este încredințată și, împreună cu ea, sarcina de a apăra și ilustra un regim care închide un ciclu istoric și face să culmineze o aspirație seculară către rațiune, egalitate și lumină. În acest scenariu, rolurile sunt distribuite
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]