966 matches
-
își trăiește, calmă, darnică, senină, surdă la orice întrebare, strictul instinct vital, într-o eternă vară, când dogoarea ei blândă, adormitoare topește ierburile și vietățile laolaltă, dăruindu-le o pace universală, bucolică, anonimizantă. E practicat în Pașii profetului un lirism extatic, de identificare cu sevele solului, cu holdele aplecate sub greutatea holdelor, cu cerul sclipitor, însorit, totul amintind vibrația copleșitoare a pânzelor lui Van Gogh. Lumea e percepută de la nivelul rădăcinii vegetale, reconstituită prin mănunchiuri de senzații primare, căldură, umezeală, atingeri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care îl poate impune vieții, singurul gest eliberator prin care se poate reda primordialului dezmărginit, absolut și unitar. Ambițiosul și nonconformistul Petru Anicet, fratele lui Pavel, interpretează de pe o poziție diferită această relație ternară, donjuanescă, echivalând-o cu o experiență "extatică", prin care a devenit superior "celorlalți poligami clandestini", pentru că a descoperit valențele iubirii ca posibilitate de împlinire. Îndepărtarea de craidonul caragialesc printr-o înnobilare dată de aspirația spre ideal se observă și la multe dintre personajele lui Gib I. Mihăescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la cer sau zborul magic (aripile, penele de păsări de pradă - vultur, șoim), simbolurile curcubeului și ale replicii sale podul, legături prin excelență cu lumea dincolo, sunt universal atestate, În toate continentele, din Australia și America de Sud până În zonele arctice. „Ascensiunile extatice ale șamanilor, simbolismul zborului, experiența imaginară a altitudinii ca eliberare de povara greutății, contribuie și ele la consacrarea spațiului celest ca sursă și locuință prin excelență a ființelor supranaturale: zei, spirite, eroi civilizatori. Dar tot atât de importante și semnificative sunt și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un simptom de laicizare. Procesul de laicizare început din perioada anterioară se intensifică. Omul baroc se distanțează de divinitate în mod estet. Sensul experienței mistice este pierdut, dar în locul său apare efectul psihologic, emoțional. „Barocul introduce o pietate mai puțin extatică, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată. [...] Barocul produce deci o mistică civilă, formalistă, estetizată.” Literatura laică constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură. Definiția cea mai
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Iluminați și mișcați de Duhul Sfânt, ei au predicat în mod liber întregului popor și autorităților iudaice faptul că Isus era Mesia și Domn (Fap 2,22-24.36; 4,12; 5,31). Duhul lui Dumnezeu se exprima printr-o vestire extatică a operelor lui Dumnezeu (Fap 2,4-11; 4,31) și îi făcea capabili să explice cu claritate ecoul mântuirii. Aspectul carismatic nu era specific doar activității apostolilor (Fap 4,8), o însușire a predicatorilor pentru a vorbi cu înțelepciune, ci
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
apropiată de expresionism este drama Trei cruci, dar și alte piese, în special Omul de departe, unde se pot depista motive și procedee expresioniste: exaltarea erotică, elogiul instinctualității privite ca o cale de regenerare față cu marasmul „burghez”, iluminări mistice extatice, contestarea civilizației, constatarea demoniei orașului modern, apelul la idei nietzscheene și la idealul unui „om nou”, introspecția nemiloasă și autodevorantă, amestecul de blazare și de exaltare, gesturile bruște, imprevizibile, stilul patetic, imaginile șocante, energia conflictului, organizat antitetic. Interesante sub aspectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
piardă importanța în raport cu ele, va exista totuși neîntrerupt tendința de a găsi un raport între acea trăire individuală și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și toate celelalte. Acestea vor fi interpretate în funcție de ea, în caz că nu poate fi interpretată ea după ele. Misticii bisericii își interpretau trăirile extatice în funcție de relația lor cu contextul pe care-l stabilea dogmatica bisericii 74; acolo unde se produc stări extatice la unii oameni cu experiență psihologică, în epoca modernă, va apărea dimpotrivă o anumită contradicție între ceea ce este trăit în astfel de stări și reprezentările dogmatice pe care se întemeiază viața religioasă tradițională 75. Relația între trăire și interpretare este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pentru toate cîte le puteau configura instinctul și gîndirea. Medievalitatea a păstrat această imagine limitată a lumii. Ideile grecești au foat folosite într-un mod mai mult sau mai putin forțat la dezvoltarea intelectuală a dogmelor. Iar după ce via așteptare extatică, din epoca creștinismului primitiv, a făcut loc unor gînduri mai calme, a apărut datoria de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vinul este în egală măsură reprezentarea cunoașterii directe a lui Dumnezeu. Iluminarea îi aduce credinciosului nu doar fericirea supremă, ci îl și "duce dincolo de sine însuși, adică dincolo de condiția sa umană"31. Coranul nu celebrează băutura alcoolică terestră, ci experiența extatică celestă simbolizată de vin, care este tocmai prin aceasta ținut la mare cinste. Cultura viței de vie s-a răspândit, odată cu extinderea civilizației mediteraneene, din Orientul Apropiat în Grecia și Roma, sublimându-se în mitul lui Dionisos-Bachus din Orient: "Elenizat
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
restul naturii pare că moare. De asemenea, este zeul "reproducerii", ceea ce a dus de multe ori la asimilarea lui cu un țap sau cu un taur. În fine, este zeul "eternei reîntoarceri", personificarea reînnoirii vieții. Zeul beției și al delirului extatic nu se simte bine decât în mijlocul tumultului și al veseliei. "Cel zgomotos", cum e numit Dionisos, era însoțit de cortegii de menade (nebune, în greacă) și de satiri care dansau frenetic în sunetul flautului și al tamburinei bătând ritmul cu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică asupra istoriei și spiritualității românești. Tot la „Dacia”, începe o polemică acerbă cu Lucian Blaga, căruia îi contestă apoi, în „Timpul” și „Sfarmă-Piatră”, prioritatea ideilor din Spațiul mioritic. În broșura Cazul Blaga (1941), aprigul polemist va strânge tot dosarul acestei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
sublinia continua osmoză Între culturi. În textele de la Mari din această epocă există multe referiri la fenomene de „profetism” cu privire la persoane care visează sau primesc mesaje din partea zeilor, de obicei destinate unei terțe persoane, care este regele. Caracterul de revelație extatică pe care Îl arată astfel de fenomene a dus la punerea lor În paralel cu profetismul ebraic; deși există elementele comune, avem totuși de-a face cu fenomene esențialmente diferite, chiar dacă acestea se pot Încadra Într-o tradiție semitică documentată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaică, cu toate că este prezent În panteonul micenian. Și totuși, nu mai puțin decât Hermesxe "Hermes", el dă formă transgresiunii, pe care marginea o poartă Întotdeauna cu sine, și dinamicii transformării, de care depind schimburile culturale și sociale. Probabil cultul său extatic era deja cunoscut În Iliada (VI, 130-140), după cum, probabil, era cunoscută firea lui itinerantă. Zeuxe "Zeu" al formei concave transpusă În masca, prosopon, de care era reprezentat, imagine a străinului cu identitate nesigură, Dionysos este schimbător și metamorfic, când tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate fi readuse la o aceeași matrice, trebuie să fi gravitat probabil În jurul unui grup doctrinar care traducea caracterul periferic Într-un semn exterior concret al mântuirii Încă din prezent. În schimb este dificil să situăm În această perspectivă cultul extatic al lui Dionysosxe "Dionysos", cel puțin până la sfârșitul secolului al IV-lea Î.Hr. Cu siguranță că În epoca elenistică faptul de a fi posedat de zeu era deja un mijloc de a intra În contact cu Dionysos și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hermeticum, un asemenea punct de vedere caracterizează În mod deosebit unele dintre cele mai interesante texte din CH prin densitatea Înțelesurilor religioase, așa cum este primul tratat, intitulat Poimàndres, și cel de-al XIII-lea. În primul text, În cadrul unei viziuni extatice al cărei beneficiar este un personaj care va fi identificat cu Trismegistos În CH XIII, se articulează o revelație ce are ca scop arătarea originii și naturii divine a omului În ceea ce privește partea lui spirituală (intelectul), În timp ce trupul, supus destinului astral
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În privința concepțiilor referitoare la paradis și infern (Gignoux, 1969), călătoria cerească sau subpământeană a omului, atât ca parcurs post mortem, cât și ca experiență șamanică (Gignoux, 1979, 1981, 1984a, 1987b, pp. 364 sqq.; 1990, 1991, pp. 27, 29) sau extatică, care sugerează un paralelism Între moarte și inițiere (Gnoli, 1979b, 1987a). Desigur, antropologia religioasă și psihologia complexă a Iranului antic sunt premise indispensabile pentru Înțelegerea vieții umane după moarte. Ființa umană se Împarte, după un vechi imn avestic (Yașt 13
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va avea Încrederea și puterea necesare pentru a face mai puțin dureroasă, În momentul fatal, cumplita Încercare a despărțirii de trup. Probabil atât naojot, cât și g¶tikharșd sunt o reflectare târzie a practicilor inițiatice mai vechi, bazate pe experiența extatică a unei călătorii În lumea de dincolo, care oferă o viziune asupra realității lumii spirituale. Pe fondul acestor rituri și al ceremoniilor funerare se poate găsi o analogie Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
divin. În tabloul din 1863, echilibrul și rolul asumat de Dante (Gabriel Rossetti) a dispărut, există două figuri-siluete difuze în fundal, reprezentându-l pe Eros în roșu și pe Dante însuși. În prim plan se află Beatrice-Siddal, cu o expresie extatică, primind din partea unui porumbel, simbol al Sfântului Duh, o floare de mac, simbol al uitării, dar și al unei evaziuni psihotrope. De altfel, fundalul încețoșat se deschide asupra unui amurg incert, în care deslușim abia schițat un pod. E posibil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului seminud. Ideea de sugestie, de sentiment poetic care se transmite observatorului vine mai degrabă din caracterul enigmatic care se degajă din atitudinea ambiguă a personajului, ale cărui fantezii rămân destinate intuiției"181. Așa cum variațiunile florale de spectru larg
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figura împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt tablou feeric este intitulat A fost odată... (Ulei pe pânză 1,84 x 2,020 cm, inventar 216, semnat stânga jos cu portocaliu, pe verso cu tuș negru, nedatat), prima parte din incipitul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
după cum se și cuvenea, între vis și realitate"235. G.D. Mirea s-a oprit asupra primului episod al apariției fantasmelor feminoide, a zânelor. Dorința poartă această feminitate flotantă, aceste figuri acvatic-aeriene direcționate parcă de curenții eolieni. Zâmbetul femeilor-zâne are ceva extatic, extază care se reflectă și pe chipul tânărului păstor. Pictorul a extras din semantica cuvântului "dor" numai accepția sa plaisiristă, suspendând prin omisiune cealaltă dimensiune semantică, recuperabilă din etimologia latină a cuvântului. Aceste corpuri acționate mareic amintesc de tabloul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
conferă un efect spectral scenei. Speranța pare să iasă din trupul înveșmântat în alb al unui tânăr culcat pe spate, culoarea stabilește aici o filiație. Tânărul întins pe pământ pare să fie în agonie, însă proiecția sa ideală este vertical extatică, luminoasă, în ciuda unei morți apropiate. Tânărul proiectează ascensional trupul său căzut, un complement auratic al acestui corp supus vicisitudinilor, circumstanțelor ostile vieții, fatalității. Un bătrân întinde patetic un braț spre a prinde parcă imaginea furtivă, un alt bătrân este doborât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]