939 matches
-
din zona montană El Burz, la sud de Marea Caspică, din Iran, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Bunicul său practica zoroastrismul, dar ulterior s-a convertit la islam. Al- Bistami este cunoscut pentru discursurie sale extatice. Tot el ar fi și autorul conceptului de „anihilare”, însă există păreri cum că acesta ar fi preluat conceptul de la un erudit din orașul Sindh din Pakistan, ceea ce-i conferă influență indiană. Spusele lui nu au fost adunate în scris
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Dumnezeu, pe cât mi-am urât eul și într-atât am urât lumea, pecât am iubit ascultarea de Dumnezeu”. Tradiția sufită îi atribuie experiențele religioase intense și zborul mistic. A fost aspru criticat de autoritățile religioase din acele timpuri, în urma experiențelor extatice de uniune cu Dumnezeu, când ar fi spus că Dumnezeu vorbit ca și cum Dumnezeu ar fi grăit prin el. A fost de asemenea acuzat de blasfemie. Discipolii săi i-au luat apărarea, spunând despre acesta că este un bun musulman și
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
calea sufită în „Telvihat-ě Tis’a”, Nursi a inclus o "addenda", în care a făcut distincția între calea sa și calea sufită ("tariqat"), afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că Nursi considera dragostea extatică o cale validă către Dumnezeu, percepea calea sa ca fiind mai sigură, mai largă și mai rapidă. Deplasarea accentului din zona dragostei extatice constituie, de asemenea o diferență majoră între el și Fethullah Gulen, din moment ce acesta din urmă consideră dragostea
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
afirmând că parcursul său este adevărul ("hakikat") și legea revelată ("șeriat"). În pofida faptului că Nursi considera dragostea extatică o cale validă către Dumnezeu, percepea calea sa ca fiind mai sigură, mai largă și mai rapidă. Deplasarea accentului din zona dragostei extatice constituie, de asemenea o diferență majoră între el și Fethullah Gulen, din moment ce acesta din urmă consideră dragostea unul dintre cele mai importante aspecte ale căii spre Divinitate. În ceea ce privește practica religioasă, Nursi afirma că urmează sunna, îndeplinește toate acțiunile religioase care
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
dervișilor dintr-un lăcaș sufit. Ibn Battuta povestește cum, seara, după masa în comun, membrii Frăției se adunau pentru a cânta imnuri, recita fragmente din Coran, dansa și asculta predici. Unii puteau chiar intra, prin dans sau recitare, în transa extatică ce este o practică esențială a dervișilor sufiți. Cel mai probabil este ca viața ezoterică a grupului să fi fost accentuată de dervișii umblători ce vizitau lăcașurile an de an, găsind aici găzduire și un public primitor. În Asia Mică
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
rotească. Cu aceasta, practica sama a dervișilor Ordinului Mevlevi a luat ființă. În cazul ritualului Sama, participanții includeau nu doar "semazen" (dervișii rotitori), dar și "neyzen" și "kudumzen" (muzicieni), precum și "hanende" (cântăreți ai litaniei). Scopul principal era obținerea unei stări extatice. Sama a fost practicată în săli rituale numite "samahane "(în principiu de formă octogonală, jucând și rolul de moscheie - cuprinzând "mihrab" (desemnând direcția către Mecca) și "minbar" de unde imamul/ șeicul putea ține cuvântări membrilor), în acord cu un ritual simbolic
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
prin care îi poruncește să plece spre insula din mijlocul lacului care străjuiește mănăstirea. Vilegiaturiștii sunt cufundați într-o somnolență hipnotică, iar femeile din grup (plus adolescentul Vladimir) trăiesc halucinații cu substrat erotic care continuă apoi, după culcare, în vise extatice în care Andronic apare ca un om-șarpe, născut din identificarea bărbatului cu reptila. Dorina află din visul ei că Andronic este bărbat numai de la apusul până la răsăritul soarelui, iar el ales-o ca să-i fie mireasă. Trezindu-se din somn
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
comentariu cu privire la semnificația nuvelei „Nopți la Serampore” în cartea sa, "Jurnalul fericirii" (publicată postum în 1991). El susținea că lumea pământeană este plină de mistere camuflate care urmează a fi dezvăluite și înțelese. Sondând profunzimile textului, eseistul considera că tehnicile extatice indiene (hinduiste și budiste) mistifică realitatea, creând o lume a vrăjilor și iluziilor. Legăturile senzoriale cu realitatea absolută sunt rupte, iar eul nu pătrunde în lumea esențelor, ci este transplantat într-un sistem elastic de iluzii, care provoacă surprize neașteptate
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
lume a vrăjilor și iluziilor. Legăturile senzoriale cu realitatea absolută sunt rupte, iar eul nu pătrunde în lumea esențelor, ci este transplantat într-un sistem elastic de iluzii, care provoacă surprize neașteptate, dar care rămâne totuși relativ și fals. „Tehnicile extatice desigur interpun un văl între eu (așa-zisul eu) și lumea înconjurătoare (așa-zisă lume înconjurătoare), ele estompează așa-zisa realitate și frâng inexorabilul lanț care îl leagă de timp (iluzoriul timp)”, afirma Steinhardt. Eseistul credea că Mircea Eliade era
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
eu (așa-zisul eu) și lumea înconjurătoare (așa-zisă lume înconjurătoare), ele estompează așa-zisa realitate și frâng inexorabilul lanț care îl leagă de timp (iluzoriul timp)”, afirma Steinhardt. Eseistul credea că Mircea Eliade era sceptic față de posibilitățile acestor tehnici extatice de a transporta eul în lumea esențelor și că, deși nu a formulat soluții creștine, „e mai creștin decât crede și decât au bănuit comentatorii săi — și mai puțin partizan al hinduismului”. Singura cale de pătrundere în lumea esențelor o
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
o dată, formând epilogul unei povestiri dramatice. "Partea II, Intermezzo" este un "Adagio" în care o melodie tristă, îngândurată, amintește de refrenele unor cântece rusești. Tema, la început senină și contemplativă, devine din ce în ce mai agitată, iar melodia pastorală capătă accentele unei declarații extatice de dragoste. Dezvoltarea ideii muzicale inițiale este întreruptă de un scurt episod - un vals elegant și grațios, care amintește tema principală din partea I a concertului. După un scurt episod de trecere cu caracter de virtuozitate urmează fără întrerupere finalul. "Partea
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
vrea să ni-l transmită. Și, cum mesajele sunt de fiecare dată altele, dansul ne vorbește de fiecare dată în altă limbă, creată în concomitența noului tip de conținut pe care vrea să-l exprime. Repus astfel în ecuația lui extatică inițială, la acest nivel, dansul profesat de Ana Laguna pare a intra sub incidența miracolului cincizecimii, fiind vorbitorul tuturor limbajelor și putând în consecință să vorbească fiecăruia pre limba lui. Cine ar mai putea crede, după toate aceste considerații, că
Două legende ale dansului onorate cu titlul de Doctor Honoris Causa la București by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105823_a_107115]
-
de a elibera acel Dumnezeu ce trăiește în fiecare bucată de materie”. Sunetele sunt intensificate prin transformări ale surselor instrumentale generate de computer sau prin manipulări sonore în timp real. Muzica rezultată are o violență, o intensitate și un freamăt extatic ce revendică sunetul printr-o concentrare a materiei sonice de bază, ca în cazul compozitorilor Xenaki și Cecil Taylor. În ultimii cinci-șase ani, sunetul digital, compoziția realizată cu ajutorul computerului a dat o nouă dimensiune sunetului și muzicii noi produse de către
Muzică hyper-spectrală sau avangarda secolului XX în muzica românescă, la ARCUB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105697_a_106989]
-
natură și oamenii. Este un ochi estetizant din start, manierist și fundamentalist; este ochiul unui hermeneut care a fost format și și-a profesionalizat privirea doar în acest sens. De aceea, paradisul radiografiat de Șei Shōnagon este întotdeauna coerent, senin, extatic. Lui nu i se opune infernul, ci eventual non-paradisul, anti-paradisul sau paradisul în destrămare, fiind vorba întotdeauna de o dimensiune negativă nu în sine (și de sine stătătoare, independentă), ci doar prin comparație cu perfecțiunea paradisului. Principala privire a autoarei
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]