1,561 matches
-
în prezent, de premierul Robert Fico, a ridicat aceeași problemă, dar invocarea precedentului austriac a oprit orice încercare de a sancționa în vreun fel această țară. Este foarte adevărat că în cele două cazuri prezența la guvernare a unor partide extremiste nu a dus la politici guvernamentale care să pună la îndoială existența statului de drept și nici pluralismul democratic. Bariera cea mai importantă în calea unor sancțiuni la adresa statelor membre care să aibă drept fundament nerespectarea democrației este chiar o
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
nu este implicat"246. Luând decizia în acest caz pe motivul "ordinii publice" și nu pe protecția "drepturilor și libertăților altora", Curtea a avut de demonstrat că sindicatul este o amenințare pentru societatea democratică, urmând jurisprudența sa folosită pentru mișcările extremiste (Refah Partisi [Partidul Bunăstării] și alții c. Turcia 247). Autonomia religiilor a fost considerată de către Curte ca fiind dependentă în acest caz de ordinea publică și nu de libertatea religioasă, scopul său fiind astfel semnificativ redus. Acești autori se bazează
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
tot mai strânsă dintre state a marcat, negativ în acest moment, evoluția economică a statelor de pe toate continentele, criza extinzându-se rapid din Statele Unite către majoritatea statelor lumii. Problemele economico-sociale au determinat mutații în plan politic, ducând la ascensiunea curentelor extremiste, cel mai notabil exemplu fiind Germania, unde nazismul ajunge la putere în 1933. Curentul revizionist câștigă teren, iar marile puteri democratice nu sunt capabile să ia măsuri pentru a-i pune capăt. În acest context, diplomația românească a avut drept
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
contextul politic al momentului, V. schițează activitatea unor figuri publice care au avut, într-o împrejurare sau alta, atitudini considerate antisemite (Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.). Se ajunge la concluzia că printre intelectualii români dintre cele două războaie mondiale „antisemiți extremiști au fost puțini, dar atașamentul pentru o anumită idee de conștiință națională - în care există, uneori latent, o percepere a evreului ca străin și, în anumite împrejurări, ca dăunător sau periculos - este o caracteristică a majorității”. Lucrarea reprezintă o contribuție
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
pe putere. Pe de o parte, el a conceput și întemeiat, încă din 1902-1903, un partid* de revoluționari de profesie - grupul bolșevic - foarte diferit de partidele social-democrate* europene destul de larg impregnate de cultură democratică și reformistă. Această falangă cu ideologie extremistă, călită în focul continuu al agitației și propagandei*, exersată în subversiune și clandestinitate, este destinată să devină actorul principal al revoluției pus în fruntea sau, mai exact, în locul clasei muncitoare. Pe de altă parte și asta pe linia lui Marx
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
constitui, pentru numeroși aderenți, o atracție suplimentară. într-o logică a adeziunii* sectare, ei trebuie să-l ucidă în adâncul ființei lor pe „omul vechi” pentru a renaște și a se pune în slujba unei cauze pe care caracterul ei extremist o face cu atât mai fascinantă. în schimb, faptul de a fi admis în partid întreține sentimentul exaltant al apartenenței la o elită revoluționară și al intrării în posesia unor legi științifice ale dezvoltării istorice. Pentru intelectualii europeni de la începutul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat totalitar Cucerind puterea, la 7 noiembrie 1917, Lenin modifică, volens nolens, natura Partidului bolșevic. într-adevăr, el pune mâna pe stat, atât ca loc, cât și ca aparat al puterii. Din acest moment, partidul este chemat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acesta trece, mai ales, prin numirea unor membri de partid în toate posturile conducătoare ale statului. Această formă de putere inedită este simbolizată de Consiliul Comisarilor Poporului sau Sovnarkom, Lenin fiind președintele acestuia și, în același timp, șeful partidului. Partidul extremist de opoziție devine un partid-stat: partid unic care aspiră să dețină monopolurile politicii, ideologiei și economiei* și să înlocuiască atât statul, cât și societatea. Nici unul dintre succesorii și emulii lui Lenin - Stalin, Hrușciov*, Brejnev* începând din 1977, Andropov, dar și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de majorități parlamentare fundamentate pe poziția dominantă a unui singur partid sunt rare (Belarus, Rusia). Rolul foștilor comuniști diferă de la țară la țară. în ex-Iugoslavia și în Rusia, PC au devenit mișcări naționaliste și/sau social populiste cu puternic caracter extremist. în Europa Centrală, PC au dispărut aproape complet - cu excepția PC din Boemia și Moravia - sau nu mai sunt decât niște secte politice. Au fost înlocuite de formațiuni postcomuniste care se prezintă ca moștenitorii aripii reformatoarea a fostelor partide-state și reunesc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și favorabile economiei* de piață, deși corecțiile sociale sunt proslăvite împotriva exceselor liberalismului economic. Adeziunea sau o perspectivă pe termen scurt de adeziune la Uniunea Europeană a contribuit la consolidarea majorității acestor sisteme politice care cunosc totuși la marginile lor tentații extremiste - mai ales de dreapta -, ce rămân cu toate acestea relativ reduse pe plan electoral, cu excepția României - Partidul România Mare -, a Slovaciei - Partidul Național Slovac - și a Bulgariei - mișcarea ATAKA. Totuși, există unele amenințări: corupția este prezentă la toate nivelurile societății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Napoleon I. Richelieu, Armand Jean du Plessis, duce de - 1585-1642. Om politic francez; a controlat guvernul ca ministru al lui Ludovic al XIII-lea; cardinal al Bisericii Romano-Catolice. Robespierre, Maximilien Marie Isidore - 1758-1794. În calitate de conducător al iacobinilor, un grup republican extremist, a instituit domnia terorii în timpul Revoluției Franceze și a devenit aproape un dictator, înainte de a fi executat. Rousseau, Jean-Jacques - 1712-1778. Filosof francez. Rucellai, Bernardo - 1449-1514. Istoric și diplomat italian. Saint-Pierre, Charles I.C., abate de - 1658-1743. Filosof social francez. În Project
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie percepuți ca posedând asemenea însușiri. Așadar se trece la explicarea personalistă a carismei, la explicarea ei atribuțională. Carisma apare ca reprezentând o simplă atribuire, virtual fără legătură cu conduitele și comportamentele liderului. Chiar dacă un asemenea punct de vedere este extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cererilor crescute la nivel scăzut al deciziei și al raportului social. Interesantă este și o altă concluzie a cercetătorilor: acțiunea separată a celor trei variabile conduce la efecte mai mari decât atunci când ele acționează corelat, sinergetic. Există chiar și opinii extremiste potrivit cărora tripla interacțiune are efecte dezadaptative: sprijinul social, se susține, exacerbează și nu ameliorează efectul stresorilor asupra reacțiilor la stres (pentru informații suplimentare, vezi Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, pp. 134-152). Modelul „vitamină” I se datoreză lui P. Warr
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de asociații cultuale declarate și În cadrul cărora laicii trebuie să fie majoritari. Așa cum a spus foarte clar Aristide Briand, „statul nu este nici religios, nici antireligios; el este areligios”. Protestanții și israeliții acceptă această separare a puterilor. Pentru cei mai extremiști dintre catolici, „este sfârșitul puterii Bisericii”. Pentru alții, separarea permite În sfârșit o distanțare completă față de stat și, prin urmare, o mai mare libertate spirituală și financiară. Conciliul Vatican II (1962), dornic de pace socială, va relua formula lui Pius
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a vedea În rasism o trăsătură proprie subculturii patologice a unei minorități albe de purtători presupuși ai unor prejudecăți superioare ca număr și intensitate celor ale mediei populației. Viziune destul de optimistă asupra rasismului ca fenomen minoritar, identificabil ca atitudine extremistă, semn ă pentru unii specialiști activiști ă de „conservatorism” sau de „fascism”. Pentru a depăși această viziune, Stokely Carmichael și Charles Hamilton au lansat În 1967, În cartea lor militantă Black Power (purtând subtitlul: „Politica de eliberare În America”), expresia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
zemĕdĕlských zájmů v politické systému České Republiky" (Reprezentarea intereselor agricole în sistemul politic ceh), Politologická Revue, 1, 2002, pp. 22-38. 39 Mișcările ecologiste, dar și partidele care se reclamă de la ecologie, sunt uneori considerate de către știința politică cehă drept formațiuni extremiste (pentru o critică acestei concepții, vezi J. Keller in P. Fiala (coord,), Politický extremimus a radikalismus v České republice (Extremismul și radicalismul politic în Cehia), Masarykova Univerzita, Brno, 1999). 40 Așa cum arată ultimele evoluții, adică reîncadrarea programatică de la ultimul congres
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
din 1991 și la eșecul total din 1993. Rezultatele slabe din 1993 au forțat Biserica și aliații ei să întrețină o colaborare mai calculată. Marea coaliție a partidelor de dreapta care aveau un program comun, a erodat influența partidelor ecleziastice extremiste și a câștigat în 1997. Echilibrul între adepții pozițiilor Bisericii și forțele politice anticlericale fiind distrus, partidele care apărau Biserica au pierdut din nou la alegerile din 2001. Stilul radical al Bisericii Catolice a fost una dintre cauzele declinului clivajului
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
și împărtășesc aceeași ideologie, aceeași credință religioasă sau același crez etno-naționalist o configurație "ideocratică" care stă înainte de orice sub semnul coerciției 30. O astfel de elită politică "unită ideocratic" apare de obicei în urma unei crize revoluționare în timpul căreia un grup extremist câștigă, își distruge majoritatea rivalilor și ordonă că de acum înainte oricine deține puterea sau aspiră la acapararea ei trebuie să se conformeze bazei doctrinale și ideologice a grupului extremist: exemplele includ bolșevicii ruși în 1921, Liga comunistă din Iugoslavia
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
de obicei în urma unei crize revoluționare în timpul căreia un grup extremist câștigă, își distruge majoritatea rivalilor și ordonă că de acum înainte oricine deține puterea sau aspiră la acapararea ei trebuie să se conformeze bazei doctrinale și ideologice a grupului extremist: exemplele includ bolșevicii ruși în 1921, Liga comunistă din Iugoslavia în 1945, comuniștii lui Mao în China în 1949, comuniștii lui Castro din Cuba în 1961 și fundamentaliștii șiiți din Iran în 1980. Elita politică unită ideocratic se poate, de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
China în 1949, comuniștii lui Castro din Cuba în 1961 și fundamentaliștii șiiți din Iran în 1980. Elita politică unită ideocratic se poate, de asemenea, forma atunci când, după un război de cucerire, o putere străină impune unei țări un grup extremist, așa cum s-a întâmplat în Europa Centrală și de Est după cel de-al Doilea Război Mondial și în Vietnamul de Sud în 1975. Regimurile create de elitele unite ideocratic au tendința să dureze datorită capacității lor ieșite din comun
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
se mărea cu toate că structura economică oferea puține posturi absolvenților. Într-o țară în care sectorul agrar era dominant, universitatea era unul dintre puținele locuri în care oamenii se puteau aduna. În România, ea a devenit un centru al agitației politice extremiste, unde Garda de Fier a găsit un teren fertil. Astfel, mulți studenți au jucat un rol esențial ca propagandiști în alegerile din 1937. Cele 16,5% din voturile obținute de Garda de Fier ar trebui adăugate la cele 9,2
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
dintre cele două războaie mondiale. Eșecul experiențelor democratice în aceste țări mici nu poate fi explicat fără a avea în vedere situarea lor între două imperii totalitare. Dacă Rusia și Germania ar fi fost, ele însele, niște țări mici, ideologia extremistă care s-a dezvoltat înlăuntrul hotarelor lor n-ar fi avut efectul pe care îl cunoaștem. Proporțiile și potențialul lor militar au condiționat viața politică în cordonul sanitar, din Finlanda până în Grecia. Din 1945, vocabularul s-a schimbat, multe din
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale; ... h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept; ... i
LEGE nr. 51 din 29 iulie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) privind securitatea naţională a României**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107569_a_108898]
-
cu adevărat remarcabil! Provocatorul, spre deosebire de umilul „funcționar al delațiunii”, care este informatorul, nu vrea să facă doar „servicii”! El are orgoliul de a precipita lucrurile, are orgoliul propriei persoane și a „misiei” sale și, dintre aceștia, nu rareori, sistemele politice extremiste Își aleg propriii activiști, dacă nu și conducători... Ei vor „să facă istorie” cu orice preț și, de la Catilina, cu care se războia Cato, cenzorul, și până la un Saint-Just sau Troțki, care voia o „revoluție permanentă”, treptele, firele de legătură
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lucrare în care capitolul Eminescu se plasează la interferența hiperbolei (Eminescu, "pionierul nepereche al poeziei timpurilor moderne", e fie "primul", fie "singurul", fie "cel mai" de pildă "cel mai de seamă presocratic al liricii tuturor timpurilor") cu unele grăbite argumente extremist protocronice (Eminescu, creatorul "cosmonautului" Dionis "călca strâns pe urmele unor ctitori ai revoluției tehnico-știintifice de astăzi"). Din fericire, Th. Codreanu temperează, măcar în parte, entuziasmul tehnico-științific al magistrului său, față de care are și avantajul lecturii unor lucrări științifice necesare în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]