3,289 matches
-
Când a-nvățat și fratele meu, plecam toți, cu noaptea-n cap și coseam din zori și până-n seară. Bunicul avea multe livezi cu fânețe. Nu pridideam doar noi trei. O zi punea și oameni. Norma era cam 1 car fân/zi/om aproximativ un pogon de fân cosit de un om pe zi. În special pentru Valea Deșului punea câte 10 - 12 oameni cu ziua. Îmi aduc aminte cu plăcere cum la prânz venea bunica cu banița în cap, găleata
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
toți, cu noaptea-n cap și coseam din zori și până-n seară. Bunicul avea multe livezi cu fânețe. Nu pridideam doar noi trei. O zi punea și oameni. Norma era cam 1 car fân/zi/om aproximativ un pogon de fân cosit de un om pe zi. În special pentru Valea Deșului punea câte 10 - 12 oameni cu ziua. Îmi aduc aminte cu plăcere cum la prânz venea bunica cu banița în cap, găleata de lapte într-o mână și o
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
contră ce bine s-a trăit. Apoi seara oamenii veneau acasă unde le punea masa lângă cunie (bucătărie de vară) și stăteau la taclale până târziu la un pahar de vin iar ziua următoare o luau de la capăt. Apoi după ce fânul era cosit, făcut poloage, se usca natural, se strângea în plaste și se căra acasă unde se depozita în clăi. O parte era pentru hrana vacilor la iarnă iar surplusul se vindea. Mai erau munci la țară: porumbul, via, grădina
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
Ca orice copil crescut de bunici îmi plăcea să mă duc cu vacile. Comuna nu era colectivizată și fiecare gospodar avea pământul lui. Bunicul avea fânețe, vie și pădure. Cultiva porumb și ovăz. Nu a avut servici niciodată dar vindea fân, viței și vin. Efectiv îl înțeleg acum pe Eminescu când a scris poezia ‘Fiind băiet păduri cutreieram’. Acum mă regăsesc și eu în ipostaza lui. Îmi plăcea să mă plimb în mijlocul naturii, să beau apă de la fântânile cu cupă sculptată
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
părțile prin contract. Oferta de vânzare a unui obiect se făcea prin intermediul următoarelor semne: fie prin însemnarea obiectului cu o cruce, fie prin expunerea lui la poartă, alături de o ciuhă (adică un lanț care avea, legat la un capăt, niște fân). Arvuna (semnul de încheiere al contractului) se plătea fie într-o proporție prestabilită din prețul bunului, fie după învoiala părților. Adălmașul (momentul festiv, celebrat cu băutură, al încheierii contractului de vânzare-cumpărare) se desfășura în prezența unei persoane respectate, alese de
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
S-au ciocnit două stânci ca două valuri în amurg și eu am țâșnit ca o flacără, metaforă a unei nopți în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul de sub călcâiul nopții îmbătat de stelele unei înserări ieșite dintr-un tablou de Rembrand, iar tu te-ai strecurat nevăzută între două culori ținându-mi calea când
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
astăzi este plină peste măsură de informații, dar informația devine informație inutilă, ori „dez-informație”, atunci când informația este golită de duhul adevărului. Pe cât mai multă informație nefolositoare pe atât adevărul mai greu de găsit. Trebuie căutat precum acul în sacul cu fân virtual. („Cuvântul”) • Dacă moartea este naturală ori o absurditate filozofică, de ce totuși ne preocupă, ne obsedează atâta, mai ales pe noi, ființe atât de inteligente, calculate și raționale cum ne place să ne considerăm? Moartea este dușmanul vieții și al
DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340912_a_342241]
-
Cînd eram cu mult mai tînăr Chiar imberb, aproape mic, Îți iubeam floarea de nufăr Și trupul de borangic. Nu credeam că vreodată Voi fi și eu mai bătrîn, Prins în trupul tău de fată Ca-ntr-o căpiță de fîn. Dar deodat ă universul Mi-a deschis o altă cale Mai bătrîn, mai stors de visuri, Prăvălit din deal în vale... 2 Vers animat de o conștiință seacă Ce n-a lăsat consoanele să treacă De azi într-un Edenic
POEME IN IUNIE 2011 FRANCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341244_a_342573]
-
la pământ. Doi tineri vânjoși săriră de pe cai, o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
arată Nicolae Iorga, ctitorită de călugări singuratici, căci numirea „rîmeți” nu înseamnă altceva decât „ermiți”, adică pustnici. Privitor la vechimea mănăstirii, cercetătorii au remarcat că anul de pe piatra așezată deasupra ușii de intrare în biserică: „Dintîău au fost zugrăvită s(fân)tă biserica în zilele lui Matiiaș crai, văleato 6895”, nu corespunde domniei lui Matei Corvin(1458-1498) și este posibil că cel care a săpat inscripția lapidară a greșit cifra sutelor. Recent, un colectiv de cercetători după ce au studiat o inscripție
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
rămas povestite, din generație în generație. Tradiția locală a păstrat o întâmplare cu fântâna de la Hopagi, care se cheamă astăzi „ Fântâna Vlădichi”. Locul se află la câțiva kilometri de mănăstire. Într-o vară, călugării s-au dus acolo să cosească fânul. Fiind cald, au început să cârtească, fiindcă nu aveau apă. Egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu, apoi, făcând de trei ori semnul Crucii cu toiagul, și lovind cu el în pământ, a ieșit apă. Izvorul există și astăzi. Moartea
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Azi am vorbit cu marea mi-a întins brațele, ca de obicei așa cum m-a primit când m-am născut. mirosea a dor... știi cum miroase dorul, iubite? miroase a fân proaspăt cosit de unde l-o fi luat, numai ea știe... mi-am așezat glezna pe un val și am așteptat sărutul tău știam că ți-e gândul lângă mine. te-am strigat și marea te-a odihnit pe valuri, literă
ŞTII CUM MIROASE DORUL? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341334_a_342663]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CHIPUL TĂU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului cărăuș în inima cuvântului, iubesc nevăzutului calea. aștept în fața porții, brațul de fân, esențele câmpului pe care Iubirea a lăsat încolțirea semnului curgerii, liber. mă risipesc și adun din marginile chipului imaterial al luminii, bob cu bob, materia vie, pentru azima secundei împărtășaniei. grâul încolțește. gust parfumul crud, verde, al inimii cunoașterii. privesc
CHIPUL TĂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341360_a_342689]
-
a se pierde prea des în “absolutul” semantic al cuvântului. Libertatea interioară a gândului, imaginarului, îi permite să hoinărească la braț cu luna, împrumutând din vraja-i argintată cu care-și aureolează cuvintele țesute în poeme sensibile, cu miresme de fân proaspăt cosit. Natura este locul unde zborurile sunt la ele acasă. Trăirile își deschid aripile și încearcă să fredoneze aceeași melodie cu a universului. Tinereațea poetei poate explica relația specială pe care aceasta o are cu natura. Este timpul iubirii
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
iar, nu știu de unde, glasul celei care mi-a legănat visele anilor de demult și mi-a oblojit toate durerile copilăriei. Și până acasă, mi-a povestit iar, ca-n serile noastre de taină, în patul cu strujacul umplut cu fân și toate aromele florilor de câmp ... De Ana. ***** Pământ, da, ave Ana acu' și mai mult decât acasă, iute l-o aflat, că era vremea fânului și după aia a treieratului, o venit și culesu', o venit și fata, Aglaia
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
povestit iar, ca-n serile noastre de taină, în patul cu strujacul umplut cu fân și toate aromele florilor de câmp ... De Ana. ***** Pământ, da, ave Ana acu' și mai mult decât acasă, iute l-o aflat, că era vremea fânului și după aia a treieratului, o venit și culesu', o venit și fata, Aglaia... Avea soacră cumsăcade, da' pă bărbat nu l-o îndrăgit măi mult. Nici la mamă Fiica n-o măi ajuns vrodată. Într-una din zile, să
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
avut cui, dar spunea preotul Iulică Dascălu, (inlocuitorul părintelui Dovleac Marin): „Bătrânul venea și se spovedea în fiecare an și se căia amarnic, fiindcă el îl pusese pe Cobrescu Ilie să-i vândă conașului șmeicheria cu „gărgăunele” din stogul de fân. Ca să-l ierte Mântuitorul, de sfintele sărbători trecea pe la cimitir și-i punea boierului câte-o floare pe mormânt și-l ruga să-l ierte, dar îi mulțumea pentru bani, că i-au prins bine. A murit săracul cu acest
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
însoțit când a ieșit din cârciumă, spunându-i. - Naie, o să mergi pe picioare, cabrioleta ți-a fost luată de finul administratorului, iar pe boier Pandele vine să-l ia într-o căruță mai mare, spunea că o să-i aștearnă peste fân niște pături că-i „bolnav...” jigodia dracului, și-i vai de capul lui. Costache, om isteț la minte, își dăduse seama că Naie fusese atras într-o cursă păcătoasă de Cobrescu Ilie și conașu Pandelică, așa că-i mai dădu un
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
Bâzdoagă și mai mulți șolticari din sat, care făceau haz câd se întâlneau la un păhărel de vin în cârciumioara Floreascăi: "Năică-al lu' Budică, mare-n cap și mitea mică”). - Ce țipi ca un nebun, Năică?!... Tu lași gărgăunii-n fân, iar eu mă căznesc din cur... să-l repar pe ăl român. - De ce țip?!... că te fâțâi din buric: capul sulii-a depășit, nu s-a oprit cum am stabilit. - Mă omule, nu te necăji!... a trebuit să trag umflătura; nici
PARTEA A IX-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341401_a_342730]
-
care-l vrei și tu, iubirea! NARCISA:(entuziasmată) Depinde ce voi simți alături de tine, trubadurule, poetule, cântărețule! Se privesc cu admirație. Cavalerul îi cuprinde talia între palme. Trupul mlădios al fetei se unduiește lângă al lui. Se lasă ușor în fânul moale cu parfum ademenitor. El, cu eleganță, îi desface năstureii de la bluziță, și-i presară săruturi pe gât și sâni. Ea se desface ca o floare și-l cuprinde între petalele sale... EXT. / PE O COLINĂ / ZI Prințișor și Narcisa
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
mult timp... NARCISA:(vioaie) Aha, erai îngerul meu păzitor!? PRINȚIȘOR: Și tatăl meu a fost din rândul muritorilor... Fata sare vioaie în picioare. NARCISA: Să nu-mi spui că mama ta a fost marțiană!? Băiatul continuă să rămână tolănit în fân. PRINȚIȘOR: Ea a făcut parte din altă lume. Narcisa devine serioasă și un fior o cutremură. NARCISA: Nu te înțeleg! Fi mai explicit! Cavalerulse ridică încet și o cuprinde în brațe. PRINȚIȘOR: Totul s-a petrecut la hotarul dintre mit
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
SĂ ȘOPTESC, SUNT FERICIT! Te mai rog încă o dată, Doamne, știu că m-ai iubit, În căsuța fermecată, unde am copilărit, Sau acolo sub pădure, în miros de fân cosit, Până somnu-o să ne fure, să șoptesc: Sunt fericit!. Mult, prea mult în viața asta, mi-ai adus, mi-ai dăruit, Știi cât îmi iubesc nevasta, știi și cât am mai greșit, Ai știut întotdeauna, când, cu sufletu-n
SĂ ŞOPTESC, SUNT FERICIT . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342189_a_343518]
-
colo-n Țara mea de fagi, Să-mi alini toată durerea, lângă oameni buni și dragi!. Te mai rog încă o dată, Doamne, știu că m-ai iubit, În căsuța fermecată, unde am copilărit, Sau acolo sub pădure, în miros de fân cosit, Până somnu-o să ne fure, să șoptesc: Sunt fericit!. . . =Detroit - Michigan - USA
SĂ ŞOPTESC, SUNT FERICIT . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342189_a_343518]
-
se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul pe o stradă unde mai erau și alți țărani veniți cu cereale sau alte produse agricole spre vânzare. A deshămat caii, i-a frecat bine cu un șomoiog de fân, i-a acoperit cu saci goi pentru a nu face aprindere la plămâni din cauză că erau uzi de transpirație și apoi a pus zăblăul cu grăunțe în capătul oiștii să mânânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
de picioare, parcă altcineva ar porni calul pe drumul spre casă, parcă el ar fi altcineva, când o zărește pe ea și e cu neputință să-și mai ia ochii de pe femeia misterioasă. Leagă calul de un copac, aruncându-i fân pentru a-l hrăni cumsecade. Se aud sunete muzicale îmbietoare din casetofonul străinei, rezemat de peretele căsuței. Lumina lunii îi cuprinde triumfător într-o îmbrățișare timidă la început. Peste câteva clipe încep să scoată hainele unul celuilalt până ajung goi
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]