2,300 matches
-
voievozilor moldoveni. Așa se face că la 23 martie 1659 (7167) Gheorghe Ghica voievod întărește mănăstirii Hlincea stăpânirea asupra satului Frățileni pe Prut, cu bălți de pește și cu vad de moară în apa Prutului, fânețe, loc de prisacă, șase fălci de vie și pe deasupra scutește 12 poslușnici de toate dările. Da’ ia ascultă tu cum spune chiar vodă: „Au venit înaintea noastră ... părinții și rugătorii noștri... de la sfânta mănăstire Hlincea, și ni s-au plâns cu mare jalobă... mărturisind într-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Iași... de asemenea, 16 poslușnici pentru că... fără oameni nu pot călugării viețui acolo din cauza tâlharilor răi”. Iată ce scrie, părinte, și grămăticul domnesc la „Vălet 7174 (1666) ghenarie 25”: „Un ispisoc de la Duca voievoda (Gheorghe) întărind mănăstirii Hlincei pe șase fălci de vii la Cotnari,... ca să aibă a ține și 15 liude poslușnici să fie scutiți de toate dările. Așijdere, au iertat... o cârșmă mare de toate cheltuielele... ca să fie acea cârșmă de făclii, și de untdelemn și de tămâie la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din 11 noiembrie 1628 (7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș) de łarigrad... și a vândut dreapta sa ocină... care a avut-o pe Valea Cozmoaiei... patru fălci de vie, cu crame și cu grădini... Aceea a vândut-o rugătorilor domniei mele călugărilor de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou-zidită care se cheamă Bârnova” Ei, da’ această biserică n-a fost pornită așa pe loc gol, ci lângă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
suprafață sunt la fel fiindcă amândouă sunt pe bază de napolitană. —Bine, a conchis Chaquie. Eamonn a rânjit. — Dacă e cineva pe lume care să știe sigur, atunci ăla ești tu. Eamonn și-a dat semeț capul pe spate, în timp ce fălcile îi tremurau de parc-ar fi fost din jeleu. Sugestiile au continuat să curgă. —Un Fuse? —Galaxy? —Un Marathon? Stați puțin! a strigat Eddie. Stați puțin! Da-ți puțin înapoi! Un ce? —Un Fuse? a întrebat Eamonn. Da, a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai bună, am adăugat. — Nu. Eram uluită. —N-am vorbit serios când am zis heroină. —Știu. Dar tot nu poți să primești nici un drog. — Dar nu sunt droguri, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da, dar dacă se ascunde în râu, leoparzii o să-i piardă mirosul, ne-a atras atenția Barry. Davy s-a apropiat sfios de mine și m-a rugat discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
roagă ca toate lucrurile rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai bine aflând că și alți oameni aveau probleme. Din când în când, durerea de măsea mă săgeta din nou. Atunci, îmi apăsam mâna pe falcă, gemând ușor și tânjind după droguri. De fiecare dată când ridicam privirea, descopeream că toți ochii din încăpere erau ațintiți asupra mea. Desigur, atunci când recepționera a zis „Domnul O’Dowd vă așteaptă“, durerea mi-a dispărut instantaneu. Așa mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tatăl lui Randall, care, până atunci, nu apucase să strecoare nici o vorbă, s-a înclinat și mi-a strâns mâna. Îmi dădeam acum seama de unde moștenise Randall frumusețea. Tatăl lui, acum în jur de șaizeci de ani, era încă arătos. Fălcile îi căzuseră puțin și niște smocuri de păr îi evadau din nas, dar chipul nu-și pierduse trăsăturile originale. — E o plăcere să te avem aici, Claire, mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate - spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră, rechinii au izbucnit la suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pereche de cătușe. S. Câhhhhhhhhhhh. Așa-mi trebuia dacă-mi băgasem nasul unde nu-mi fierbea oala. Am pus documentul la loc, în dosar, și-atunci am văzut-o - o fotografie Polaroid mică, prinsă de fundul dosarului. Mi-a căzut falca. Era o fotografie cu Stanley - îmbrăcat într-un body de damă, din dantelă roz, cu o pereche de papuci de casă cu toc înalt și un ruj de un roșu aprins. Ruj și o față cu o barbă de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi tenorul, din spatele ziarului pe care îl citea. — Arăți ca poetul romantic, atacă Tolea. Ca decembriștii, în preajma arestării, ca Bălcescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-ai spus de la început? — E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ne putem da jos din pat. David mi-a aruncat unul din zâmbetele lui triste, condescendente. Minciuna e un păcat, mi-a zis. Dacă nu rostim întotdeauna adevărul, sufletele noastre vor fi oprite la porțile paradisului și azvârlite dedesubt, între fălcile iadului... Așa că am continuat să mergem săptămână de săptămână și, la cam o lună după aceea, reverendului Bob i-a venit următoarea idee genială. Cultura seculară distruge America, a declarat el, și singura modalitate de a repara răul e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se accentueze, întinzându-se prin tot toracele, parcă mi-ar fi luat foc toate organele, parcă aș fi înghițit cinci litri de plumb topit și n-a mai trecut mult și mi-a amorțit brațul stâng și am simțit în falcă înțepăturile a o mie de ace invizibile. Citisem destule despre atacurile de cord ca să știu că acestea erau simptomele clasice și, dat fiind că durerea continua să se acumuleze, urcând către niveluri insuportabile de intensitate, m-am gândit că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
legătura cu ea. M-a bântuit ani în șir regretul că nu am făcut nimic s-o ajut. —Poftă bună. Îi înmânez tava lui Celeste. Acum zâmbește mai stins. Și eu zâmbesc mai larg. De fapt, începe să mă doară falca de cât de mult am rânjit în timpul acestui zbor. Dar e mai bine decât să plâng. Da. Dacă aș începe acum să plâng, știu că nu m-aș mai opri. Aș vrea un vin roșu pentru mine și unul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Trebuie să-i dai papucii. Imediat. Acum ! Katie rămâne făcută preț de câteva clipe și o scrutez nervoasă. Pe chipul ei nu se citește nici o expresie, dar văd limpede că În sufletul ei e o adevărată furtună. E ca atunci când Fălci dispare sub apa Înspumată și știi sigur că În orice clipă... — O, Doamne, ai dreptate ! izbucnește brusc. Așa e. Se folosește de mine ! E numai vina mea. Trebuia să-mi fi dat seama, atunci când m-a Întrebat dacă mă pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun și încerc să mă ascund după Wall Street Journal. Dar e prea târziu. Kent m‑a văzut deja. Îi cade falca de uimire și vine repede la mașină. Ciocănește în geam, bolborosind ceva și gesticulând insistent. — Rebecca! Ai greșit direcția! strigă, în clipa în care las geamul în jos. Guggenheimul e în cealaltă direcție! — Serios? spun pe un ton șocat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
comandantul Dee și îi laudă eficiența. Dacă aș putea obține aceeași eficiență în toate proiectele mele! Ea începe să se gândească la a-l angaja pe comandantul Dee și pentru alte treburi. Nu te amăgi singură. Mao se ține de falca umflată și vorbește cu enervare. Nu ești cine crezi că ești. Adevărul e că nimeni nu ți-ar accepta ordinele, dacă nu ar vedea umbra mea! Când Wu Fa-xian, comandantul suprem al forțelor aviatice, îți răspunde la telefon, el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ai lui Liu al căror trecut e asociat cu agenți străini. Interoghează-i și fă-i să spună ce vrei tu. Comunist sau nu, nici un stomac nu suportă băgarea în apă cu ardei iute. Avem noi mijloace de a descleșta fălcile. Vor exista semnături, apoi publici versiunea tipărită. Nu e vorba aici dacă Liu este sau nu trădător, le zice Doamna Mao Jiang Ching celor din echipa de anchetatori. Sarcina voastră este să obțineți probe și să faceți rost de martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e un trădător, ci un om integru și cinstit. Mai mult de atât nu veți scoate de la mine. Rușine! Doamna Mao Jiang Ching arată cu degetele spre anchetatori. Sunteți niște incompetenți. Mergeți înapoi și munciți până aveți succes. Rupeți-i falca, dacă trebuie. Și dacă subiectul moare? Continuați, îi interogați spiritul! 26 martie 1968. Wang Shi-yin, bolnavul de cancer pulmonar, bărbatul cu voință de fier, moare în timpul interogatoriului. Deși el nu-l incriminează pe vicepreședintele Liu Shao-qi, la congresul Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răbdătoare. Dar el nu poate să-și exprime ideea. Bălmăjește despre hipertensiune și tăieturi minore care nu se vindecă. Doctorul zice că am ulcerații. Peste tot. În gură, în gât, la stomac, intestine și anus. Ia uite. El își deschide falca. Vezi ulcerația? Aici, sub limbă, bășicile. Ies în mod regulat și rămân permanent. În respirația lui, ea miroase moartea. Era și timpul. Cuvintele îi ies accidental din gură. El se răsucește spre ea cu o mișcare rapidă. Scuză-mă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prudență elementară ar trebui să te oprească să-ți iei astfel de riscuri, chiar dacă e vorba de țara ta, pe care... Țara lui? Țara unor neamuri proaste cu care se jenează să fie văzut În lume? Acei bărbați pântecoși, cu fălci lățite și guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ceașca din mâini, conținutul se vărsă peste fața de masă și câțiva stropi cafenii pătară fondul roz al covorului la care stăpâna casei, doamna consul Ledoulx, ținea cel mai mult. ― Au, au, aaau! se văită Ledoulx cu palma dusă la falcă, cu toate trăsăturile frânte de durere. ― Au, au, nuuu! strigă și Toinette, sărind în picioare, cu privirile fixate pe covor. Bichon începu să latre nervos când la unul, când la celălalt, în timp ce stăpâna lui dădea comenzi contradictorii. Prin cameră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă la plită, cu mâncarea; Mătușa Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă mereu mușchii fălcilor, semn că e foarte supărat; ori foarte beat. Deschide ușa bucătăriei șeful de post. Are șuba pe umeri, căciula pe cap - dar eu știu: din salon vine, porcul. Face cu ochiul Înspre noi, dar tatei i se adresează - În glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
precizie criminală, drept spre Hungry Hop, care era absorbit în contemplarea absentă a unui petic pustiu de cer, pe deasupra acoperișurilor. Nici măcar nu îi observase prezența pe aleea de dedesubt și, din cauza proiectilului venit de nicăieri, care-l lovise direct în falcă, se trase înapoi, dând peste sticla cu ulei de păr care fusese așezată pe pervaz. Se prăbuși peste o găleată întoarsă cu gura în jos la perete. Când își dădu seama că nu era mort și că vălul negru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]