1,057 matches
-
vă curăț cizmele cu limba? Am ridicat din umeri. —Vă rog. I-a picat fața. —Jigodie mică și dezgustătoare, adăugai eu, ca să nu-l dezamăgesc. S-a înseninat dintr-odată și s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te! Că mi le strici! Dădui cu piciorul fără să vreau. S-a chircit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
praful sub degete. Chiar și aici, își zise Maggie, au nimerit-o constructorii modelului: același praf al Orașului Vechi pe care îl avusese pe picioare dimineață. Maggie se lăsă în jos, ștergând praful, până când dădu peste ceva. O deschizătură, o fantă între peretele lateral al scării modelului și ceea ce trebuia să fie ultima sa treaptă. Își înfipse unghiile, îndepărtând praful. Deschizătura se întindea de jur-împrejur. Maggie săpa mai repede acum. Ceva se mișca, o simțea. În cele din urmă micul dreptunghi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Își trase scaunul lângă mine. Luase paharul și-l studia în lumina becului gălbui din spatele barmanului. Era și o oglindă acolo, printre sticlele colorate. Îi priveam chipul reflectat în apele oglinzii. Mă chinuiam s-o aduc de undeva, dintr-o fantă de timp. Și am prins-o, în pâlpâirea becului, răsfrântă în alte și alte ape, printre clondire. Era Conți, așa cum stătuse lângă mine cândva la „Melody“, așa cum glumeam cu ea atârnată de gât, așa cum dansasem toată noaptea cu ea, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
considerații pe astfel de subiecte. Sunt prea profan pentru a înțelege tainele cuanticii. Doar le văd uneori, părându-mi-se bizarerii ale vieții mele, crezând că sunt doar jocuri ale cuvintelor, răsfățuri ale îmbinării lor. Sunt, de fapt, proiecții ale fantei prin care timpul umple textul, revărsându-se peste mine, glob luminos, desăvârșit, închis în sine și nemărginit. Simt doar. Simt cum coborârea în text te-adună din nisipuri de risipiri. Și înțeleg acum ceea ce odinioară mi se părea stupid, ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea n-a fost întâmplătoare. Eu n-am putut să-i descopăr toate bucuriile care mi-au fost date. Să mă descopăr, descoperindu-i minunile. Să mă împlinesc, căutându-i împlinirile. Ele rămân acolo, într-un timp incert, într-o fantă, așa cum în tainițele ei Biblioteca își păstrează alte și alte comori la care nu voi mai ajunge vreodată, sporindu-le necurmat. Va veni un altul să descopere ceea ce eu n-am descoperit. Să umble pe drumul meu și să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese văzut, fiindcă urechea lui deprinsă cu anumite sunete percepu răsucirea unei chei, ușa se deschise și în fanta ei apăru un cap tânăr și ciufulit. — Oameni buni, spuse Fane în chip de prezentare, vreau să fac o baie! Băiatul îi spuse că-i închis, iar el e pus doar de pază, au bani în cassă și s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era spre sfârșitul unei minunate zile senine de aprilie. Soarele deja coborâse spre asfințit, gata-gata să se ascundă după orizont. Un disc portocaliu-roșcat, parcă mai mare ca întotdeauna, își revărsa în compartiment, prin sticla transparentă a geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc portocaliu, niște forme înalte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta, pe rând, trăgeau câte o ochiadă pe furiș înspre fanta unde se afla Gerard, ca și cum evitau să le fie depistate privirile. Ce carte dorești? - se auzi din nou același glas grav. Frapat de întrebarea prea la modul general despre carte, îi dete lui Gerard și mai tare senzația de indecizie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sala cu statuile tuturor zeițelor... Vedeai Panteonul... Propileele... pileele... eele... Întreg. Nemutilat. În splendoarea lui... lui... Ca soarele... Ca stelele... Ca Iubirea, ca Credința și ca Inteligența lumii... Și toate stalagmitele posibile... Lasă-l să intre. Din acel moment ori fanta prin care abia privea anterior, devenise tot mai largă permițându-i să intre, ceea ce era convins că totuși nu se întâmplase, ori ca prin minune, el, Gerard se afla concomitent atât dincoace cât și dincolo de movila de pământ. Ca și cum în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
departe. — De unde? — Din nord. Sergentul Malik-el-Haideri ura vălul targuí, pentru că se fălea că se pricepe la oameni și știe, după expresia feței lor, când spun adevărul și când mint. Dar cu tuaregii această posibilitate nu exista, căci abia lăsau o fantă pentru ochii pe care și-i întredeschideau și și-i micșorau dinadins când vorbeau. Și vocea îi suna distorsionată, așa că se văzu obligat să ia drept bun răspunsul, căci, într-adevăr, îl văzuse sosind dinspre nord și nu avea motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se trezi, locul acesta și o valiză de piele au fost primele lucruri pe care le-a văzut. Se simțea apatică și Îngrijorată, gândindu-se la trenul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe soldatul care fusese de pază În fața sălii de așteptare. Aceștia traversară Încăperea În direcția ei și pe Coral o lăsară nervii. Nu reuși să Îndure să aștepte tot timpul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
felul ăsta, gândi el. Începe să mă enerveze...“ — Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
între grinzi. Un cablu negru de alimentare lega laptopul de acumulatorul de mașină din cutia de ceai. 13. Cutie cu hârtie. O cutie de carton așezată la marginea profilului de scânduri și umplută cu topuri de hârtie A4 albă. O fantă fusese tăiată în partea din față a cutiei. 14. Ventilator de birou. Un ventilator mare și crem de birou, cu protecție din sârmă în jurul elicelor stătea în picioare la câțiva centimetri în afara profilului de scânduri. Fidorous se referi la acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se afla sediul companiei Banca di Roma, scrutând Împrejurimile de sub cozorocul său de plastic, un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și neînsoțite de vreun fior estetic. Cât m-am scărpinat În interiorul capului (jumătatea de sus a țestei era de negăsit, de aici, probabil, și durerile atroce), au trecut alte clipe lungi. Tocmai când mă gândeam să introduc o monedă În fanta de sub nasul piticului, pentru a-i verifica funcționarea, dinăuntru s-a auzit un hârâit de Moskvich introdus brutal În treapta a doua. — Igor Kravșiuk, diediectiv jienietic? Am coborât din pleoape afirmativ, ridicând sticla În dreptul ochilor, pentru a constata că, din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o solistă în zuruit de castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
barmanul gușat și negricios ca noaptea, plin de solicitudine profesională; iar În fund, chipurile pierite, pecetluite de noapte, scrîșnetul aspru al vocilor de bețivi, fluturi de noapte cu coatele proptite În bălțile de bere. Clopoțelul sună, Leo privește neîncrezător prin fanta deschisă, ușa se crapă și intră omul cel Înalt, de care se apropie imediat Pat Grogan - isteț din fire, descendent din neam de celți, acum un adevărat veteran al barului lui Leo - privind ironic, cu ochii mici injectați, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
părții reci a naturii sale. Pe Cosmin îl enervă mai cu seamă scurtimea frazelor: E șapte, băăi! strigă gros Leo din spatele halei. Bucuros, își întinse brațele și ele trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste nervii lirei umane. Cu o egală intensitate, lucrurile mari, ca și cele mici, trezesc aceleași reacții, producând dezechilibre ale acestei literaturi în care nu există planuri, ci totul se aruncă deodată în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval de timp care ni s-a părut foarte lung. Nu găseam nimic de spus decât s-o întreb mereu pe Fiona cum se simte. Spunea că se simte obosită. Doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a deschis și l-a poftit înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ă? — Nu, răspunse Nick. Voi, puștii, sunteți toți niște duri. Păi tre’ să fii dur. — Asta-am zis și eu. Bărbatul Îl privi zâmbindu-i. La lumina focului, Nick Îi putu vedea fața mutilată. Avea nasul turtit, ochii ca două fante și gura strâmbă. Nu văzu toate astea deodată, Își dădu doar seama că fața bărbatului era ciudată și mutilată. Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]