1,257 matches
-
putut spune și asta că ostașii, îngăduind să fie furat trupul, ar fi dat prilej ucenicilor să plăsmuiască cuvântul despre înviere. Așa însă, întărind ei înșiși mormântul, nu mai puteau să spună asta. Ai văzut cum se sârguiesc arhiereii și fariseii să pună fără voia lor în lumină adevărul? Ei s-au dus la Pilat, ei i-au cerut, ei au întărit mormântul cu strajă, ca să fie unii altora și învinuitori și martori ai adevărului. Când L-au furat ucenicii? Sâmbăta
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor trei zile și după plecarea ostașilor, învierea ar fi putut fi pusă la îndoială. De aceea a și îngăduit să se pecetluiască mormântul așa cum voiau și să pună de pază și ostași. Și nu le-a păsat arhiereilor și fariseilor că fac asta sâmbăta, că lucrează; ei aveau ochii îndreptați numai într-o singură parte: să-și împlinească răutatea lor. Nădăjduiau că prin asta vor birui. Dar fapta aceasta a lor era semnul celei mai mari nechibzuințe. Semn că erau
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o puternică frică. Cei care L-au prins când era viu se tem de El când e mort. Și ar fi trebuit, dacă Hristos era un simplu om, să prindă curaj, acum când e mort. Dar ca să afle arhiereii și fariseii că cele ce a pătimit Hristos, pe când trăia, le-a pătimit de bună voie, iată că Domnul îngăduie să I se pună pecete, piatră și strajă; dar n-au putut să-L țină în mormânt. Un singur lucru reușesc să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
om are un suflet, iar destinul său este să vadă, să simtă, să cunoască și să fie precum Dumnezeu. Voi îi îndemnați la politică? Așa nici voi nu vă mîntuiți, nici pe cei drepți nu-i lăsați să treacă, precum fariseii. Eu respect fiecare altar, pentru că acolo oamenii rostesc Numele lui Dumnezeu Unul. Politica te învață să crești; credința te învață să descrești pînă nu mai faci nimic. Abia cînd nu rămîne nimic de făcut, nimic nu rămîne nefăcut și se
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
și o structură organizatorică precise. Comunitatea din Iudeea a rămas un grup conservator care își păstra obiceiurile cu sfințenie. În timpul conducerii hasmoneice, problemele religioase iudaice erau reglementate de către personalul Templului (preoții saduchei) și de către Sanhedrin care era alcătuit din conducători farisei și saduchei. Adunarea generală a Curții de Justiție, care cuprindea șaptezeci și unu de membri, a primit numele de „Marele Sanhedrin”, spre deosebire de cele trei secții alcătuite din câte douăzeci și trei de membri care se numeau „Micul Sanhedrin”. Sedințele ambelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cunoscut sub numele de nasi, care cumula funcțiile de mare preot și de rege) și conducătorul curții legale (ab bet din). Aceste două persoane nu se alegeau neapărat numai dintr-un anumit partid religios, în sensul că unul putea fi fariseu, iar celălalt, saducheu. Între cele două partide au existat diferențe substanțiale în probleme teologice și practice, două dintre ele având o importanță deosebită pentru înțelegerea dezvoltării scripturilor iudaice în această perioadă. Saducheii nu acordau mare atenție tradiției, adică legii orale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dezvoltării scripturilor iudaice în această perioadă. Saducheii nu acordau mare atenție tradiției, adică legii orale (halakhah), preferând să se raporteze la Tora, ori de câte ori se iveau neînțelegeri. Ei erau adepții principiului sola Scriptura, dacă ne permitem să folosim anacronic acest cuvânt. Fariseii aveau o cu totul altă părere. Erau foarte puternic legați sufletește de Tora mozaică, dar socoteau că Tora orală este o extensie legitimă a acelei Legi. Pe de altă parte, chiar dacă saducheii preferau Tora scrisă celei orale, nu o priveau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
extensie legitimă a acelei Legi. Pe de altă parte, chiar dacă saducheii preferau Tora scrisă celei orale, nu o priveau ca pe o lucrare canonică, în sensul că aceste texte ar fi fost diferite de alte texte scrise. În această privință, fariseii aveau altă părere: Tora era canonică, și prin urmare sfântă. În Mișna (Yadayim 4,6) se află o discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de alte texte scrise. În această privință, fariseii aveau altă părere: Tora era canonică, și prin urmare sfântă. În Mișna (Yadayim 4,6) se află o discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar scrierile lui Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul domniei hasmoneilor Hircan I și Aristobul I s-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar scrierile lui Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul domniei hasmoneilor Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul domniei hasmoneilor Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o extensie a legii mozaice și cei care nu luau în seamă legea orală; cei care priveau comunitatea lor drept o extensie a comunităților biblice și cei care priveau perioada biblică drept ceva trecut și încheiat (diferența dintre esenieni și farisei). Diferitele grupări din iudaismul acelei vremi tratau în mod diferit documentele scripturistice. Existau manuscrise diferite în cercuri diferite, fiecare cu propria tradiție, fiecare cu propria optică față de aceste texte, iar textele erau redactate potrivit tradițiilor respective. De exemplu, din moment ce în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
saducheii nu făceau deosebirea dintre literatura canonică și cea noncanonică, fiind în mod clar dispuși unor influențe străine, ne putem aștepta ca textele să fi fost influențate de elenism în aceste cercuri. În urma preluării conducerii întregii comunități religioase iudaice de către farisei, ne putem aștepta la stabilirea unui anumit text în Ierusalim. Faptul că textul biblic folosit de către fariseii din Ierusalim se bucura de o anumită întâietate nu a fost rezultatul unei decizii democratice, ci al unei puternice confruntări în sânul comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
străine, ne putem aștepta ca textele să fi fost influențate de elenism în aceste cercuri. În urma preluării conducerii întregii comunități religioase iudaice de către farisei, ne putem aștepta la stabilirea unui anumit text în Ierusalim. Faptul că textul biblic folosit de către fariseii din Ierusalim se bucura de o anumită întâietate nu a fost rezultatul unei decizii democratice, ci al unei puternice confruntări în sânul comunității religioase. Acest lucru nu a împiedicat, în aceeași perioadă, transmiterea altor tradiții textuale în diferite alte centre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de la Qumran ne demonstrează că lucrurile nu au stat întotdeauna așa și că, de fapt, s-a ajuns la acest rezultat doar prin eliminarea anumitor forme textuale care se dezvoltaseră extrem de repede în afara mediilor savante. Suntem tentați să credem că fariseii se bazau de obicei pe acele forme textuale care li se păreau cele mai conforme cu gramatica și vechea ortografiere a ebraicii biblice. Respectul față de litera textului biblic era atât de mare, încât nu au încercat să restabilească, artificial, vechile
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ortografiere a ebraicii biblice. Respectul față de litera textului biblic era atât de mare, încât nu au încercat să restabilească, artificial, vechile forme, acolo unde acestea dispăruseră total din tradiția textuală 3. Deși întru totul conștienți de regulile gramaticale și ortografice, fariseii au acceptat cu mult respect un text care nu li se supunea întotdeauna, iar succesorii lor vor întocmi, în notele masoretice, inventarii minuțioase ale câtorva dintre aceste excepții. Aceste inventarii vin să demonstreze admirabila conștiință profesională a integrității textului biblic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
dezvoltarea căreia se cunosc trei faze: 1. faza paleoiudaică (250-150 î.Hr.); 2. faza hasmonaică (150-30 î.Hr.); 3. faza irodiană (30 î.Hr.-70 d.Hr.)2. Prin urmare, scrierea iudeo-aramaică a fost în uz până la căderea Ierusalimului. După acest eveniment, mișcarea fariseilor ajunge din nou în prim-planul vieții sociale a Israelului. Foarte naționaliști, rabinii farisei ai vremii socoteau că singura ortografiere validă pentru transcrierea textelor sacre era scrierea pătrată (ubrm btk); în același timp însă, literele cursive ale alfabetului iudeo-aramaic continuau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
150-30 î.Hr.); 3. faza irodiană (30 î.Hr.-70 d.Hr.)2. Prin urmare, scrierea iudeo-aramaică a fost în uz până la căderea Ierusalimului. După acest eveniment, mișcarea fariseilor ajunge din nou în prim-planul vieții sociale a Israelului. Foarte naționaliști, rabinii farisei ai vremii socoteau că singura ortografiere validă pentru transcrierea textelor sacre era scrierea pătrată (ubrm btk); în același timp însă, literele cursive ale alfabetului iudeo-aramaic continuau să fie folosite în corespondența de zi cu zi. „Canonizarea” unei singure scrieri pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
texte care dau mărturie despre Vechiul Testament; între acestea se impune recenzia masoretică alcătuită din textele aflate în circulație în centrele culturale ale Palestinei. Această recenzie a luat naștere printr-un proces de „selecție naturală”: mai întâi, prin implicarea directă a fariseilor, apoi prin influența exercitată de școala lui Hilel, de școala de la Iavneh și mai târziu de școala de la Tiberia 1. Prin acest proces am primit un text complet care s-a păstrat atâtea secole; dar tot prin același proces am
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
narative, poetice, profetice și filosofice ale Vechiului Testament. Cea de-a treia categorie se referă la „teologi”, în majoritatea lor preoți; cu timpul, scribii oficiali s-au alăturat teologilor (1 Ezd. 7,6), iar mai târziu își vor face apariția fariseii, saducheii și alte școli teologice 1. O altă categorie de învățati erau cei care copiau textele. Se pare că cele două „table ale legii” (Ieș. 32,15) erau de fapt două copii ale Legii, dintre care una se păstra în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu persoanele din afara comunității. Deosebit de interesant este faptul că, în ciuda extraordinarei diversități a materialului descoperit, nu a fost găsită nici o scriere care să contrazică ideile de bază ale acestei comunități sau să prezinte ideile unui grup opus comunității, așa cum erau fariseii, cel mai influent partid religios din acea vreme 1. Desigur, nu toate manuscrisele descoperite conțin lucrări care să fie propriul produs al comunității. Cantitatea mare de texte biblice și alte compoziții care sunt cu mult anterioare nașterii comunității reprezintă cea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
au legat Și l-au dus pîn-la Pilat Și Pilat l-a judecat Nici o vină nu i-a dat Pilat mîinile spălînd Și către popor grăind : ăă - Acest om dumnezeesc Nici o vină nu-i găsesc. >> Și l-au dus la farisei Ca să-l judece și ei. Și și ei l-au judecat La moarte l-au condamnat La Golgota l-a-nălțat Pe cruce l-a ridicat İ-au bătut piroane-n mîini İ-au pus cunună de spini Cunună de spini pe
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lumea trădătorilor lui Emanou. Dar Emanou nu este numai un Christ demitizat. Ar putea fi acuzat Arrabal de blasfemie?56 Credem că e mai curând o acuza la modul ipocrit în care sunt văzute cele sfinte într-o lume de farisei. Omenirea nu tratează greșit numai sacrul, dar și arta; trădarea lui Emanou înseamnă, poate, trădarea artei. Numele personajului principal echivalează cu o desacralizare întrucât Emanou este o prescurtare, o sărăcire prin chiar absența particulei "el" a numelui Mântuitorului. Așadar, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
să, a lumii, a tot ceea ce, pentru el, e lipsit de sens. E, oare, Cioran, un homo ludens? Îi place să se joace cu viața, dar îi place și să se joace cu noi, cititorii? E onest Cioran sau e fariseu? Te lasă să navighezi în voie de-a lungul paginilor sale, înainte și înapoi, lectură aleatorie și risipirea se dovedesc a fi concepte firești la el, nu impune un început și un sfârșit, dar nici nu te lasă să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în franceză a însemnat asumarea unei noi patrii, situație pe care nu a recunoscut-o niciodată, el autodefinindu-se "un apatrid metafizic", desi același Cioran afirmă: "on n'habite pas un pays, on habite une langue". Se autodemolează Cioran? E fariseu? E sincer? Petre Tutea a spus odată că Cioran nu e deloc disperat, "eu cred ca se preface." Cioran recunoaște câtă plăcere îi făcea să demoleze solemnitățile intelectuale, or, frenezia lucidității nu dizolva numai solemnitățile intelectuale, ci se dizolvă totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]