945 matches
-
antifascismului 9. Desigur, Uniunea Sovietică avea tot interesul să atragă atenția asupra meritelor ei antifasciste În anii de după război, mai ales când Statele Unite au Înlocuit Germania ca inamic. Retorica antifascistă viza acum America, acuzată mai Întâi că Îi apără pe fasciștii revanșarzi și prezentată apoi, prin extensie, ca fiind ea Însăși o amenințare fascistă. Eficacitatea tacticii comuniste se explică prin frica autentică și generalizată, În Europa, de o renaștere a fascismului sau de apariția din ruine a unor simpatii neofasciste. Antifascismul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1943, trăise doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exact din această combinație specifică Între comunități culturale autonome și partide reformiste de centru-stânga și centru-dreapta. Dar nu a fost mereu așa: Belgia mai ales se confruntase cu un val de violență politică În anii ’30, când separatiștii flamanzi și fasciștii rexiști ai lui Léon Degrelle puseseră În pericol regimul parlamentar; În anii ’60 avea să traverseze o perioadă și mai turbulentă de conflict intercomunitar. Însă vechile elite politice și administrative (și ierarhia catolică locală), a căror supremație fusese amenințată pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
antipatia instinctivă față de țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii și pescarii la fel de necăjiți din nordul Îndepărtat al Europei s-au Îndreptat spre social-democrați, care sprijineau activ cooperativele agricole (cruciale În Danemarca, unde exploatarea agricolă comercială era frecventă și rentabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din segmentul inferior al clasei de mijloc (odinioară problematic) erau acum direct interesați de susținerea valorilor și instituțiilor statului democratic. Un câștig pentru social-democrați ca și pentru creștin-democrați, așa cum au sesizat ambele partide. și mai important, era o pierdere pentru fasciști și comuniști. Aceste schimbări reflectau transformările demografice deja menționate, dar și un nivel fără precedent de siguranță personală și o mobilitate socială și educațională sporită. Occidentalii erau acum mai puțin legați de locul, ocupația, nivelul de venit și clasa socială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre cele patru mari formațiuni, fie să părăsească viața politică. Din motive diferite, același lucru se Întâmpla În Italia și Germania. Din 1963, scena politică italiană era ocupată de o largă coaliție de centru-stânga din care nu lipseau decât foștii fasciști și comuniștii. Republica Federală Germană a fost guvernată din 1966 de o „Mare Coaliție” a creștin-democraților și social-democraților care, Împreună cu liber-democrații, au monopolizat Bundestagul. Aceste aranjamente asigurau stabilitatea și continuitatea politică, dar au avut printre efecte faptul că, În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ideea că violența politică are „forța productivă a evidenței” nu era, desigur, nemaiauzită În istoria modernă a Italiei. Ceea ce Negri afirma, iar Brigăzile Roșii și suporterii lor puneau În faptă nu era diferit de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și ca metode
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de semnături pentru schimbarea legii avortului; petiția a fost sprijinită de un marș la Roma În aprilie 1976, la care au participat 50.000 de femei. La trei ani după introducerea tardivă a unui nou „cod al familiei” În locul celui fascist, parlamentul italian a votat - pe 29 mai 1978, la trei săptămâni după ce a fost descoperit cadavrul lui Aldo Moro - legalizarea avortului. Decizia a fost confirmată indirect la referendumul național din mai 1981, când alegătorii italieni au respins atât tentativa de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult ambele partide; În cădere, ele au antrenat tot sistemul de pacte și combinații politice care definise politica italiană timp de două generații. În alegerile din 1994, practic toate partidele importante din Italia, cu excepția foștilor comuniști și a foștilor fasciști, au fost scoase din joc - deși, pe termen lung, un singur om a beneficiat de acest cutremur politic: dubiosul magnat Silvio Berlusconi, fost cântăreț Într-un bar, care intrase În politică nu atât pentru purificarea generală a nației, cât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989, orice anticomunist primise În mod automat eticheta de „fascist”. Dar, dacă „antifascismul” fusese doar o minciună comunistă, devenea acum foarte tentant să Îi privești cu simpatie și chiar cu admirație retrospectivă pe toți anticomuniștii discreditați până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă. Parlamentele postcomuniste au votat moțiuni care Îi proslăveau pe mareșalul Antonescu al României sau pe omologii lui din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă. Parlamentele postcomuniste au votat moțiuni care Îi proslăveau pe mareșalul Antonescu al României sau pe omologii lui din Balcani și Europa Centrală. Denunțați odinioară ca naționaliști, fasciști și colaboratori ai naziștilor, lor li se ridicau acum statui pentru eroismul dovedit În război (parlamentul român a păstrat chiar un minut de reculegere În memoria lui Antonescu). Odată cu discreditarea retoricii antifasciste au dispărut și alte tabuuri. Rolul Armatei Roșii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consimțământului popular 410; sistemul economic 393-396; strategia presiunii ascunse 131-132; tactici de confruntare 142; tranziția către ieșirea din Î 625-639; tranziția de la capitalism la Î 625-639; tranziția de la nazism la Î 185-186; tratamentul colaboratorilor după căderea Î 637; trecutul nazist/fascist 68-69; unirea cu socialismul 132 comuniști; atragerea intelectualilor 191; decizia de a deveni Î 191; evrei 400; intelectuali și Î 188-205; procesele Î 172-174; „reciclați” 632; slovaci 404-405 comuniști „reciclați” - vezi comuniști Comunitatea Economică Europeană (CEE) 280-286, 486; acordul „șarpele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Andrei 541, 543, 549 Gross, Tomasz 753 Grossman, Vasili 549 Grósz, Károly 558, 579 „Grupul 47” 190 grupul Baader-Meinhof 428, 433, 435 Gruša, Jiøí 515 Guala, Filiberto 320 guvern de unitate 131 guvernul militar aliat; eforturi de reconstruție 50; protejarea fasciștilor 69 Gysi, Gregor 563 H Habermas, Jürgen 256, 384, 387, 588, 715, 739-740 Haider, Jörg 17, 633, 677-679 Hájek, Jiøí 522 Halimi, Gisèle 449 Hall, Stuart 442 Hammerskjöld, Dag 294 Haraszti, Miklós 520 Harich, Wolfgang 298, 526 Harriman, Averell 109
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de nimeni cercetați . Istoricii tac ca ascunși după obloane ferecate, ronțăind resturi și scursuri de la mai marii zilei, iar alții tari la minte, lătrători de profesie, corbii tuturor ospețelor, ne împroașcă, ne murdăresc și ne torturează veșnic cu aceleași acuze: fasciști, teroriști, rasiști, sectari, ba și comuniști, numai de legionarii Romei contopiți cu nemuritorii daci nu vor să rostescă un cuvânt. Plângi tu, Romă, durerea fiilor tăi, răcnește tu, lupoaică, ginta latină amenințată iarăși cu destrămarea. Legionarii români nu au dreptul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
să-i iubesc creștinește”. Despre viața în închisoare nu prea vroiau să vorbească, dar când au făcut-o, povestea era mereu aceeași, cutremurătoare și în totală contradicție cu ceea ce învățasem eu la școală: că legionarii au fost niște criminali, rasiști, fasciști etc. După ce i-am cunoscut am fost contrariată. Cum domnule, ăștia sunt criminalii fioroși despre care am învățat eu la școală? Ce schimbare profundă a avut loc, oare, în închisoare de au devenit „mielușei”, de au învățat maniere de „nobili
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Gărzi de Fier și abrogarea legilor antievreiești 187. Cu toate acestea, cei din FND l-au atacat cu înverșunare pe ministrul de Interne, Nicolae Penescu, un conservator, membru al Partidului Național-Țărănesc. Acesta era acuzat de a-i fi protejat pe fasciști. Guvernul a căzut 188. Generalul RădescuError! Bookmark not defined. l-a înlocuit pe Sănătescu în funcția de prim-ministru, preluînd și postul de ministru de Interne. Prin acest guvern, comuniștii își asiguraseră prima victorie. Reacția Washingtonului În acest timp, Departamentul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Legației un protest oficial, în care descria legea ca pe o "autorizare oficială a activităților criminale" îndreptate împotriva României. "Guvernul Statelor Unite are ca obiectiv formarea unor bande de mercenari care și-au trădat patria și au fugit din România, de fasciști și criminali de război oploșiți de SUA sau de alte state - bande care urmează a fi folosite în scopuri agresive, împotriva RPR"606. Cu toate că prin ostilitatea sa guvernul izolase Legația și scăzuse numărul americanilor care trăiau în România sub 500
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
23 august, la cea de-a zecea aniversare a eliberării României, Gheorghiu-Dej a continuat să se orienteze către comunismul național. Era pentru prima dată cînd România nu mai atribuia Uniunii Sovietice meritul principal în ceea ce privește eliberarea României. El a declarat că fasciștii au fost învinși de către "forțele patriotice conduse de Partidul Comunist Român". Rolul Moscovei s-a limitat la atacul sovietic împotriva Iașilor, care i-a dat Partidului Comunist Român ocazia să-i înfrîngă pe germanii fasciști 813. La trei săptămîni după
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
lui în a atrage atenția Congresului. Încă de la vizita în Coreea de Nord, începuse să-și construiască o poziție omnipotentă în România. Cultul personalității sale era vizibil în 1974 și a continuat să ia amploare, fără a întîmpina vreo piedică. Asemeni teoreticianului fascist Giovanni Gentile, care spunea că omul nu poate exista decît în cadrul statului, președintele român nu concepea viața decît ca o identificare cu Ceaușescu. Cultul său îi forța să devină disidenți pe cei care nu-l acceptau și el nu tolera
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la Timișoara în perioada 16-21 decembrie 1989 și au fost reprimate violent de Securitate și armată. La 20 decembrie 1989, Ceaușescu, întors dintr-o vizită în Iran, a ținut un discurs televizat în care morții din Timișoara erau caracterizați drept fasciști și huligani și a convocat un miting de sprijin la București în favoarea sa. La 21 decembrie 1989, mitingul de sprijin s-a transformat în demonstrație de protest. Armata a tras și a făcut victime. La 22 decembrie 1989, părăsiți de
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]