1,054 matches
-
locuința. Că, de-acum, voi avea o viață de fericire. Ce? Nu vă vine a crede? Duceți-vă și vedeți. Că totul a fost fără pic de ascunziș. Da. Fără pic de ascunziș, cum auziți. Ultimul cocoș Momentele cele mai fastuoase, ale localității Scobinți, erau două: unul la miezul nopții, și altul, în zori. Atunci, sumedenie de cocoși, cu mulțime de cucurigări pe tonuri și nuanțe vocalice multiple, încingeau localitatea într-o minunată cergă, făcând-o și mai frumoasă, și mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a întâmplat să treacă, în ziua aceea, prin valea Rășchitoarei, nu v-a uita momentele surprinse, chiar și fugitiv, întreaga viață. Eșecul Nunta fusese organizată la Hotelul de cinci stele din centrul orașului Caransebeș. Era o nuntă obișnuită: nici prea fastuoasă, nici prea sărăcăcioasă. Totul, normal, față de opulența multor altor nunți de prin zilele acelea. A început la ora stabilită și s-a încheiat la ora stabilită. Cu puțin înnainte de terminarea petrecerii, doi dintre nuntași, în pas alergător, s-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întreaga populație de pe la mese, care aplauda, încât, îi ardeau palmele. În clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese cu veselă, oameni cu scaune și cu tot ce mai era pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
televizor de dimensiuni reduse - ca și ele. Mănâncă și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire 2o11, de ziua țării, în București. Un București fastuos. Chiar dacă doar pentru doar câteva ore, dar, fastuos, totuși. Surorile Andreia și Paulina sunt cerșetoare. N-au mamă, n-au tată. Se au doar pe ele. Sunt aproape la vârsta maturității. Urmează și școala. Când una e la școală, alta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și privesc programul. În liniște. Cu atât aplomb! S-au întors, nu demult, de la marea demonstrație care a avut loc, azi, de 1 Decembire 2o11, de ziua țării, în București. Un București fastuos. Chiar dacă doar pentru doar câteva ore, dar, fastuos, totuși. Surorile Andreia și Paulina sunt cerșetoare. N-au mamă, n-au tată. Se au doar pe ele. Sunt aproape la vârsta maturității. Urmează și școala. Când una e la școală, alta la cerșit. Au locul lor anume, unde stau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
argint și pantofi de lac. „Era frumoasă iară el bogat...“ cînta tanti Marie și mama mare făcea terț. Parcă te și plictisești de la o vreme de atîtea imagini plămădite dintr-un fum alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coamă argintie domnule Poldi de ce Îmi scoți limba din acest semafor care a uitat să-și schimbe culorile și tot plecăm și tot luăm startul magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
propune vocea. — Aud că a luat niște premii internaționale. Ce apariție ! Abia dacă i-am smuls câteva fraze. Îți spun, mi-a amintit de Sia din tinerețe... Aceeași modestie liniștitoare. Gata în orice clipă să se spargă, dezvelind un iad fastuos, paradisiac... așa l-am văzut totdeauna. — Mai există un tablou, într-adevăr, la Chantilly, atribuit de unii lui Pollaiuolo, de alții lui Cosimo. Capul Cleopatrei înfășurat de o viperă. — Mă, dar tu știi totul, ca în carte ! — Ei, v-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
chiar primul lor pictor mitic ? Sugera celor lipsiți de fantezie să privească îndelung norii, igrasia zidurilor, petele de cerneală sau urmele capricioase ale zațului de cafea, în care se deslușesc orașe și lumi fantastice și lupte de cavaleri în peisaje fastuoase. Apropierea portretului Simonettei Vespucci de... un Cap de femeie pictat de Georges Braque în 1942 ? Sia Strihan ceruse în repetate rânduri opinia tinerei studente asupra acestei replici, peste timp, date lui Piero. „Forfecare de jumătăți care nu-și mai găsesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ștergând, apoi, dintr-o dată pata de praf de pe canapeaua roșie. Celula pușcăriei. Pregătirile, moleșeala captivei și viclenia fantomei, apoi, bucuria de a trăi, fie și în nenorocire, în singurătate. Toate se apropie, în cele din urmă, posibile, aievea, imediate. Casa fastuoasă, întâlnirile subversive, bărbatul stăpânind, din umbră, mișcările oaspeților, atât de ciudați și ei. Frigul celulei, apoi : capul unui iepure de casă, în spatele unui birou lung, lucios, lichidul clătinându-se, gălbui, în sticla plată. Cristalul biroului perforat, rareori, de ochii arși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele și așteptarea. Oasele se lungesc, palide baghete muzicale. Legănare confuză. Mă gândesc la Simonetta Vespucci, la trecutul fastuos, la Sia, la trecutul apropiat și tulbure, din care s-a născut monstrul prezent, al complicităților și disperării. Sunt iarăși copilul solitar, amuțit, sub mascarada celor vârstnici. Nu reușesc să opresc trecerea timpului sau să-l fac să curgă, în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lunar al asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și prinzând rădăcini. Joi este, după exprimarea, fastuoasă Într-un fel, a caporalului, „Sfânta Înălțare a Domnului Isus Hristos la ceruri și În loc să stăm repaus, ne-a pus la lucru ca și În ziua de 13 mai.“ În cinșpe mai se Împlinea un an de când fusesem concentrat și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre și văi și râu surpau lumine... Iubirea este, de altminteri, Steaua Polară a creației lui Horia Zilieru, care-i stimulează aplecarea spre fastuos și care, în corelație cu originea mitică a sentimentului, și cu apetența poetului pentru ceremonial, dar și prin referirile explicite la mitul lui Orfeu (un volum, cel din 1966, este intitulat Orfeu îndrăgostit), susține atributul orfic, pe care îl folosește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
primul rând al lui Valerius, apoi al lui Skorpius. Exista obiceiul ca publicul să asiste la cena libera, banchetul pe care împăratul îl oferea gladiatorilor înainte de munera. Vitellius promisese că jocurile de a doua zi aveau să fie și mai fastuoase decât cele pe care le organizaseră legații săi Caecina Alienus și Flavius Valens cu aproape o lună în urmă, de ziua lui. Se zvonea că acele munera aveau să fie o luptă plină de cruzime, dar detaliile spectacolului rămâneau secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
decât ca să gătească mâncărurile preferate ale împăratului. 37 Era limpede că noul împărat voia nu doar să-i egaleze, dar și să-i depășească pe înaintașii săi în privința jocurilor. Vitellius știa că, de la Caesar până la Nero, toți împărații organizaseră munera fastuoase în cinstea zeilor, pentru a uimi poporul. Știa că, pentru a-și atrage bunăvoința Romei întrecându-i în fantezie pe cei ce locuiseră în Palatul Cezarilor înaintea lui, trebuia să distreze mulțimea organizând mereu serbări, s-o uimească cu invenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o lumină palidă. Valerius își înfășura jambiera de piele pe piciorul stâng. Zâmbi cu ură. — Porcul de Vitellius vrea să sărbătorească moartea mea. Mulțimea știe asta și a dat fuga... Știe că Vitellius a vrut ca jocurile astea să fie fastuoase... Marcus îi întinse ocrea. — Vei învinge. Ești sigur? Vitellius e convins că va fi tocmai pe dos. La fel și Skorpius... Își puse cu grijă ocrea de bronz peste jambieră. — Fratele meu a învins la Bedriacum și a trecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să țină sus altceva. „Steagul.” Trec imediat pe Bordel, pentru armonie: „Grație revistei noastre, pentru prima dată cuvintele anus și vulvă Își pierd caracterul malefic și devin ceva magnific”. Mare păcat că și-l pierd, căci ce poate fi mai fastuos decît un anus funest, Într-un context magnific. Un context adecvat ar putea fi revista numită la Începutul paragrafului, unde Dan Ioan Mirescu, cutremurat de admirație, Își glorifică patronul „care-a cheltuit 15 milioane, banii lui, În scopuri caritabile”. Rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luni) Un vis. O mână mătăsoasă Îmi Înconjoară mijlocul Într-o Îmbrățișare ușoară; mă ține strâns și prin rochia subțire Îi simt toate protuberanțele corpului. Mă conduce fără să pot să mă opun unde știe numai ea; trecem printre grădini fastuoase, ne oprim În acele chioșcuri de vară, ascunse Între plantele foșnind senzual; nu trebuie să Întârziem: „Grăbește-te!“, Îmi spune ea de fiecare dată. Imediat ce ne prindem În brațe, se aprind lumini indiscrete, pe care nu știm cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă. Îi chemă pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de înțelegerea elementară a propriei sale vieți. Nu fusese crescut în adevăr și murise în confuzie. Privind afară, zăresc pietrele imense, în formă de căpățâni, înconjurate de un desiș de tufe sălbatice. Mile în șir fără nici un acoperiș. Parada noastră fastuoasă este doar pentru ochii Cerului. Știu că nu ar trebui să-mi displacă, dar nu mă pot abține. Stând în palanchin, mă pătrunde umezeala și mă dor toate cele. Cărăușii sunt epuizați, uzi și murdari. Muzica veselă nu face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu o lirică bine articulată sub aspectul expresivității stilistice, mărturisind o tăioasă voință de a se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
referiri la "binecuvîntarea" oferită de droguri, care te pot face să uiți o clipă de tot iadul războiului, există, în acest film, foarte puține replici-clișeu, ori obligatoriile accente puse pe teme ca cea a iubirii ori vieții personale, ori celebrări fastuoase ale eroismului masculin, tipice pentru filmele de război hollywoodiene. Platoon degajă o intensitate halucinantă, recreînd cu forță experiența unui război purtat într-un mediu complet ostil și străin. În Platoon, Oliver Stone se concentrează în primul rînd, asupra experienței luptei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Meridian e iremediabil captiv în obsesiile sale bolnave pentru femei mai tinere, precum guvernanta Nelly sau mondena Nadine Coussay. Romanul, deschis printr-un capitol-preambul intitulat " Descendența Destinei", se desfășoară pe parcursul unui weekend, când, urmându-și obiceiul de a da petreceri fastuoase pentru prietenii săi bogați, Raoul Meridian invită la Windcote un grup pestriț, reunind femei și bărbați, pentru câteva zile de plăceri extravagante. Povestea are, încă din primele pagini, nuanțe și accente gotice: originile protagonistei, agoasele sumbre colcăind în casa din
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
imagini sînt suficient de puternice pentru a tinde să se transforme în acte, asemenea sugestiilor obișnuite"136. Mussolini, lectorul constant al francezului, trebuie să-și fi amintit acest pasaj și altele asemănătoare. Doar a regizat parade sclipitoare, adunări în piețe fastuoase, a solicitat replica ritmată a numeroasei asistențe. De atunci, astfel de procedee au devenit parte integrantă a artei de a lua puterea și de a o păstra. De altfel, e suficient să privim filmele documentare și să citim lucrările de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]