22,212 matches
-
Faptul că Reflecții... a apărut în românește îmi dă o satisfacție și mai mare, pentru că în ultimii ani am avut contacte intense și regulate cu România și cu interesanta ei cultură. M.P.M.: Mi-a plăcut foarte mult titlul recenziei "Marginalitate fericită"; de fapt cum vezi marginalitatea, care pentru noi, românii, este o noțiune cel puțin incomodă? I.C.: Marginalitatea nu este un indiciu de calitate inferioară, ea poate reprezenta o șansă, la fel ca și centrul. Multe culturi marginale sunt mai avantajate
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
stat", "spital unificat" etc. Printre acestea apărea și Romanica, o creație lexicala folosită de Bibliotecă Centrală de Stat ca eticheta "sub care se cuprind toate cunoștințele referitoare la România". Autorul articolului citat observa că respectivul cuvînt "nu pare o formație fericită: e o creație hibrida și are o rezonanță neplăcută"; presupunea că modelul său a fost constituit de unele adjective substantivizate precum Romanoslavica, Italica - si sugera că modele alternative preferabile denumirile de domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
aici, a unui român, ajuns negustor de coloniale în capitala Ungariei. De aici a apelat, pentru călătorie, la calea ferată, căreia Filimon îi spune constant "stradă ferată", făcînd și istoricul utilizării mașinii cu aburi. Are și reflecții naive: "Cît de fericit este omul în călătorie, mai cu seamă cînd are cu sine bani de ajuns și nu-l turmentează vreo suvenire din patria să sau vreo pasiune de inimă... Călătoria, după părerea mea, este cea mai bună medicină în contra urîtului". Firește
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
să cobor din Olimpul culturii socialiste, pentru a nimeri într-o Agora comercială pestrița, în "economia de piață" clandestina, care migra de la un capăt la altul al străzii, în funcție de vigilenta sau coruptibilitatea "organului". Cu "cartușele" de Vikend sub braț, urcăm fericit în birou și confecționam cu abilitate pachete pe care le depuneam la poștă cu un înălțător sentiment al datoriei împlinite. Între timp, faima îmi crescuse și începusem să "export" masiv și la Oradea, furnalelor Cistelecan și Podoaba! Nu stiam ca
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
nostru: "Cantitatea de sînge pe care a pierdut-o l-a scăpat de partea romantică a caracterului sau". Ceea ce a urmat, adică a doua jumătate a vieții lui Mircea Ștefănescu, a fost, precum în cazul putinor oameni, și cea mai fericită. Trăind "cu lăcomia omului revenit la viață în plină putere a vîrstei", toate împlinirile Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
Maria Luiza Cristescu În anii cincizeci trăiam o copilărie fericită. În fiecare zi vedeam de pe gard o înmormîntare. Chiar două-trei, în zilele bune. Și, tot zilnic, regimentul trecînd cîntînd. Doar ziua "stabilizării" a fost un spectacol care să le întreacă. Magnifica trăire a aducerii leului la cursul dolarului! Aveam ce
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
posibil și necesar de valorificat cîndva. Să spun mai întîi că autorul acestui testament reabilitează termenul de eminescolog, tratat, cu dreptate, în deriziune de Călinescu, restituindu-i partea de reală științificitate care îi revine propunîndu-l și impunîndu-l în locul altuia mai fericit. Iar dacă un perfect cărturar de statura regretatului Petru Creția și l-a asumat, e de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de oprobiu de Călinescu pentru "eminescologii" vremii sale) nu e, totuși, de acceptat. Cea dinții mare observație a lui
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
doua. Un tînăr provincial fără un ban în buzunar depășește tot felul de obstacole - sociale, etnice, religioase, comerciale -, si o ia și pe fata patronului de soție. Oricui, oricît de acru, îi place să vadă cum poate ajunge un amărît - fericit și un fluiera vînt - învingător. Oricui, oricît de sceptic, îi place să vadă cît de deschisă poate deveni - la o adică! - o lume închisă (fie ea "mafia" evreiască dintr-un pitoresc cartier parizian). Oricui, oricît de mohorît, îi place să
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
săptămînal, la o predică simțită, în clădirea școlii. Visul sau era să înalte o biserică (dacă e posibil o catedrală), înconjurată de o mănăstire laică, unde să-și găsească alinare nefericiții cartierului. Dar, firește, n-avea mijloace materiale. Întîmplarea, firește fericită, face să-l cunoască pe marele bogătaș al cartierului Atanasie Ceaur. Cucerit de știință de carte a tînăru-lui paroh, bogătașul îl angajează să devină preceptorul copiilor săi, preparîndu-i pentru examene particulare. Copiii se atașează puternic de dascălul lor. Din nefericire
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
m-a iubit pînă în ultima secundă înainte să se piardă... Plecarea părinților mei, a prietenilor mei dragi. Mi-amintesc și momentele teribile, de răscruce din viața mea. Dar și tot ce-a fost frumos, si luminos, și bun, și fericit. Am trăit dezastre dar și atîta dragoste! Cîtă bucurie că există fiul meu, nepotul meu și încă prieteni, rude. Și tinerii cu care lucrez. Trecutul există selectat de memoria mea, un personaj voluntar și independent. Dar am atîta bucurie de
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
are "pe nime decît soția și copilu tău". Adaugă că e mulțumită că a primit de la fiul ei dinții 2000 de lei "de care șunt foarte mulțumită". Și în aprilie 1929 preciza că "în urmă scrisoarei tale am fost cu toții fericiți; dar mai cu seamă eu, că mi-ai promis că-m/i/ vei trimite parale în curînd". Însă, tot în 1929, se plîngea că ea tot scrie "totuș nu primesc nici un răspuns", cerîndu-i, evident, ajutoare bănești pentru întreținerea fratelui Tiberiu
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că cele de mai sus ca aparținând unei epoci ănaiveă și fericite a românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca - este însă mai degrabă un rétro postmodern, decât o preluare literala. De aceea, din întreg arsenalul artistic
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
în stradă că rău platnic. Și, culmea, fusese, că datorită acestui fapt, ca rămăsese pe străzi, avea să se și însoare "la întîmplare" cu o doamnă admiratoare, care avea să-i facă un copil și cu care începuse o căsnicie fericită. Poftim! (făcea activistul respectiv sau slujbașul). De cîte ori istoria culturii universale nu a înregistrat cazuri asemănătoare de nedreptăți în urmă căror genii poate că în fașa doar și privilegiate pînă atunci, din cu totul alte motive, nu s-au
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
mecanic cunoștințele conspectate din manualele de specialitate. Că orice melodrama, si aceasta are un happy-end. Dorra, femeia violată, o anunță pe Kate, americancă naivă în conștiinciozitatea ei, ca a luat hotărârea să păstreze copilul. Cu mențiunea, însă, ca aceasta rezolvare fericită nu este deloc convențională. Dorra renunța la avort în momentul în care, plimbându-se pe malul lacului, citește inscripția de pe un copac: "Va INFORMAM Că ACEST ARBORE ESTE MORT. EL VA FI DOBORÂT ÎN SĂPTĂMÂNA DINTRE 2 ȘI 8 APRILIE
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
Franceză, despre o istorie comparată a imaginilor între Orient și Occident. Înainte de a-i cîți cartea, l-am ascultat pe Jean-Claude Schmitt, într-o inversare de situatii care chiar cînd are darul de a trezi curiozități nu e totdeauna tocmai fericită. În cazul acesta, însă, curiozitatea de a-l și cîți a fost răsplătita de o satisfacție pe măsură. Deși face istorie pe spații și timpuri extinse mult, la veacuri și lumi cu istorii paralele, Schmitt nu devine niciodată stufos în
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
văzut două: Milk, lung-metraj de Edgar Honetschläger, si Alone. Life Wastes Andy Hardy, scurt-metraj de Martin Arnold. Primul aparține unui foarte tînăr "performance-artist", cu participări la "Documenta X" de la Kassel, în SUA și Japonia; că stil, Milk e o combinație (fericită) de Godard, Hal Hartley și Nanni Moretti în care se ciocnesc haotic patru personaje: un artist "situaționist" austriac (îmbrăcat mereu într-o tunica Mao), o traducătoare americană, o liftiera japoneză și un șomer de la bancă - soțul liftierei -, care-și omoară
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
1993 face La țigănci, după Mircea Eliade. O lume fantastică supradimensionata spectaculos pe scenă, cu o trupă motivată și performanța. În 1995 montează Pericles de Shakespeare, așa cum spuneam, tot la Odeon. Anul 1998 este o abatere de la regulă, o excepție. Fericită însă. Actorii de la Iași aleși și prezenți în distribuție s-au dat pînă la capăt pe mîna lui Hausvater. O condiție esențială a lucrului în echipă. Și, de ce nu, a reușitei. S-a întîmplat să nu văd acest spectacol al
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
tablou complex care poate da seama de ceea ce Mircea Eliade numește "sacrul camuflat": "Timpurii, fluturii din crîngurile antice, atice,/ pe-un arbust de iasomie, înnebuniți de mirosuri/ jílav-primăvăratec,/ dansînd în jurul miresmei paradisiace.// Paradis terestru de bună seama, iluzoriu și/ efemer,/ fericită inconștiență și extazul aproape păgîn,/ și atunci de ce îi admirăm totuși cu un fel de/milă și înțelegere, de simpatie vinovată și/ slăbiciune?// Spumă mării și spumă berii băute pe terasa,/ sarea lor/ amestecîndu-se pe buzele înroșite de soarele/ leneș
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
teutonic, mai putin iubit de localnicii/ privindu-ne întrebător..." (ibidem). Că și cu pipăitul beat de pretiozități, aplicat unui existențial sărbătoresc: "vieți virtuale și mosoare și lanțuri de-argint cu piatră/ de chihlimbar topit;/ cunoscători, degetele să ni se atingă fericite numai pe/ marile boabe iregulare și genuine, tăiate abrupt,/ rilkeean și celanean și irevocabil,/ întîmplări ale vieților noastre, ce și-au amestecat fluidele/ și-apoi au încremenit marile ore de taină și arșiță verii" (ibidem). Eufonia numelor italienești și elene
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
mi s-ar fi îndesit părul)/.../ play-boy, play-boy, ai milă de femeia această/ care nu se poate reinventă decât prin/ dragostea să" (Întâlnire cu un play-boy). Din această stare de spirit, din rememorarea nostalgica dar și resemnata a unei vârste fericite rezultă cel mai frumos poem al Denisei Comănescu și unul din cele mai frumoase care s-au scris în ultimele decenii în limba română: "Cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
această stare de spirit (de fapte?) se păstrează intactă la peste șase decenii de la data primei apariții. Mărturisesc chiar că am retrăit acest aventuros dintr-o lume mirifica și, acum, la a treia lectură a cărții. E dovada cea mai fericită a rezistenței ei literare. Pentru că literatura (nu de ficțiune, ci subiectivă) este această carte de specială memorialistica publicată de Mircea Eliade în 1934. Ba îndrăznesc să cred că e chiar superioară, estetic, cîtorva dintre cărțile sale de ficțiune. A intrat
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
nu există în România o personalitate a arenei publice care s-o întreacă în direcția credibilității și a simpatiei în masă ("Ana te iubim..."). În vîrtejul de pătimi ațintite spre achiziții și spre deținere de privilegii, ea constituie o excepție fericită, un reper de consecventă și austeritate. A refuzat îndărătnic posturile și rangurile, s-a angajat să nu participe la tîrgul plasării de miniștri, directori, șefi de cabinet, s-a retras în mijlocul Alianței Civice, o asociație cu o structură aparte, avînd
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
care e esența iubirii, trebuie să rămînă, în tradiția occidentală cel putin, în chip fundamental opus lui "a putea". Poate de aici provine proastă reputație literară a căsătoriei, care dacă nu apare ca destinație dincolo de care eroii dispar, ca final fericit în comedii, cu siguranta e pretext de parodiere, privită fiind cu ochii cinici ai celui care o plasează în imediata vecinătate a adulterului, a minciunii și desfrîului. Nu e ușor să pledezi, împotriva unei tradiții stăpînite de Romeo, Julieta, Tristan
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
strict bazate pe raționament, indiferent ce va fi însemnînd acesta). Dar pentru a-și dovedi superioritatea față de iubirea romantică, căsătoria substituie conceptul de coup de foudre cu acela de primă iubire, dragostea dinții. Prima este un cuvînt care, pentru firile fericite cum sînt cele apte de căsătorie, reprezintă "acțiunea care se propulsează, impulsul infinit", multele lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care nu se poate propulsa pe șine spre viitor
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
în serialitatea lui mille e tre, dar în iubirea domestică ar trebui să distingem chipuri clare, de Penelope și Odisei. Moralistul lui Kierkegaard, de altfel, promite la începutul textului că își va susține pledoaria cu propria să experiență de soț fericit. Și totuși, atît el cît și soția lui există doar că absențe pilduitoare; vocea moralistului se dizolvă de fapt în portretul Don Juan-ului pe care incearca sa il convertească. Paradoxul, revin, este ca iubitele seducătorului sfîrșesc prin a avea un
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]