1,332 matches
-
punct de atracție al camerei era ceainicul electric și diversele cutii de ierburi de ceai așezate sub el. Mi-am lăsat jacheta și cizmele la ușă. A fost o greșeală. Capul meu era foarte sensibil, iar zăngănitul și zornăitul diverselor fermoare și curele m-au făcut să tresar de durere. Judy m-a privit cu un amestec de milă și dezaprobare pe care nu aveam puterea să le iau în nume de rău; până la urmă dacă m-aș fi îmbrăcat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
S-a așezat în spatele meu și a început să-mi desfacă rochia. Și asta, a spus. Asta trebuie să fie dată jos. Sau o să se șifoneze. Mi-a desfăcut-o încet, sărutându-mă pe spate până jos, unde se termina fermoarul. Am reușit să îmi dau cizmele jos, pielea scârțâind în semn de protest. Mâinile lui erau acum sub rochie, în jurul taliei. încet, s-au mișcat în partea din față a corpului. Senzația de a-l simți pe pielea goală era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
avut o discuție lungă azi-noapte. Voiam să vă întreb despre niște lucruri pe care le-am aflat... —Afară, a zbierat Clifford, pierzându-și de tot controlul. Am ridicat din umeri: — Deci până aici am fost bine-venită, am spus închizându-mi fermoarul jachetei. Presupun că nu aveai de gând să mă ameninți cu poliția dacă aș fi refuzat să plec. îmi imaginez că nu ai fi vrut să le explici prezența mea aici. Clifford Hammond a deschis gura în formă de „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici? Acum? — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-mi adun și eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de șaizeci de metri de vila familiei Lindsay, și-a îngropat peruca în poala mea și mi-a luat-o la muie. — Maimuțo, nu, am implorat-o eu, nu, m-am împotrivit eu în timp ce-mi trăgea în jos fermoarul la pantalonii negri, locu-i ticsit de caralii îmbrăcați în civil! Mă refeream la forțele de ordine care răspundeau de zona vilei Gracie. — Or să ne salte cu duba și-or să provoace și-un scandal public. Maimuțo, gaborii. Ea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rămas decât orfanii ăștia pe care să-și verse focul ăla marele. Cât de focoasă și drăcoasă, aulică-aulică, io v-am făcut, io vă omor, încă-i sunau vorbele ei în cap, în timp ce încerca să și-o închipuie trăgându-și fermoarul blugilor și lăsându-i în vine. O imagine calpă, care nu răscolea nimic în el, și nici fără blugi, doar în chiloți și-n puloverul negru pe gât, nu-i spune și nu-i transmite nimic din focul ei. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-am ridicat în genunchi. Ochii ei rămăseseră pironiți asupra pantalonilor mei. «Îți vreau pula», mi-a zis. «Îmi vrei pula, îmi vrei pula?» bâiguiam printre dinți în vreme ce-mi desfăceam cureaua. «Da», suspină ea și, nerăbdătoare, îmi trase fermoarul blugilor. Îi vedeam sfârcurile întărite ca două butoane a căror apăsare ar fi adus un uragan. Am prins-o de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-l ia. Avea ochelari de soare agățați de un buzunar al cămășii; am observat asta după ce și-a dat jos haina de piele și a aruncat-o pe banca de lemn. S-a auzit un sunet cumva obosit, apoi fermoarul a țăcănit scurt, și în cealaltă parte bărbosul de la baterie își vedea de bocănelile și pârâiturile lui, și de la toate astea a început să mă doară capul. - Ai luat bere și pentru mine? Ce drăguț. Vocea, singurul lucru din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am uitat mobilul în taxi. M-am năpustit înapoi în stradă, dar mașina plecase. Am rămas așa, cu brațele atârnând fără vlagă de-a lungul corpului. Din geanta trecută peste umăr mi-a căzut ceva. Era cravata, ieșind prin deschizătura fermoarului. A căzut pe asfalt și s-a încolăcit ca un șarpe roșu, lângă rondul cu iarbă. ROȘU PESTE TOT Aveam sânge pe mâini și lacrimi pe față. La fiecare urlet al Soniei, un nou șuvoi roșu îmi inunda degetele. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gluga de la trening intrându-i pe sub părul șaten care i se revărsa pe amândoi umerii și pe spate. Avea în mâini niște cercei mari, rotunzi, cu care se tot juca. Machiată intens - privirea subliniată de linia neagră trasată în jurul ochilor. Fermoarul treningului era desfăcut până la buric și pe dedesubt se vedea o bustieră neagră; o fată cam de optsprezece ani, îmbrăcată în pantaloni negri și pulover alb, ochi albaștri-verzui de factură senzuală, gravi, curioși, calmi, păr brunet strâns într-un coc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le puteam domina pe toate. Făceam ceea ce trebuia să fac. I-am sărutat sânul drept până i l-am acoperit cu o peliculă de salivă. O mușcam și o lingeam, iar mâinile mi se plimbau pe pantalonii ei, căutându-i fermoarul. - Nu așa repede, a spus Z. Ia-o mai încet. N-o mai băgam în seamă. Acum știam ce trebuie să fac. Dacă vreun gând s-ar ridica să mă inhibe, îi voi răspunde că X nu e o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu un tremurat, traversă strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcând prostii cu Jerome?... Așa că, pentru siguranță, mi-am Îndreptat atenția către el. Acum era Într-un soi de agonie. Se frecă de mine și apoi se opri și Întinse mâna să-și potrivească poziția. Se auzi un sunet de fermoar. M-am uitat la el cu coada ochiului. L-am văzut gândindu-se, concentrându-se la enigma salopetei. Nu părea să aibă sorți de izbândă, așa că am plutit din nou până În celălalt capăt al camerei și am intrat În corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Luce nu era un doctor cu Înfățișare normală. În loc de halat, purta o vestă de velur cu franjuri. Părul argintiu Îi atârna până la gulerul helăncii bej. Pantalonii Îi erau evazați și În picioare purta o pereche de botine până la gleznă, cu fermoar pe o parte. Purta și ochelari cu rame subțiri, argintii, și avea o mustață căruntă. ― Bine ați venit În New York, a spus el. Eu sunt doctorul Luce. Îi strânse mâna tatălui meu, apoi mamei, și, În cele din urmă, veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îmi cade pe jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să sugă pula? Pun pariu că-i place. Ia legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care stă peste mine. Tipul cu lanterna aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la cele mai electrizante experiențe... Așezată pe-o parte, Zora, cu ochii ei albaștri și cu părul blond, mă Întrebă: ― Am fermoarul tras? M-am uitat. ― Bazinul ăsta mă face să mă congestionez. Tot timpul sunt congestionată. ― Vrei ceva de la bar? ― Adu-mi un Negroni, Cal. Mulțam. ― Doamnelor și domnilor, a sosit momentul următoarei atracții aici, În Grădina Caratârtiței! Da, da, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paginile fără grabă, interogînd-o mutește pe Frumoasa din carte. Căutam cea mai simplă și mai inteligibilă expresie pe care să o pot reproduce În ciuda limitelor mele fizice, și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era Shakespeare, Însă era mai bine decît nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă era mai bine decît nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a pus În față În față cu o nouă problemă : cui aveam să i-o spun ? Răspunsul era evident : unei persoane surde. Ceea ce mi-a dat măcar un nou țel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mi-am făcut griji În legătură cu slăbiciunea mea, ca nu cumva, de teamă și emoție, să leșin. Le-am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am privit cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau tustrele uitîndu-se la mine cu gura căscată. Adio fermoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cum se apropie și, cînd se aflau lîngă mine, am ieșit În fugă În mijlocul aleii, și lăbuțele mele au rostit „adio fermoar”. Am Încercat s-o spun cît mai răspicat, făcînd gesturi cît mai violente cu putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau tustrele uitîndu-se la mine cu gura căscată. Adio fermoar. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau tustrele uitîndu-se la mine cu gura căscată. Adio fermoar. A trebuit să-mi las toată greutatea pe picioarele dinapoi ca să spun asta și, În entuziasmul meu, mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]