5,111 matches
-
Acasa > Poeme > Sentiment > MARTURISIRI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Parcă-s prinsă-n colți de fiară, durerile mă-nconjoară, aș pleca, dar n-am cărare, prin desiș îmi fac intrare. Mă întind să prind liană, mâna doare ca o rană, cad învinsă și mi-e teamă, îmi curg lacrimi în năframă. Vreau să scap de neputință
MARTURISIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385190_a_386519]
-
Acasa > Poezie > Credinta > INELUL NIBELUNGILOR Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Inelul nibelungilor Ce demoni, ce blesteme ne încercară, De- am răstignit istorie și țară. Ce fiară dementă crescut-a-n noi Că ne-am ucis și propriii eroi?! Pe zei i-am alungat în ceruri, Pe Crist l-am pus pe cruce-n chinuri. Pe Burebista l-am trădat în moarte, Pe Decebal l-am scos
INELUL NIBELUNGILOR de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384322_a_385651]
-
de ele, așa cum am avut toată viața nevoie de tine. -Nu se poate, am încercat să îi întorc gândurile din bălăriile în care voia iar să se afunde. Aliana m- a împins însă brutal, respingându-mă cu o hotărâre de fiară rănită. Lumea se uita la noi ca la doi nebuni, nedumerită de ce se întâplă. Mi-a fost iarăși rușine și am plecat amețit împiedicându-mă de gardul acela de fier ce înconjura jardiniera farmaciei. Aliana s-a așezat pe pietrele
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
se băteau în capete. Mulți încercaseră însă puțini reușiseră. În ținuturile din apropierea muntelui mai trăiau prin peșteri, mici comunități de creaturi cu corp de om și cap de leu, de câine sau de șarpe și care vorbeau o limbă a fiarelor, însă înțelegeau și limba oamenilor și se înțelegeau cu aceștia. Unele din aceste creaturi trăiau și la curtea regelui David slujindu-l cu credință în schimbul ocrotirii ce el le-o dădea interzicând ca ei să fie vânați asemea fiarelor. Grupul
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
a fiarelor, însă înțelegeau și limba oamenilor și se înțelegeau cu aceștia. Unele din aceste creaturi trăiau și la curtea regelui David slujindu-l cu credință în schimbul ocrotirii ce el le-o dădea interzicând ca ei să fie vânați asemea fiarelor. Grupul de călăreți care străbăteau Valea Întunecoasă, situată în partea de miazănoapte a muntelui, erau supuși ai hanului mongol. Misteriosul grup era condus chiar de prințul Tolui, fiul cel mai tânăr și iubit al hanului mongol, Kublai. Tânărul prinț plecase
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
frumoasa prințesă Shokuktani. Înainte cu două luni se întâlniseră prima dată la poalele muntelui. Atunci se aventurase de unul singur, în timpul unei vânători și încălcase prima oară hotarele împărăției regelui David mânat de aceeași iubire pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
se întâlniseră prima dată la poalele muntelui. Atunci se aventurase de unul singur, în timpul unei vânători și încălcase prima oară hotarele împărăției regelui David mânat de aceeași iubire pentu frumoasa Shokuktany. Urmărise o fiară, un lup alb minunat de frumos. Fiarele acestea erau considerate animale magice, spirite ale muntelui. El săgetase ușor lupul, cât să-l sperie și să-l provoce a-și căuta scăparea către munte. Se avântase în urmărirea lui, însoțit doar de șoimul său, Săgeata de Argint. Lupul
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
lucru printre mongoli și cine știe cum, de ajunsese el tocmai pe câmpia mongolă, departe de sălașul său. Poate că fuses trimis de iubita lui să-l aducă la munte. Aceste gânduri îi fulgerau prin minte tânărului îndrăgostit când a luat urma fiarei. Tolui călărea un armăsar pursânge arab, era singur și urmând lupul era convins, că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică dincolo de granița dintre ținuturile marelui han mongol și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
și împărăția regelui creștin al kara-kitaienilor și naimanilor. Albul imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
imaculat al zăpezii care puțin mai devreme se așternea peste Valea Întunecată precum un lințoliu al virginității, fusese profanat de sângele victimei hăituită de prinț. Urmărirea durase destul timp și puterile fiarei slăbeau din cauza sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Întunericului, apropiindu-se tot mai mult de Muntele de Foc, unde urma să-și întâlnească aleasa. Shokuktany poruncise gărzilor, să nu-i tulbure cu prezența lor plimbarea-i matinală, consimțind doar doicii sale și a două creaturi cu chip de fiare, să o urmeze. Avea în minte un secret doar al ei, pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze pe unicornul său alb numit Yoki, către poalele Muntelui de Foc și alături de ea pe un cal murg
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
care ascultă toate sălbăticiunile și li se supun? Și apoi uiți că Yoki e neînfricat și nu se pot apropia de el nici leii cei fioroși și nici lupii, care ar face calea întoarsă la porunca lui Kalystru? - Nu de fiare mă tem eu stăpână și nu pentru viața mea. Uneori au fost văzuți prin aceste locuri grupuri de mongoli necredincioși, supuși ai hanului, care încalcă fără îngăduință aceste locuri în urmărirea vânatului de soi și acești ticăloși nu s-ar
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
fiecare noapte urcau în turnul cel mare și de acolo scrutau zările la lumina rece a lunii sau admirau visători sclipirile miilor de steluțe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul țipetelor păsărilor de noapte și al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel mai mult le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu cumva să-i întrerupă cu freamătul său
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
trântit o amendă pentru tulburarea ordinii publice, violare de domiciliu și amenințare cu moartea. A doua zi șeful de post a plecat de noapte în altă localitate, chipurile cu treburi, lăsând secția încuiată, cu Mărășteanu în arest, urlând ca o fiară turbată. Degeaba s-a ținut biata maică-sa după ei până la secție, degeaba l-a rugat pe polițist să-i dea drumul. Acesta, nici n-a vrut să o asculte, a îmbrâncit-o, a înjurat-o și i-a strigat
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
A luat un pămătuf Și-a umplut cerul de puf, Balansând un evantai A strâns frunzele pe plai, Pomilor le-a pus veston, Munții i-a tuns cu breton, A tras o perdea pe soare, Apele le-a prins în fiare, Apoi a adus un moș Vesel și cu nasul roș’, Pe copii i-a pus să joace În fulare și cojoace; Lumânări, neobosit, Pe la streșini a a lipit. Ne-a ținut în frig, copile, Cam vreo patru luni de zile
AMINTIRI DESPRE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384558_a_385887]
-
pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre infinite constelații, Pervers se gudură taifunul să-i intre, cerului, în grații; Eol își scutură furia și-ngenunchează ramul gol, Galbene frunze eșuează pe buza unui vechi atol. Pândește Indra, ca o fiară, cu fulgere, stângând în brațe, Să-arunce tunete și ploaie peste grimase de paiațe; Scâncesc pe lujeri trandafirii și după verde iar tânjesc E moartea scrisă-n legea firii și diavoli, lacrimi, pârjolesc. Și totuși, în deșertul rece, culorile-s o
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
în obiecte ale plăcerilor carnale, deturnând înțelesul iubirii în favoarea relațiilor trupești de orice fel. Este vorba, aici, doar de aventură, de sex și nu de dragoste, de performanță sexuală, de sodomie și malahie. Deci, atenție, frați creștini! Să nu lăsăm Fiara să ne batjocorească credința în numele așa zisei globalizări ori a altor concepții menite a ne depărta de Dumnezeu! Să ne amintim și să nu mai uităm niciodată: Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă și
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
interese meschine, plătiți de ziare ori posturi Tv, de politicieni la fel de meschini, dar și din proprie inițiativă, cu orice ocazie, individual sau în grupuri organizate, blamează biserica și slujitorii acesteia. Este o adevărată campanie, bine organizată și susținută de oamenii Fiarei, știutori sau inconștienți. Știu, sunt oameni supuși greșelii și unii dintre preoți. Așa cum există și ”uscături” în toate instituțiile statului, așa există și în B.O.R. Să nu uităm, însă, că și aceștia, cei supuși greșelii, sunt oameni. Niciun
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
care trăiește omul, anume FAMILIA. De ce? Pentru că Familia, Familia Creștină (în cazul nostru, al românilor, populația creștină ortodocsă este de 86,5%, potrivit ultimului recensământ al populației/2013) este acel cadru moral care permite transmiterea tuturor valorilor creștine generațiilor viitoare. Fiara dorește să le distrugă. Dorește să urce pe Scaunul Împărătesc... Ei bine, în aceste condiții, nu ne mai surprinde acțiunea Coaliției pentru Familie. Aceasta a decis demararea procedurilor de revizuire a Constituției României pentru modficarea art. 48, alineat 1, FAMILIA
MAREA TAINĂ SFÂNTĂ A ÎNSOȚIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382246_a_383575]
-
nu tot timpul a avut la dispoziție cunoștințele de azi. Acum însă, să se trezească din euforia dominației lui și să observe că: energia o poate lua de oriunde, numai să vrea, că nu e nevoie de o grămadă de fiare pentru a transporta un singur om dintr-un punct, în altul. O bicicletă, o trotinetă, electrică, este suficientă. Aaaa, pentru distanțe mari, folosiți trenul avionul, autocarul, metroaiele, cum zice fiul meu, dar nu o singură mașină cu zeci de cai
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
sec suspinele grele, pe pleoape-mi zace atâta tăcere, am uitat să visez că n-am mai dormit și-am uitat să iubesc chiar tot ce-am iubit. Dragostea pierdută-n umbra de vară rămâne-n cuget un strigăt de fiară doar amintirea, vagă alinare , arde-n mine, o tristă lumânare. Evadez de-ntuneric și de târziu, de blestemul tăcut și-atât de pustiu, ziua lupt cu umbra, noaptea-i tăcerea, durerea din suflet, mi-e mângâierea. Autor, Mihail Janto Referință
JOCUL SENTIMENTELOR… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382333_a_383662]
-
pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce, parcă, înecată-n fum: - Pribegi prin pânza vieții, voi, purta-mă-veți prin vreun, străin, ungher... sau poate, într-un cufăr vechi, stingher
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
de viață, cu dulce gust de acadele. Aceste turnuri gemene săracele-s lovite, sparte, puse să se-ncremene în amintiri de moarte. PRIMUL COȘMAR AL ARTISTEI Inima-mi s-a înfipt în soarele dinlăuntrul meu care moare înconjurat de o monstruoasă fiară, este soarele-poartă ce se deschide în trupu-mi, răsfățat caduceu, aurită, luminată deschidere, însă barbară. Cei patru sâni ai mei curioși bârfesc la umbra ochilor scurși languros, în afară, și în al meu verde cap întețesc pofta din zilele toate... auxiliară
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]