1,216 matches
-
abstractă și nonfigurativă, adică atunci cînd problematica volumului se schimbă, aceleași schimbări se operează și la nivelul suprafeței. Ceea ce înainte era neliniștit și rugos, devine acum de un calm aproape clasic. Numai că, în esență, raporturile rămîn aceleași. Dacă în figurativ suprafața captează lumina prin fragmentare și prin vibrație, în cazul construcțiilor nonfigurative acest proces se realizează prin polisare și prin lustruire. Artist echilibrat și sensibil, atent în aceeași măsură la coerența întregului și la expresivitatea detaliului, Vasile Rizeanu se înscrie
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
sale sînt concepute înlăuntrul celeiași dominante verticale și urmăresc o anumită conciliere între preocupări diferite, unele dintre ele constituind, de multe ori, zone de interes exclusiv pentru sculptură. Așadar, formele lui Bochiș se nasc la intersecția sculpturii cu arhitectura, a figurativului cu geometria, a austerității volumului cu volubilitatea suprafeței și, din punctul de vedere al semnificației morale, a construcției gratuite cu reperul votiv. În actuala ediție el a repus în discuție ideea formei conținute în materia inertă, dar, de această dată
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
cum știm, "o dezintelectualizare răbdătoare, progresivă". Transformarea logicului în paralogic (de care vorbește autorul nostru) nu e o trăsătură a modernismului, făcînd, probabil, chiar diferența între modernism și postmodernism. În altă parte, îi este atribuită modernismului convingerea că "emanciparea de figurativ" ar însemna neapărat un "progres" și că adoptarea noutății drept criteriu de calitate a condus automat la "o abandonare definitivă a formelor vechi după modelul progresului tehnic". Așa să fie, oare? Întrebare retorica pentru mine, trecînd peste detaliul important că
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
și febricita la ideea europenizării, strofele de mai sus sunau, concomitent, familiar și straniu. Decorul, versul domol și amplu, specific poeziei românești de pînă atunci, trimeteau la un soi de tradiționalism cunoscut; pe de altă parte însă, limbajul poetic, subtilitatea figurativă, ne plasau la o distanță considerabilă de secolul al XlX-lea; o astfel de evocare nu putea fi rodul neaoșismului militant și nici al ortodoxismului din jurul „Gîndirii“, oricîte poezii ar fi publicat Pillat în această revistă. De ce? Metaforele personificatoare duble
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
în umbră, umbrind o casă albă, printr-un ingenios parigmenon sursă de aliterație, dă măsura subtilității limbajului lui Pillat, a aplecării lui spre jocuri de cuvinte. Raportate la doar primele două strofe, figurile semantice saturează textul; poetul manifestă o dispoziție figurativă continuă, plină de fantezie, în ciuda versului de aparențe cuminți. Ca orice clasicist tardiv, el profită de mutațiile grave ale limbajului poetic petrecute în epoca simbolistă și după aceea. O situație specială reprezintă apariția domnitorului Negru-vodă: ivirea lui întrun decor geografic
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Trăsătura ei fundamentală pare a fi discreția, o discreție ce ține în fr`u pornirile contradictorii și impulsurile anarhice. Piesele de mare valoare ale lui Pillat s-au format prin reduceri succesive, nu prin adăugiri. În această discreție - lexicală, compozițională, figurativă - citim astăzi aristocratismul funciar al scriitorului, aristocratism ce se identifică în stil, adică în marca lingvistică adîncă. A rezultat o poezie rondă, șlefuită, perfectă în plastica ei. Nu poate fi atacată în nici un fel, pentru că nu prezintă nici o cale vizibilă
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se apucă de scris o cu totul altfel de poezie decît cea de pînă atunci: „Souvent, sur la montagne, à l’ombre des vieux chênes Au coucher du soleil tristement je m’assieds; Je promène
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
înscriu cu destulă exactitate în scenariul deja prezentat, abordarea plastică a Danielei Chirion reprezintă cu adevărat o provocare majoră pentru privitorul de astăzi. Aparent previzibilă, ușor de contextualizat în istoria artei și a imaginii, în general, prin chiar caracterul său figurativ, această pictură trebuie privită ca moment în sine, ca fenomen irepetabil, și nu ca resuscitare a unor modele culturale deja consumate. Descoperind lumea, Daniela Chirion descoperă forma, iar această descoperire este consecința unei observații directe, a unei documentări la sursă
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
p. 7-8), abrevieri (p. 9-10), introducerea autoarei (p. 11-14), cele șase capitole ale lucrării (p. 15-157), concluziile (p. 158-162), un rezumat în limba engleză (p. 163-178), o bibliografie consistentă (p. 179-198), repertoriul materialului epigrafic (p. 199-246), un catalog al reprezentărilor figurative (p. 247 261) și câteva diagrame cu repartiția cultelor în cadrul militarilor din Dacia (p. 262-263). Cele șase capitole ale lucrării sunt: 1. Introducere în religia militară romană (p. 15-23; conține subcapitolele 1.1. Stadiul cercetărilor referitoare la religia militarilor în
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
analizabilă literar). Cu toate că în Biblie, fiind așternută în atâtea veacuri și sub atât de diverse pene, pot fi găsite și diferite stiluri literare - nu doar povestiri și relatări istorice, ci și profeții, poeme, epistole... cu diferite niveluri de alegorie, limbaj figurativ, metafore - așa încât o viziune asupra literaturii pe care o avem dincolo de înțelepciune nu poate fi de prisos. Comparând diversele stiluri hermeneutice, cele două autoare mi s-au părut mai apropiate de exegeza catolică; dar în plus, aduc o sensibilitate și
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
trimiterii parabolice. Naratorul pare să facă o asociație alegorică, valabilă pentru întregul său exposé, și, în felul acesta, să grăbească descifrarea codurilor stabilite, treptat, pe parcursul povestirii. Poe își avertizează cititorul că textul său, dincolo de a fi "criptic", este, literal și figurativ, chiar o criptă. Ce este însă o criptă? Răspunsul implicit al lui Derrida, din eseul său Fors1, pare a fi pur și simplu o absență. "Cripta" implică tot ceea ce nu este la suprafața textului; este acea absență ocultă, sugerată sau
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
masonică; această unealtă reprezintă un simbol de prim rang al ocultismului francmasonic (Sorensen 46). b. Călătoria celor doi protagoniști în adîncul catacombelor respectă traiectul unei coborîri continui ce poate fi considerată corespondentul experienței inițiatice; de obicei, inițierile francmasonice sînt repetări figurative ale coborîrilor antice în Infern (ciclul moarte-înviere), prezente în misterele egiptene sau greco-romane. c. Felul în care Montresor îl înlănțuiește pe Fortunato pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
omul și-a construit-o încă din zorii existenței sale. Fără nimic artificial sau documentarist, această pictură care se sprijină pe propria sa memorie difuză este spațiul ideal pentru experimentarea celor mai complexe și mai rafinate probleme de limbaj. Aparent figurativă, pentru că ea se sprijină pe un set de semne ușor de recunoscut, acestă imagine, fără conținut psihologic și fără nici un referent contextual, nu implică nici o tentație descriptivistă și nici un comentariu care să sugereze faptul particular sau culoarea locală. Prin această
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
generic dar și miezul încins al acestui sentiment tenebros de acceptare. Iar în sufletul omului tronează în permanență memoria, împrietenită cu el ,ca iedera cu mormintele! Același Ettore Caccia, mai înainte pomenit, observă cu multă finețe fenomenul unei resurecții a figurativului, mai cu seamă la numeroși poeți din veacul trecut care s-au apropiat sau chiar au plonjat în ermetism. Ungaretti, Montale, Saba, chiar și Luzi, au simțit în aceeași perioadă nevoia să recupereze un nou ,realism", să îmbrace cu concret
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în numnăr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de trnscendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui-generis. Prima treaptă a acestui proces este transferul, adaptarea stilistică, preluarea aproape mecanică a
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
Poetica, Ed. Academiei, Buc., 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai acesta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ", o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului și a particularului se rezolvă prin fuga în fabulatoriu, prin dezertarea definitivă în metafora himerei.
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
și conservat cele mai bune opere ale artiștilor menționați, din anii ^60, ^70 și ^80 ai secolului XX. în momentul de față, colecția cuprinde peste 400 de picturi, sculpturi sau obiecte de diferite formule și poetici, cum ar fi noul figurativ, pop-art, neconstructivismul și formele lor adiacente - informal, figurativul expresiv și altele. Abia în prezent apar în evidență conexiunile acestor opere cu formulele artistice de peste hotare și, bineînțeles, cu căutările artistice din România. Mulți dintre autori au avut de atunci expoziții
Arta plastică din Slovacia la București by Libusa Vajdova () [Corola-journal/Journalistic/9196_a_10521]
-
menționați, din anii ^60, ^70 și ^80 ai secolului XX. în momentul de față, colecția cuprinde peste 400 de picturi, sculpturi sau obiecte de diferite formule și poetici, cum ar fi noul figurativ, pop-art, neconstructivismul și formele lor adiacente - informal, figurativul expresiv și altele. Abia în prezent apar în evidență conexiunile acestor opere cu formulele artistice de peste hotare și, bineînțeles, cu căutările artistice din România. Mulți dintre autori au avut de atunci expoziții personale în străinătate, în Europa sau în America
Arta plastică din Slovacia la București by Libusa Vajdova () [Corola-journal/Journalistic/9196_a_10521]
-
Anca Murgoci Invitat în platoul emisiunii ”Sinteza Zilei”, avocatul Pavel Abraham a explicat de unde și-a luat Florin Anghel porecla ”Băsică”. ”Figurativ și hazliu spus, Florin Anghel era un fel de atașat pentru relația cu Președinția. De aceea îi spune lumea Băsică. Și, fără nicio glumă, Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, este un om isteț și după cum ați văzut, a luat
De unde și-a luat Florin Anghel porecla ”Băsică” by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28950_a_30275]
-
o fi fost și bodyguard mitterrandist, ceea ce mă îndoiesc, atunci da. Oricum, Mitterrand nu mi-a confirmat nimic... Totdeauna am privit maniera ta de a picta fixată undeva în stadiul intermediar al lui Mondrian. Cînd Mondrian trece, de pildă, de la figurativ la nonfigurativ. Are acel copac esențializat, este copac încă, nu e încă un nonfigurativ. Acolo te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de a fi una completă, iar coordonatele unei opere atît de complexe sunt și ele sugerate cu o anumită ezitare. Artist cu o mare libertate în relația sa cu forma și cu expresia, cu o disponibilitate egală în ceea ce privește manipularea convențiilor figurative și a celor abstract-decorative, riguros ca un geometru și expansiv ca o deflagrație în plină manifestare, Alin Gheorghiu nu este niciodată captiv într-o singură formă, oricît ar glosa pe marginea ei, ci întotdeauna instalat în interiorul unor mari obsesii care
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
superbul De unde venim? Cine suntem? Încotro mergem?... 1901 - prima expoziție pariziană a unui tânăr artist spaniol numit Pablo Picasso... 1904 - cea dintâi expoziție personală Henri Matisse... Lista este impresionantă, demonstrând o intuiție cu totul remarcabilă. Gustul pentru culori îndrăznețe și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui Van Gogh și Gauguin, pictura fovistă și creația lui Picasso din perioadele albastră și roz. Asta nu înseamnă că nu s-a înșelat de numeroase ori. A ignorat cubismul, mișcarea
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
sale sînt concepute înlăuntrul celeiași dominante verticale și urmăresc o anumită conciliere între preocupări diferite, unele dintre ele constituind, de multe ori, zone de interes exclusiv pentru sculptură. Așadar, formele lui Bochiș se nasc la intersecția sculpturii cu arhitectura, a figurativului cu geometria, a austerității volumului cu volubilitatea suprafeței și, din punct de vedere al semnificației morale, a construcției gratuite cu reperul votiv. Spre deosebire de celelate episoade ale prezenței sale în cadrul simpozionului, la actuala ediție el a realizat cea mai complexă lucrare
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]