54,757 matches
-
precum Urmuz, Caragiale, Eugen Ionescu (nădăjduiesc să n-ai nimic împotriva perspectivei mele!), te invit la un dialog asupra comicului. Pentru început: cum îți explici umoarea negativă (tristețe, angoasă, simțământ al fatalității, criză morală) ce nu o dată se manifestă în ființa creatorilor percepuți drept comici? Funambuli ai verbului, aceștia par a suferi de un rău ce le-ar contrazice, bizar, vocația. Cum așa? - Dragul meu interlocutor, dacă aș putea să-mi însușesc întrebările ce mi le pui, făcându-le, adică, ale
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de unde să vezi și să auzi tot, să știi și să ții minte tot ce se-ntîmplă În casă, în ogradă, în drum Mereu treaz și mereu gata să luneci Dar să nu poți ajuta pe nimeni - Mai mult duh decît ființă Mai mult pasăre decît om Pe marginea dintre timp senin și furtună Dintre soare și ploaie Dintre zbor și cădere - Aninat în locul unde se pune Cana cu apă pentru sufletul celui dus. Ziua mea se despică Dintr-un cuvînt, din
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
utopiei. Lumea oamenilor singuri este nouă prin filosofia narativă care îi este aplicată, la nivelul stărilor psihologice și al relațiilor sociologice. Perspectiva devine idee. Iar ideea capătă virtutea de a deforma. Așadar, de a conferi o identitate în anomie, proprie ființelor cu o individualitate vulnerabilă, condamnate la o singurătate colectivă. Personajele, concepute pentru o suficientă acoperire a umanului biologic, a ipostazelor existențiale și a unor tipuri de relație afectivă și spirituală, sunt stereotipuri bine reliefate, memorabile, legitimate literar prin lexicul și
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
obiectualismul, proliferarea punctelor de vedere, glisarea focalizării narative. Fragmentarismul, o nouă proximitate a modurilor de expunere omogenizate (indistincția între monolog, dialog, relatare, descriere), elipsa unor categorii ale narațiunii realiste (intrigă), ilustrarea unui realism fenomenologic, al esențelor, reconfigurarea tipologică (personajul ca ființă retorică, definit așadar prin ce exprimă și nu prin ce este), osmoza document-ficțiune, într-o teleologie narativă urmărind configurarea unei atmosfere prezente în tot ceea ce se petrece - iată alte particularități ale retoricii romanului. Scarabeul sacru, 1970, este un roman reflexiv
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
ce-și caută ieșirea în extazul mistic, mai degrabă eretic decât acceptabil în linia freneziei erotice de comuniune cristică. Aici se află tot scandalul acestui roman. Ecaterina e mai întâi o schizofrenică. E numai fondul pe care se constituie dezastrul ființei sale damnate. Sau poate originea răului ar trebui situată într-o maladie fiziologică: o menstruație continuă de sânge negru, pe care nu o poate vindeca medicul ginecolog Viorel Untaru. Pentru a-i trata halucinațiile (p. 89), încearcă o vindecare prin
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
marelui abis. Complicitatea lui Horia cu Paul Klee trebuie înțeleasă pe această direcție: amândoi sunt exploratori ai abisului. Horia însuși explicându-l pe Paul Klee explică poetica romanului: "Toate formele acestea sparte oglindesc sfărâmarea sufletelor noastre. Artistul a văzut dezintegrarea ființei umane" (p. 158). Abisul devorează într-un mod respingător umanul. Și cum poate fi acest peisaj decât înspăimântător și dezgustător? Romanul lui Dan Stanca ne îndeamnă să speculăm pe marginea acestei figurări a abisului ca sex feminin maladiv. Imaginea nu
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
strada și să vină spre tine chiar dacă tu nu ai făcut altceva decît să întorci capul exact în momentul acela și apoi să te îndrepți în direcția opusă cei mai lucizi dintre noi au dispărut înainte de a putea traversa pentru ființa liniștită și furioasă pe care doar tu ai văzut-o cea care se oprește de cealaltă parte a străzii nemaiștiind încotro s-o pornească în fiecare dimineață ne îmbrăcăm unii ca alții ne amestecăm unii cu alții pentru cîteva clipe
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
dobândită prin trezvie și înțelepciune”4. Credincioșii se întreabă adeseori: Ce este Dumnezeu? Sau Cine este Dumnezeu? Domnul i se descoperă lui Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este, Viața a tot ceea ce ființează, prin natura Sa e principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
înțelepciune”4. Credincioșii se întreabă adeseori: Ce este Dumnezeu? Sau Cine este Dumnezeu? Domnul i se descoperă lui Moise, și prin el și nouă, spunând: „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieș., 3, 14), cu alte cuvinte Ființa, Viața, Existența. Este Ființa a tot ceea ce este, Viața a tot ceea ce ființează, prin natura Sa e principiul care generează întreaga creație, Lumina și Iubirea absolute și veșnice. Simpla cunoaștere rațională a lui Dumnezeu înseamnă cel mult o cunoaștere despre Dumnezeu, nu a lui
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
mai mult decât relativele nivele de umanizare. Cititul rămâne cauză și efect, pus dincolo de pasiune, atingând raționalul. După eleați (Parmenide, Zenon) și dincoace de ei, lumea inteligibilă rămâne singura absolută, unde mecanismele gândirii, fiind universale, pot judeca detașat lumea Înconjurătoare; ființa comună care se impune prin simțuri și materialitate nedezmințită. Două științe se circumscriu ideii În sine, datorită profunzimii obiectului identificabil filosofia și morala. Caracterul de generalitate cu care acestea operează, le-a determinat să-și stabilească un limbaj separat, adesea
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
prin simțuri și materialitate nedezmințită. Două științe se circumscriu ideii În sine, datorită profunzimii obiectului identificabil filosofia și morala. Caracterul de generalitate cu care acestea operează, le-a determinat să-și stabilească un limbaj separat, adesea, bazându-se pe determinările ființei de către psihologie. Secolele al 19 lea și al 20-lea, din mileniul trecut, au dezvoltat spectaculos psihologia și câmpurile sale derivate, ajungându-se ca doar morala să mai pâlpâie (retrasă) În politică și justiție. To a t e a c
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
-mparatul Înduioșărilor divine? Și ultimul damnat din lume, De sunt, și spun din cuget: iartă! Cine mă spală dintre hume, Și-n liber, Duhul Tău mă poartă? Dragă mi-e, frate, libertatea, Dar în zadar îi caut în râu, Întreaga ființă plinătatea Ea are, Doamne, chipul Tău! 5 februarie 2009 Cui ne închinam noi Mariei, Domnului Iisus, Și Duhului cel Sfânt din lume, Și Tatălui, si inca-n plus, Tuturor hoților, anume Decât Treimea, mai presus Suntem chiar noi, Cezarii care
Editura Destine Literare by Liviu Florian Jianu () [Corola-journal/Science/76_a_319]
-
de oarecare faimă și înainte de acest eveniment ceresc, fiind autor de cărți bisericești lucrate în tiparniță proprie pe cheltuiala sa și a donatorilor evlavioși. A scris câteva lucrări de angelologie creștină, tema sa de doctorat fiind "asupra inefabilei și tainicei ființe a îngerilor". Pe de altă parte, părintele Dumitru era un acuzator avizat al derapajelor eretice de tot soiul, mai ales al celor din texte zis filozofice, care derutează prin elucubrații metafizice laicatul încă nedeschis cucerniciei. * "11 martie. Îl visez azi-noapte
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
sfiiește să-și expună fizicul, deloc prezentabil, iese în față masiv, indiferent, ba chiar cu un strop de cochetărie. Numai că totul la el e butucănos, toate prelungirile trunchiului și ieșiturile capului sunt scurte, groase - parcă și-a alcătuit singur ființa în bătaia de joc a spiritului său ludic." Așadar, aruncat pe meleagurile Sileziei natale, stilatul senior de Hoditz se pornește cu metodă să transforme un întreg ținut păduros într-o grădină. Avea convingerea că natura e nerafinată prin definiție. Dispunând
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te cheamă, Steaua știe ce gândești. LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut În lume Limba noastră cea română. Cânt a Patriei ființă Și-a ei rodnică țărână Ce-a născut În suferință Limba noastră cea română. Pre pământ străvechi și magic Numai dânsa ni-e stăpână: Limba noastră cea română. În a limbilor tezaur Pururi o să rămână Limba doinelor de aur, Limba
Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Science/76_a_346]
-
iunie 2006). Afirmațiile de mai sus nu sunt documentate. "Informațiile" sunt inexacte, false. Lipsa de moralitate, micimea sufletească îngrijorătoare, egoismul feroce. Cei ce l-au cunoscut, în diferite perioade ale vieții - de la copilărie până la senectute - s-au referit la o ființă seducătoare, care i-a fascinat. Peste o sută de personalități - profesori, scriitori și oameni de cultură din întreaga lume cu o altă opinie (în amintiri, eseuri și monografii). Să se fi înșelat chiar toți? Să avem de-a face cu
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
pretutindeni, din tot universul. CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (șade pe un scaun În fața unei pietre pipăind-o) Piatră ! (șoptind) Piatră ! Pentru un moment avem impresia că auzim valurile mării lovindu-se de țărm) Să iei piatra și să-i dai forma unei ființe, a păsării, de pildă, este ca și cum ai lua-o de acolo din trecut, de foarte de departe În timp. De acolo de miliarde de ani, unde ea așteaptă, tot așteaptă neobosită... și are puterea să aștepte În veci. Și o
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
de parcă ar fi un burete. (zâmbește amar) Și totuși, deși a adunat În ea atâta timp ar mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (furat de gânduri
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
Eu știu asta, am simțit asta Îndurerat, deși la Început era mândrie și bucurie, că materia moartă capătă formă de Însuflețire, și parcă ar fi vie, dând de multe ori impresia de mai vie decât un chip viu al unei ființe ce te-a amăgit și În veci Îi va amăgi pe toți că ai dat naștere la viață. Conștiința minciunii, a Înșelătoriei, mi-a ars ca o scânteie În minte, și Îmi arde Încă și acum. Lucru pe care un
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
mai important pentru securitatea Statelor Unite. S-a convins după ce i-a citit cărțile și și-a dat seama că cel mai important lucru pentru securitatea Statelor Unite erau nu armele de război, ci cei cu idei care definesc ce este o ființă omenească (human being) ceea ce ar trebui să fie principiul fundamental la baza Statelor Unite (what the UȘA should be all about). Ca atare el, Eliade, a fost cea mai importantă persoană aprobată de dansa. Relatările lui Saul Bellow capătă o importanță
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
să fac pe ceilalți să vorbească, să-i induc, să-i atrag să vorbească, ceea ce era foarte usor cu Eliade pentru că el era totdeauna dornic să-și împărtășească ideile. Eu cred că a exclude spiritualitatea din viața umană deformează, distruge ființele omenești. Eu cred ca Mircea a înțeles foarte bine acest lucru, noi discutăm această temă, cu privire la Dostoievski, la perseverența lui Dostoievski, si la fel a lui Tolstoi, că fără spiritualitate nu putea fi normalitate umană, nu poți să le amputezi
Mircea Eliade,Destinul și Opera pe Ecran. In: Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată cerescului Tată. "Părinte, tu ce toate cele/ Le duci pe dreapta lor cărare,/ Ce cârmuiești prin haos stele,/ Talazuri pe pustiu de mare ... Părinte, Tu ce-ai pus În mine/ Senin din sfânta Ta ființă,/ Mărește-mi sufletul spre bine,/ Puterile spre suferință./ Și cade pe genunchi. Eteric/ Sclipește luna peste dealuri/ Lăsându-I chipu-n Întuneric,/ Iar gândul sus, În idealuri" Vasile Militaru, În poezia "Hristos a Înviat" explică necesitatea Îndepărtării zgurei păcatului prin
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege acest mister. Căută bricheta. La flacăra ei zări pachetul de țigări. Își aprinse o țigară, sperând să se liniștească. Degeaba. Starea de neliniște ce pusese stăpânire pe ființa lui se accentua. Se hotărî să meargă la parter. Nu mai putea suporta starea aceasta de incertitudine. * * * Câinele simți cum ușa se deschide fără zgomot. Stăpânul casei cu lumânarea În mână, privea prostit la mișcarea lor, fără a putea schița
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
meargă la parter. Nu mai putea suporta starea aceasta de incertitudine. * * * Câinele simți cum ușa se deschide fără zgomot. Stăpânul casei cu lumânarea În mână, privea prostit la mișcarea lor, fără a putea schița nici un gest. În cadrul ușii apărură trei ființe ciudate, Înfășurate-n mantii argintii. Ochii, fața nu se putea zări (continuare) din cauza unor căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]