1,924 matches
-
Heidegger se apropie de gânditorii presocratici; dar trebuie să observăm, în lucrarea citată precum și în altele, că nu este vorba despre un gest de consimțire asupra unor gânduri ale anticilor, cât despre așezarea gândului său asupra ființei, ființei ființării și ființării, al căror "sens" constă într-o legătură cu însuși faptul de a fi Dasein, în forma "scoaterii la iveală" a unui temei pe calea "punerii sale în evidență", formă a gândirii proprie filosofiei presocratice, după cum susține filosoful german însuși. Pornind
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși. Pornind de la această constatare, trebuie să mai observăm că nu temeiul ca atare constituie problema fapt judicativ prin excelență, atotprezent în istoria filosofiei -, ci scoaterea la iveală a acestuia prin punerea sa în evidență, fapt care pretinde "poziția" de ființare căreia îi este constitutiv tocmai "faptul de a fi în lume". De aici posibile sensuri non-judicative ale reconstrucției heideggeriene; de fapt, în context, sensuri ontic-ontologice sau analitic-existențiale, diferite radical de cele proprii metafizicii (în termenii acestei lucrări, proprii judicativului constitutiv
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altă parte, planul său de discurs se anunța ca fiind unul neobișnuit (neacreditat judicativ, am putea spune), recuperator în privința unui sens de ființă care a fost uitat de istoria filosofiei (a metafizicii): anume sensul ființei ca atare (nu al ființei ființării); de aici, se pare, o rațiune pentru metoda "scoaterii la iveală a temeiului ...". Totuși, poate fi vorba, chiar aici, și despre o "prejudecată judicativă": temeiul este, deja; potrivit prejudecății heideggeriene, ființa este temeiul, dar ea se sustrage actului de recunoaștere
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi vorba, chiar aici, și despre o "prejudecată judicativă": temeiul este, deja; potrivit prejudecății heideggeriene, ființa este temeiul, dar ea se sustrage actului de recunoaștere ca atare, trebuind să se sustragă, pentru că ea este în măsura în care este Dasein-ul, adică în măsura în care această ființare căreia îi este constitutiv faptul-de-a-fi se constituie pe sine. Situația aceasta paradoxală, de schimbare a sensurilor judicativ și non-judicativ între ele, îi este specifică analiticii existențiale și despre ea va fi vorba mai departe. Punctul sigur, apodictic, socotit mai sus
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unui fel de agent constitutiv. "Disciplinar" vorbind, devine limpede și gândul despre capătul de drum al metafizicii, interesată întotdeuna de ceea ce este temeiul, de acesta cum este dat în carne și oase, iar nu de felul în care o "ființare" l-ar putea primi, constituindu-se ea însăși prin acest "dar". A apărut, prin această dislocare tematică, un orizont de constituire a sensurilor filosofice legat, desigur, de fenomenologie și de hermeneutică, așa cum ele au fost regândite de către Heidegger, pe care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
câteva căi noi de intrare în sens a unor fapte care erau în istoria filosofiei pre-condiționate judicativ. Însuși "sensul" constituie, în mod radical, dovada acestei schimbări "tematice": Sensul este un existențial al Dasein-ului, și nicidecum o proprietate care se atașează ființării, care se află 'în spatele' ei sau care plutește undeva ca un 'tărâm intermediar'. Sens (Sinn) nu 'are' decât Dasein-ul, în măsura în care starea de deschidere a faptului-de-a-fi-în-lume poate fi 'umplută' cu ființarea descoperită în această stare de deschidere."162 Așadar, Dasein-ul se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențial al Dasein-ului, și nicidecum o proprietate care se atașează ființării, care se află 'în spatele' ei sau care plutește undeva ca un 'tărâm intermediar'. Sens (Sinn) nu 'are' decât Dasein-ul, în măsura în care starea de deschidere a faptului-de-a-fi-în-lume poate fi 'umplută' cu ființarea descoperită în această stare de deschidere."162 Așadar, Dasein-ul se constituie pe sine constituind el însuși "lumea", adică punând în sens celelalte ființări. Acum putem înțelege și motivația în virtutea căreia Heidegger nu este interesat direct de temei, cât de "scoaterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intermediar'. Sens (Sinn) nu 'are' decât Dasein-ul, în măsura în care starea de deschidere a faptului-de-a-fi-în-lume poate fi 'umplută' cu ființarea descoperită în această stare de deschidere."162 Așadar, Dasein-ul se constituie pe sine constituind el însuși "lumea", adică punând în sens celelalte ființări. Acum putem înțelege și motivația în virtutea căreia Heidegger nu este interesat direct de temei, cât de "scoaterea la iveală" a acestuia: Dasein-ul reprezintă ceea ce corespunde "sensului de originar a priori".163 Într-un fel, acesta este temeiul însuși, dar un
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în evidență".164 E drept, nu este vorba în mod direct despre "scoatere la iveală", cu toate că "punerea în evidență" nu este posibilă decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât ca un mijloc pentru o scoatere la iveală; de asemenea, este pusă în evidență, prin predicație, o ființare și determinațiile sale, nu temeiul însuși, însă fără scoaterea în evidență a acestuia nu ar fi cu putință nici evidențierea unei ființări prin determinațiile ei. Ceea ce înseamnă că și aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar pe de alta, cu scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici avem de-a face, pe de o parte, cu temeiul însuși, iar pe de alta, cu scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
scoaterea sa la iveală. Dar predicația elementul judicativului constitutiv pare a fi condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiționat, atâta vreme cât ea se referă nu la temeiul însuși, ci la ființare și la determinațiile sale, toate constituite de ființa însăși, în măsura în care aceasta, după o logică judicativă, întemeiază ființarea; sau constituite de Dasein, care, potrivit unei "logici fenomenologice", constituie orice ființare, tocmai constituindu-se pe sine. Predicația apare, în contextul invocat, ca o modalitate a scoaterii în evidență (formulă ce concentrează, cred, actul "scoaterii la iveală" și mijlocul "punerii în evidență") a temeiului. Analiza lui Heidegger nu vizează decât "cercul" predicației
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o relație (de constituire) cu Dasein-ul căruia îi este constitutivă relația cu ființa. De aici am putea înțelege că prin predicație este scos la iveală (într-o primă instanță, indirect) tocmai Dasein-ul ca temei. Dar ca temei al ce? Al ființării și al determinațiilor acesteia, nu, fiindcă doar ființa însăși se află într-un asemenea sens: în metafizică, dar, cumva, și în analitica existențială (ca o luminare care îngăduie vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dasein-ul ca temei. Dar ca temei al ce? Al ființării și al determinațiilor acesteia, nu, fiindcă doar ființa însăși se află într-un asemenea sens: în metafizică, dar, cumva, și în analitica existențială (ca o luminare care îngăduie vederea/înțelegerea ființărilor!). Al propriilor sale fapte de a fi, am putea spune, așadar și al "scoaterii la iveală ...", în genere, al predicației ca modalitate a acesteia etc.: doar în orizontul analiticii existențiale. Tocmai această relație, privilegiată la Heidegger, dintre predicație și actul-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru acest caz (pentru această aplicație), sensul de evidență ("scoatere în evidență", "punere în evidență" etc.). Dar acesta nu poate reprezenta, deocamdată, un motiv de tematizare. Este însă Dasein-ul ca un dat în "lume" temeiul ca atare al obiectului predicației (ființarea și determinațiile sale), într-o ordine a cauzalității ontice? Dacă da, atunci Heidegger revine, indiscutabil, în orizontul dictaturii judicativului, părăsind domeniul pe care el însuși, dislocând prin actul-de-pricipiu amintit problematica clasică a filosofiei (judicative), îl proiectase. Poate fi însă în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cauzalității ontice? Dacă da, atunci Heidegger revine, indiscutabil, în orizontul dictaturii judicativului, părăsind domeniul pe care el însuși, dislocând prin actul-de-pricipiu amintit problematica clasică a filosofiei (judicative), îl proiectase. Poate fi însă în această poziție ființa? În măsura în care aceasta întemeiază direct ființarea, printr-un act de geneză de tip ontic, nu ne aflăm, nici acum, decât în mijlocul orizontului dictaturii judicativului, iar ființa nu apare decât ca un gen suprem (totodată, cauză "generatoare"). Dar nici Dasein-ul ca ființare dată (simplu prezentă), nici ființa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa? În măsura în care aceasta întemeiază direct ființarea, printr-un act de geneză de tip ontic, nu ne aflăm, nici acum, decât în mijlocul orizontului dictaturii judicativului, iar ființa nu apare decât ca un gen suprem (totodată, cauză "generatoare"). Dar nici Dasein-ul ca ființare dată (simplu prezentă), nici ființa (transcendentă etc.) nu capătă un asemenea sens în analitica existențială, deși dovada pentru această idee, din acest context, a fost gândită în mod cu totul particular, anume în funcție de predicație ca modalitate a scoaterii la iveală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființa are un asemenea "sens", dar numai pentru Dasein-ul care își constituie structura factică, în alți termeni, pentru Dasein-ul în act. Așadar, niciunul dintre acestea nu apare cu un sens metafizic, drept temei transcendent al tuturor lucrurilor, adică al tuturor ființărilor, între care nu există decât deosebiri de specie, nu propriu-zis ontologice (reglate de relația privilegiată a unei ființări cu ființa însăși). Precomprehensiunile istoric-filosofice posedă ele însele, bineînțeles, un caracter de predeterminare "semantică"; ele au conlucrat de la bun început în proiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dasein-ul în act. Așadar, niciunul dintre acestea nu apare cu un sens metafizic, drept temei transcendent al tuturor lucrurilor, adică al tuturor ființărilor, între care nu există decât deosebiri de specie, nu propriu-zis ontologice (reglate de relația privilegiată a unei ființări cu ființa însăși). Precomprehensiunile istoric-filosofice posedă ele însele, bineînțeles, un caracter de predeterminare "semantică"; ele au conlucrat de la bun început în proiectul conceptului Dasein-ului, așa cum a fost arătat și mai sus. Din perspectiva lor, "analitica" (în concept judicativ) este activă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiecărui "fact" (făptuiri) a Dasein-ului așadar, act cu totul semnificativ pentru analitica existențială reprezintă o activă operație judicativ-constitutivă. Două fapte, cred, au semnificație în această ordine de interpretare: a) existențialitatea, întâi în conceptul heideggerian, care ține de unitatea caracterelor unei ființări ce poate fi desemnată, în ceea-ce-este ea, prin "cine" (nu prin "ce", asemenea oricărei ființări-simplu-prezente), apoi și după conceptul unei interpretări care aduce în prim-plan faptul-de-a-fi al "omului" (cumva, Dasein-ul), anume faptul-de-a-fi într-o situație existențială (ființă-în-lume), care nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a două părți a interpretării de față, adică în contextul tematizării problemei constituirii de tipul analiticii existențiale. Dar și aici ei vor fi avuți în vedere, în măsura în care constitutivitatea lor non-judicativă rămâne la nivelul formal al indicării unor posibilități "semantice" ale ființării. Posibilitatea simplei operații a "analizei" este legată de faptul că Dasein-ul, din perspectivă ontică, reprezintă ființarea care în mod esențial are putința de a pune întrebarea despre ființă: "Sarcina unei analitici existențiale a Dasein-ului este prefigurată, în ceea ce privește posibilitatea și necesitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
existențiale. Dar și aici ei vor fi avuți în vedere, în măsura în care constitutivitatea lor non-judicativă rămâne la nivelul formal al indicării unor posibilități "semantice" ale ființării. Posibilitatea simplei operații a "analizei" este legată de faptul că Dasein-ul, din perspectivă ontică, reprezintă ființarea care în mod esențial are putința de a pune întrebarea despre ființă: "Sarcina unei analitici existențiale a Dasein-ului este prefigurată, în ceea ce privește posibilitatea și necesitatea ei, în constituția ontică a Dasein-ului."165 Pe de o parte, Dasein-ul este "dat" în întregul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie să fie astfel: fiind, tocmai în acest chip, întru posibilitatea sa cea mai proprie: se pune pe sine în sens și pune orice altceva intră în orizontul său; punerea în sens fiind, pentru regulile analiticii existențiale, însăși constituirea ca ființare, ca ființă a ființării și chiar ca ființă. Necesitatea de față se exprimă, în ultimă instanță, ea însăși, ca o posibilitate (anume, posibilitatea faptului-de-a-fi ce constituie Dasein-ul); temeiul lor așa cum ilustrează fragmentul tocmai citat fiind același: constituția ontică a Dasein-ului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind, tocmai în acest chip, întru posibilitatea sa cea mai proprie: se pune pe sine în sens și pune orice altceva intră în orizontul său; punerea în sens fiind, pentru regulile analiticii existențiale, însăși constituirea ca ființare, ca ființă a ființării și chiar ca ființă. Necesitatea de față se exprimă, în ultimă instanță, ea însăși, ca o posibilitate (anume, posibilitatea faptului-de-a-fi ce constituie Dasein-ul); temeiul lor așa cum ilustrează fragmentul tocmai citat fiind același: constituția ontică a Dasein-ului. Constitutivitatea de acest tip
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]