1,777 matches
-
modă futurista și dannunziană. Quasimodo s-a raportat la scrierile poeților antichității, firește, în maniera diferită de Leopardi: spre deosebire de cel din urmă, care le-a asimilat de-a lungul multor zile de studiu istovitor, sicilianul nu a ajuns niciodată un filolog în adevăratul sens al cuvântului. Artă versului sau nu s-a modelat, așa cum s-a întâmplat cu autorul romantic, pornind de la idiomurile antice și de la cunoașterea textelor străvechi. Aprofundarea s-a realizat ulterior, cănd Quasimodo a ajuns să integreze cuvinte
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mi hai posto / amaro pane a rompere (Vento a Tìndari). 318 Fermă è l'antica voce. / Odo risonanze effimere, oblìo di piena notte / nell'acqua stellata (L'isola di Ulisse). 319 Cu referire directă la manuscrisele lui Cicero găsite de filologul Angelo Mai. 320 Ei primo e sol dentro all'arena / Scese, e nullo îl seguì, che l'ozio e îl brutto / Silenzio or preme ai noștri innanzi a tutto. (Ad Angelo Mai). 321 Îl discorso poetico și dispone în un
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
del secolo ventesimo, privilegio e patimento, Marcello Gigante, L'ultimo Quasimodo e la poesia greca, Guida, Napoli, 1970, p. 17. 420 Bogată și controversată opera quasimodiană de traducere conține și tălmăciri ale versurilor lui Tudor Arghezi, variante vehement contestate de filologul romanist Roșa del Conte. 421 Leopardi acumulase nenumărate cunoștințe de filologie și de istorie a Antichității. După cum arată Ghan Singh, ("Îl concetto dell'antichità nella poetica di Leopardi în Leopardi e Omero", Leopardi e îl mondo antico, Olschki, Florența, 1982
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bine și istoria studiilor clasice în Italia. Potrivit lui Tristano Bolelli ("Leopardi e le lingue antiche", idem, pp. 11-29) sunt deosebit de numeroase referirile la limbile italiană, latină, greacă, dar și franceză, spaniolă, română și chiar chineză, arabă, ebraică, pe care poetul filolog le privește din perspectiva sincronica și diacronica. Dedică pagini întregi limbilor neolatine. Despre limba română (valacca) scrie, printre altele, că este derivată dai soldați români che vi și lasciarono stazionarii da Traiano. Zibaldone, 656. 422 Nostră amica, madre, nelle scienze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intertextuală ar putea fi prea mare (numărul unităților lexicale comune). Eminescu a surprins prin intuiția extraordinară a certitudinilor științelor de mai târziu. Nu subscriem reținerilor ironice exprimate de G. Călinescu: Eminescu e cel mai mare filosof, cel mai de seamă filolog, cel mai învățat individ. El a formulat cu mult înaintea fizicii moderne teoria relativității, a cunoscut pe clasici ca nimeni altul, a revelat omenirii filosofia asiatică. [...] Manuscrisele lui sunt presărate cu calcule și ecuații care așteaptă numai un mare matematician
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Poe Studies 5 (1972). Grotesc și arabesc Edgar Allan Poe De mai bine de două decenii, remarcabilul anglist clujean Liviu Cotrău s-a angajat într-o muncă monumentală care, în alte țări, este de obicei preluată de echipe întregi de filologi, dotate cu mijloace de cercetare și documentare dintre cele mai complexe aceea de a traduce și edita integral opera scriitorului (romantic) american Edgar Allan Poe. Mai multe volume impresionante din poezia și proza poescă au apărut deja la diverse edituri
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autoritate fără stridențe, printr-un fel de știință a dialogului cu cei foarte tineri, marcată de o abordare directă a învățăcelului, lipsită deopotrivă de familiarisme, dar și de rigidități "ex cathedra". Aș începe prin a vă întreba cum ați devenit filolog și cum ați ajuns în câmpul literaturii române vechi, dar mai întâi v-aș ruga să ne vorbiți, dacă sunteți de acord, despre originile d-voastră, despre primi ani de viață și de școală. Elvira Sorohan: Apropos de nuanța confesivă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
această mobilitate a d-voastră în câmpul cercetării, interesul simultan pentru epoci foarte depărtate între ele. Cum ați încerca să vă definiți propria "diferență specifică"? Vă vedeți mai curând ca un critic literar, un exeget al textelor literare, istoric literar, filolog în sensul cel mai larg? Cum vedeți raporturile între meseria de profesor și cea de scriitor? E.S.: Mobilitatea e o chestiune de concepție, am tratat aceste perioade ca pe un continuum, făcând parte dintr-un tot. Eu mă recunosc mai
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
neglijabil... Da, ce vrei, cu toții suntem supuși aceluiași destin inexorabil. E.M.: Cum vă raportați la tradiție, doamnă profesoară? Există, după părerea d-voastră o tradiție ieșeană în filologie, un specific ieșean în cadrul filologiei românești? Există o succesiune a generațiilor de filologi? E.S.: Da, există, cum e și firesc, pentru că există o școală filologică ieșeană care mai respiră încă... E.M.: Cam câte generații ar exista în filologia românească modernă? E.S.: Să știți că într-o tradiție oarecare te încadrezi vrând-nevrând. Pentru că aici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
europenizare și globalizare impuse, veritabilă gândire de lemn a epocii pe care cu încântare o trăim. De parcă universalitatea n-ar fi fost dintotdeauna o valoare implicită a oricărui act cultural reușit. Nu în ultimul rând, trebuie reamintit faptul că pentru filologul Elvira Sorohan mult invocatul complex de inferioritate al literaturii române este o falsă problemă pe care destui dintre scriitorii analizați o demontează prin creațiile lor. Intuind natura organică a literaturii unui popor, asemenea lui Călinescu anterior, autoarea nu cade în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
clișee sau automatisme de gândire, prețuind mai presus de toate inteligența și lucrarea ei pozitivă, Doamna Elvira Sorohan le-a omagiat implicit și explicit în toate actele sale. Să ne gândim la lecția plină de generozitate intelectuală pe care studentul filolog ieșean a primit-o încă din primul semestru de studii, îndreptate, prin Elvira Sorohan, spre fenomenul culturii, care înglobează traseul insondabil al unor înclinări stilistice "abisale", în constructul numit de Lucian Blaga "mioritic", spre literatura vechilor cronicari, spre construcția aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
miilor de loca oscura din textele tradiției biblice. Ca să nu vorbim despre cuvintele cu relevanță dogmatică prioritară, sunt numeroase sfere onomasiologice care, prin natura lor, au pus traducătorilor probleme dificile de echivalare și au creat astfel probleme de soluționat pentru filologii bibliști. Bibliografie 1. Izvoare BAILLY = A. Bailly, Dictionnaire grec-français, rédigé avec le concours de E. Egger. Édition revue par L. Séchan et P. Chantraine, Hachette, Paqris, 1950. BIBL.1688 = Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a ceii Vechi și ale ceii Noao
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Vorbește pentru a spune ce crede și a spune mereu ceva; se întâmplă mai rar decât se crede. A scris - vreme de șase decenii - vreo șaizeci de cărți în domenii de o diversitate cu totul neobișnuită. Este poet și romancier, filolog și lingvist, mare comparatist, istoric al literaturilor, specialist în Rimbaud, traducător. Cum se explică această polivalență, această structură proteiformă, mai ales că nimic din opera sa nu este improvizație, lucrare de amator, totul este rigoare și savantă temeinicie? Se explică
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
român de-a lungul istoriei sale nu doar din perspectiva evenimentelor politico-militare, ci și sub aspect cultural, prin ilustrarea unui spectru foarte larg de domenii, precum limba și literatura, muzica, sculptura, arhitectura, arta populară etc., a căror prezentare aparține distinsului filolog Maria Marinescu-Himu. În descrierea relațiilor politice, economice și culturale dintre Grecia și România, autorul acordă o atenție aparte domniilor fanariote, subliniind contribuția celor două Academii Domnești de la București și Iași la dezvoltarea învățământului și a activității editoriale românești din perioada
Studii istorice by Claudiu Sfirschi-Lăudat () [Corola-journal/Imaginative/8750_a_10075]
-
Cu toată profuziunea de apariții editoriale, persistă o discretă pudoare exegetică în privința recuperării acestora din unghiul restrictiv al beletristicii importante, astfel că autorii de texte senzaționaliste își selectează publicul mai degrabă din rândul adolescenților teribiliști decât din cel al profesioniștilor filologi. În ultimii ani însă, pe măsură ce programele universitare s-au relaxat, iar "canonicii" au început să fie priviți cu suspiciune și, de ce să nu recunoaștem, chiar cu un soi de dispreț, au apărut destul de multe volume de critică centrate asupra fenomenului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
glisează numai parțial pe direcția acestui model. Primul autor tentat să traseze o genealogie a ideii de "teroare" în literatura universală este îndelung lăudatul H.P. Lovecraft, însă acestuia îi lipsesc criteriile exegetice ferme și clare cu care este obișnuit un filolog profesionist. În deja citata sa lucrare, autorul american plasează, absolut arbitrar, începuturile temei în Biblie (Întâia Carte a lui Enoh) și într-o veche carte de magie, Cheia lui Solomon, elaborată de un scriitor evreu necunoscut. Cu riscuri teoretice considerabile
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
prozei terorii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea poate fi extinsă ad libitum. Totuși, din lipsă de spațiu, m-am oprit doar la câteva dintre numele reprezentative. Din fericire pentru amatorul de literatură și din nefericire pentru filologul profesionist, odată cu debutul secolului al XX-lea (și cu formularea explicită a promisiunilor de generoasă evoluție tehnico-științifică pe care acesta le-a comportat), proza terorii, melanjată, până atunci, în proporții variabile și greu separabile exegetic, cu groaza macabră, explodează într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea, inclusiv Ringu (Cercul), volumul fiind semnat de Koji Suzuki (1991), iar producția cinematografică omonimă de Hideo Nakata (1999), sau Ju-on (Blestemul), peliculă aparținându-i lui Takashi Shimizu (2003). "Noi, filologii", intuim că dezbaterea unui subiect atât de controversat și de stimulant se poate prelungi practic ad infinitum, că doar nu degeaba suntem mai degrabă rude ale lui Pericle decât ale lui Tamerlan (precum îl ironiza Voltaire pe Cantemir, disperat să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este unul exclusiv teoretic: salvarea trecutului ca actualizare a potențialităților sale este de fapt realizată, „pusă în act“, prin chiar sarcina istoricului. Astfel se justifică, probabil, și pluralitatea de metafore sub care acesta este invocat: profet „care privește în urmă“, filolog sau figură a chiffonnier-ului la Baudelaire. Acesta din urmă este de multe ori, în Passagen-Werk, un personaj central. El este „die provokatorischste Figur menschlichen Elends.“ Marginal al epocii industriale, chiffonnier-ul sau peticarul (Lumpensammler) este un colecționar aparte: atenția sa se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
virtual, un muzeu cu piese disparate, dar care nu e mai puțin relevant. Țin să mulțumesc profesorului Sorin Alexandrescu care a acceptat extravaganța unei duble teze într-una singură și care a încurajat deschiderea interdisciplinară care s-a dovedit fertilă. Filolog ca formație, autorul datorează mult istoricului de artă Ioana Vlasiu pentru constanta și eficienta asistență "tehnică" într-o cercetare dificilă, fapt pentru care își manifestă întreaga recunoștiință. Mulțumesc doamnei Roxana Theodorescu, directorul MNAR (Muzeul Național de Artă al României), pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aluzie la fragilitatea civilizației moderne. Arnold Böcklin împărtășește cu Klimt o viziune dacă nu apocaliptică, atunci cel puțin pesimistă cu privire la civilizația modernă, de care primul se separă printr-o deliberată și consecventă insolitare. Hans Henrik Brummer consideră că despărțirea de filologul și istoricul de artă Jakob Burckhardt în 1869, reprezintă punctul de inflexiune al artei lui Böcklin, distanțarea de viziunea serenă, echilibrată, raționalistă, a artei clasice, pentru care opera goetheeană constituia o summa. "Totuși, în timp ce Grecia lui Goethe era "un teritoriu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest aspect, ele au mai reprezentat ceva: un fel de "aruncare a mănușii", "provocare la duel", început al unei lupte aproape sisifice cu neantul, "confuzia unor tendințe lipsite de prințip", cu "mișcările nesănătoase", cu "falsitatea și pretențiile necoapte ale istoricilor, filologilor și jurnaliștilor noștri în marea lor majoritate". Critica în literatură, lupta împotriva etimologiștilor în limbă și teoria formelor fără fond în ideologia culturii doar trei din multiplele planuri în care s-a purtat această bătălie. 3. Prelecțiunea ca substitut al
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
nu se știe cum, apare în rândul soldaților lui Napoelon cuvântul ...pinard. "Unde-i pinardul acela?", " Cine se duce să aducă pinardul?" și așa mai departe. Și încetul cu încetul, cuvântul a ajuns și în limba civililor. Așa, și vin filologii ăștia deștepți și se întreabă de unde vine cuvântul acesta, ce e cu el. Mă preocupase și pe mine, în urmă cu vreo treizeci de ani, când începusem cercetarea asupra argoului francez. Unii spuneau că Pinard era numele unui mare proprietar
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
apreciază? De ce oare să nu scriem: "Directorul adjunct Ionescu va numi comisia...", "Șeful serviciul tehnic va face...", "Apreciez ajutorul dumneavoastră..." În acest fel și cel care scrie iese la lumină. Se revigorează și fraza. De fapt, nu trebuie să fim filologi de meserie pentru a identifica diateza pasivă. Ceea ce trebuie făcut este ca, pur și simplu, să scriem majoritatea propozițiilor, frazelor și să subliniem subiectul, acțiunea și tot ce ține de acestea ca în exemplul următor: Asistenta șefă (subiectul) trebuie să
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
de... cu prefață, tabel cronologic și bibliografie de Constantin Mohanu care certifica valoarea scriitorului ardelean și volumul Slavici-Evaluări critice coordonat de Virgil Vintilescu, varianta timișoareană a volumului de la București ce conținea în plus și studiile inedite ale unor tineri cercetători (filologi, filosofi, sociologi) dintre care unele sunt absolut notabile: Opoziție semantică de alteritate în nuvelele Moara cu noroc și Comoara (Alexandra Indrieș), Schiță pentru o poetică sociologică a personajelor, Coordonate ale esteticii lui Ioan Slavici (Ion Iliescu). Eforturile profesorilor Dimitrie Vatamaniuc
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]