1,926 matches
-
și plină de devoțiune întreprindere, din care nu s-au păstrat decât părțile publicate în „Convorbiri literare”, circa o treime din volumul plănuit să apară în 1949, în preajma centenarului nașterii poetului. Având ca subtitlu Poeziile antume din punct de vedere filologic, studiul s-ar fi vrut încununarea unei susținute preocupări pentru corecta cunoaștere, interpretare, editare și difuzare a operei lui Eminescu, manifestată prin publicarea corespondenței și a numeroase referințe privitoare la poet în culegeri de documente, prin intervențiiile din Pagini de
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
inedite comunicate despre adevăratul descoperitor al Codicelui Voronețean, despre tribulațiile manuscrisului intrat în cercetarea lui I.G. Sbiera până la publicare este studiul Însemnătatea monumentelor de limbă și Codicele Voronețean și, complementar, Rotacismul în genere și în Codicele Voronețean (iscălit Dan). Preocupări filologice mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat la baza sistemului
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat la baza sistemului filologic al acestuia și contribuția gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion și George Barițiu și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
Scarlat, Doctorul Ulieru la Alexandria, „Teleormanul”, 1970, 687; Al. Rosetti, Note din Grecia. Diverse. Cartea albă, București, 1970, 135-137; Silvestru Voinescu, Argeșeni în spiritualitatea românească, Pitești, 1980, 105-110; Apolzan, Aspecte, 359-360; Stelian Ceampuru, George Ulieru (1884-1943), „Buletinul Societății de Științe Filologice”, 1984; Cristea, Teleorman, 695-697; Radu René Duda, Un medic de țară: George Ulieru, ATN, 1997, 3; Popa, Ist. lit., I, 265; Dicț. scriit. rom., IV, 656-658; Grigore Constantinescu, Confesiuni literare, București, 2003, 221-232. I.M., R.P.
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe care o folosesc în tălmăcirea textelor sacre și profane, eliberați în bună măsură (fie și sub forma unor îndoieli pronunțate în legătură cu unele „adevăruri” tradiționale) de presiunea unor autorități confesionale până atunci de necontestat, pentru acești cărturari se limpezesc în
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
a datelor și informațiilor mai vechi, într-o perspectivă interdisciplinară. În calitate de editor, U. s-a ocupat îndeosebi de operele mitropolitului Dosoftei și de ale lui Gheorghe Asachi, cărora le-a consacrat ediții critice, adevărate modele ale genului. Pe lângă acuratețea stabilirii filologice a textului, acestea se remarcă prin ample studii introductive, exemplare sub raport documentar și analitic, precum și prin erudite note filologice și comentarii istorico-literare, reprezentând nu o dată noi și originale puncte de vedere în probleme pe care istoria literaturii le considera
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
Dosoftei și de ale lui Gheorghe Asachi, cărora le-a consacrat ediții critice, adevărate modele ale genului. Pe lângă acuratețea stabilirii filologice a textului, acestea se remarcă prin ample studii introductive, exemplare sub raport documentar și analitic, precum și prin erudite note filologice și comentarii istorico-literare, reprezentând nu o dată noi și originale puncte de vedere în probleme pe care istoria literaturii le considera definitiv soluționate. SCRIERI: Formarea terminologiei științifice românești, București, 1962; Contribuții la istoria literaturii române, Iași, 1997; Contribuții la istoria culturii
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
Gherman, Dosoftei, „Dumnezăiasca liturghie. 1679”, CLG, 1983, 1; Liviu Onu, în Herodot, Istorii, București, 1984, 495-504, 570-573, 645-653; Ștefan S. Gorovei, Argumentele paternității, LCF, 1988, 52; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 105-149; Eugenia Dima, Cercetarea filologică, temelia adevăratei istorii literare, CRC, 1998, 7; Floarea Vârban, „Contribuții la istoria literaturii române”, LR, 1998, 1-2; Marius Sala, N.A. Ursu la o aniversare, LR, 2001, 1-2; Busuioc, Scriitori (2002), 427-429; Mircea Anghelescu, Aniversarea unui filolog, ALA, 2003, 690. A
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
1964. Student în 1965 la Facultatea de Medicină Generală și concomitent la cea de Filologie, secția limba și literatura germană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, abandonează după un an studiile medicale și le termină în 1970 pe cele filologice. În 1981 emigrează în Statele Unite, unde lucrează ca salvamar, apoi ca asistent și lector de germanistică la University of Texas, Fort Worth (1982-1986) și la University of California, San Diego (1986-1990). Își dă doctoratul la University of Texas cu teza
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
nou, funcția de director, iar între 1953 și 1958 își continuă activitatea la Liceul nr. 3 în același oraș. A fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, al Institutului de Literatură de pe lângă Universitatea din Cernăuți și al Societății de Științe Istorice, Filologice și Folclor, filiala Sibiu. A colaborat la „Liberalul” (Buzău), „Limba română”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Cuget clar”, „Făt-Frumos”, „Jurnalul” (Craiova), „Revista Societății «Tinerimea Română»”, „Sfarmă-Piatră”, „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Preocupări literare”, „Țara” (Sibiu), „Cronicar” (Cernăuți), „Transilvania”, „Foaia poporului” (Sibiu) ș.a.
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
vechilor scrieri laice și religioase, ca și asupra legăturii subtile între imaginea pictată, cuvântul scris și cel rostit. Cunoașterea literaturii patristice, a implicațiilor teologice ale textelor literare o ajută să înțeleagă scrierile medievale în profunzimea problematicii lor, dincolo de suprafața analizei filologice. Nu o dată încearcă să reconstituie din fragmente întregul pe care trecerea vremii l-a sfărâmat, urmărind în paralel clarificarea unor scheme de gândire uitate, cu pasiunea documentării bibliografice cât mai întinse, ca parte pregătitoare a oricărei cercetări menite să depășească
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
poezie românească și spectacolul-coupé C.O.R.A., ambele pe texte proprii), regie de film TV, grafică de carte. În Hâncu~ba! (I-II, 2002) își adună publicistica anilor 1962-2001. Majoritatea articolelor, agresiv ori pitoresc polemice („polemicării”), sunt dedicate unor probleme filologice, politice și sociale. Culegerea cuprinde și alocuțiuni, discursuri parlamentare, publicistica din săptămânalul „România Mare” (unde între 1991 și 1996 a ținut o rubrică permanentă). Este membru în comitetul asociației de cultură occitană (L’Astrado Provençalo, din 1967) și în Collège
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
cunoaște / [...] Nu mă deschideți, nu mă alintați! Înțelesul meu să iasă tot pe unde a intrat” (Înțelepciune). Prin urmare, glosa Cercuri la Elsinore, constituită în axa de rezistență a volumului, își dezvăluie sensurile deliberat obscure prin comprehensiune hermeneutică și decodare filologică, sugerând folosirea unei chei critice modelate după abordarea călinesciană a Jocului secund: „Îndoit prealiniștitul / Numele l-a scris pe apă, / Cupe pline - asfințitul / Blestemat model să-nceapă; / Dorului pierdut în fieruri / Testament călcat în tropot, / Cântecul s-a rupt din
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
STUDII DE LITERATURĂ UNIVERSALĂ, publicație apărută la București, anual sau bianual, între 1956 și 1980, editata de Societatea de Stiinte Filologice din România. În primul număr este menționat un comitet de conducere format din Al. Bistrițianu, Gh. Bulgar, Valentin Lipatti și Emil Manu, redactori responsabili fiind apoi Tudor Vianu (1962-1964) și Alexandru Balaci (1965-1980). Comitetul de redacție este alcătuit inițial din
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
51, în anul 1969, C. Poghirc constată că hidronimul "Dunăre" nu s-ar explica prin nici unul din numele sale antice și moderne și îl citează pe G. Ivănescu care, în lucrarea "Contributions onomastiques" (București, 1958), îl consideră ca preindoeuropean. Dilema filologică vine din faptul că nu s-a găsit o corespondență între numele Danubius, semnalat în antichitatea romană, și numele Istros, consemnat în același timp de greci, fiecare purtând în rădăcinile lor sensuri diferite. Pentru că este în general admis în hidronimie
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
să inoveze o singură disciplină. Lui i se datorează „manualul de gramatică” în care a stabilit „metoda gramaticului” = de analiză literară a autorilor. Cele patru operații ale „metodei gramaticale” stabilite de Dionysios Thrax mai sunt folosite și astăzi în analiza filologică: diorthoza (diórqwsi" = „critica textelor”), anagnoza (avnavgwsi" = „lectura atentă a textului”), exegeza (evxhghsi" = „explicarea, interpretarea”) și judecata de valoare (krísi"). Exista ceva profund care unifica eforturile acestor dascăli - indiferent dacă erau erudiți sau specialiști: sensul comun, scopul unic urmărit. Acesta era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
n. Vălean) și al lui Alexandru Pop, țărani. Face școala elementară și începe liceul în localitatea natală, apoi învață la Iași (1939-1945) și Carei (1945-1947). Își dă licența în limba și literatura română la Cluj (1951), iar doctoratul în științe filologice (1969) la Universitatea din București, cu teza Folcloristica Maramureșului. Își începe cariera universitară ca asistent (1951), fiind apoi lector (1952), conferențiar (1962), profesor (1970), iar din 1992 profesor consultant la Catedra de literatură comparată și teoria literaturii a Facultății de
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
, Alexandru A. (1.IV.1900, Iași - 8.II.1979, București), poet, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Nemțeanu) și al lui Alexandru Philippide, reputat lingvist și filolog, care i-a inspirat dragostea pentru studiul filologic și pentru literatură. Urmează, între 1906 și 1918, școala primară, apoi Liceul Național din Iași, frecventând în continuare, în paralel, cursurile Facultății de Drept și pe cele ale Facultății de Litere și Filosofie. Obține licența în drept în 1921. Din
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
1929-1947). După război trăiește destul de discret, dedicându-se aproape în exclusivitate activității de traducător. În 1955 este ales membru corespondent și în 1963 membru titular al Academiei Române, îndeplinind, între 1965 și 1974, și funcția de președinte al Secției de științe filologice, literatură și arte. În 1967 i se decernează Premiul Herder. I s-a acordat și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate (1977). Debutează în mai 1919, cu poezia Cântecul câtorva, la revista „Însemnări literare”, și desfășoară o intensă
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
din Bratislava, cu teza Cuvintele compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă română scrisă, pe care a pregătit-o cu profesorul M. Weingart și a susținut-o, ulterior, cu I. Stanislav. În 1963 devine doctor docent în științe filologice al Universității din București. Este profesor suplinitor la Liceul „Spiru Haret” din București (1928-1929), iar în cadrul Facultății de Litere și Filosofie, asistent la Catedra de istorie a literaturii române și folclor (1936-1939), șef de catedră fiind D. Caracostea. Ocupă mai
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
relațiile cu studenții și la examene dădea întotdeauna note mari. Era ceea ce se cheamă un om bun, în ciuda atitudinilor lui războinice din presa literară. Trăia, în ultimii ani, într-un cerc restrâns de prieteni. Dorea să păstreze legăturile cu învățământul filologic, dar, în două rânduri, Senatul Universității din București i-a respins după 1990 cererea de a rămâne profesor consultant. O injustiție enormă, de neiertat. Cei care îl dăduseră afară în 1949 și îi luaseră locul la catedră îl împiedicau acum
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Secția pedagogică universitară (1928-1931). În 1919 devine membru corespondent al Academiei Române, între 1922 și 1927 e și deputat liberal, vicepreședinte al Camerei în 1924. Colaborează la „Banatul”, „Graiul românesc”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Reînvierea”, „Universul” ș.a. P.-L. publică studii istorice, filologice și arheologice privitoare la problemele formării poporului și a limbii române, continuității daco-romane, precum și ale Evului Mediu românesc: Tablele cerate descoperite în Transilvania (1890), Cetăți și orașe greco-romane în noul teritoriu al Dobrogei (1914), Romanica (1925), Românii în izvoarele istorice
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
din urmă și propria lui versiune (I-II, 1944-1946), la care trudise ani în șir. P.-Ț. face o transpunere corectă, fluenta, în care se folosește, pentru a da savoare textului, de arhaisme și regionalisme. Traducerea e însoțită de note filologice și istorico-literare destinate să îl ajute pe cititor în situarea operei lui Cervantes în viață literară, culturală și socială din Spania. Hispanistul este și autorul unor studii de folclor comparat, în care caută, cu prudență, analogii și similitudini între literatura
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Popescu-Telega, VR, 1970, 1; Emil Manu, Comparatismul de catedră, în Istoria și teoria comparatismului în România, I, București, 1972, 173-174; Al. Dima, Principii de literatură comparată, București, 1972, 63-64; Cioculescu, Aspecte, 448-450; Stelian Cincă, Preocupări hispanice la Craiova, AUC, științe filologice, ț. ÎI, 1973; Domnită Dumitrescu, Ecos catalanes en la cultura rumâna, CREL, 1977, 1; Eugen Constant, Evocări, Craiova, 1980, 73-75; Ion Pătrașcu, Un strălucit reprezentant al hispanismului românesc, AUC, științe filologice, ț. IX, 1981; Apolzan, Aspecte, 375-376; Datcu, Dicț. etnolog
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
448-450; Stelian Cincă, Preocupări hispanice la Craiova, AUC, științe filologice, ț. ÎI, 1973; Domnită Dumitrescu, Ecos catalanes en la cultura rumâna, CREL, 1977, 1; Eugen Constant, Evocări, Craiova, 1980, 73-75; Ion Pătrașcu, Un strălucit reprezentant al hispanismului românesc, AUC, științe filologice, ț. IX, 1981; Apolzan, Aspecte, 375-376; Datcu, Dicț. etnolog., III, 131-132. D.M.
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]