6,757 matches
-
Sorin Lavric O regulă verificată de mii de ori spune că, în rîndul filozofilor, gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o platoșă ermetică, înzestrată cu două virtuți salvatoare: mai întîi, blochează subiectivitatea gînditorului, care, dacă ar fi lăsată să iasă la iveală, ar fi considerată un semn rușinos de dezbrăcare în public
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
emoții, amintiri și reverii, filozofia devine galimatie stearpă: erudiție fără duh și doctrină fără viață. Cînd apare un om care posedă în egală măsură ambele calități, el va fi privit ca o ființă hibridă aflată la răscruce de tabere: nici filozof și nici literat. Precum o făptură intermediară mișcîndu-se în hotarele unui istm pe care nu poate păși decît dacă are ambele calități - talent literar și disciplină a minții -, intelectualul va fi tratat de cele două tabere precum victimele miticului tîlhar
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
scenic și condei de literat. De aici ușurința cu care își face cititorul să "vadă" secvențele și episoadele cărții, în derularea impusă de fluctuațiile memoriei afective. Adăugată Ușii interzise, cartea de față întregește portretul de care pomeneam mai sus: un filozof căruia intelectul nu numai că nu i-a sufocat fondul liric, dar l-a înzestrat cu atuurile expresiei estetice.
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
de a citi sau măcar răsfoi cu plăcere antologia este "împrietenirea cu scriitorii", care alături de colegii lor felini par mult mai umani, inteligenți, simpatici și jucăuși decât sunt - de cele mai multe ori - în realitate. De la înțelepciune ("i-am studiat temeinic pe filozofi și pe pisici. Înțelepciunea ultimelor e infinit superioară" - Hipplolyte Taine), la absurd (Eugen Ionesco, în Rinocerii, cu celebra replică: "Socrate era deci pisică, ne-o demonstrează logica"), de la joc la mister, de la senzualitate (Charles Cros) la meditație, pașii scriitorilor alături de
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
scurt, vrea să spulbere mitul druizilor, punînd în locul lui adevărul. Urmarea este că le fură aura și le arată scheletul, cu un efect deplorabil asupra cititorului. Căci, vrînd să clarifice problema, o sterilizează, reducîndu-i pe druzi la statutul de simpli filozofi ezoterici cărora romanii le-a potențat calitățile pînă la a-i face de nerecunoscut. In consecință, la finalul cărții aflăm că toate trăsăturile exotice pe care druizii le au în ochii noștri sunt simple bazaconii fără acoperire în realitate, de
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
de la domiciliul conjugal și, deși călătorește o noapte întreagă spre sud, revine în Brewer (Pennsylvania), pentru a locui - nu departe de casa lui - în apartamentul unei prostituate, Ruth, care îi va naște o fiică nelegitimă, Annabelle. Nu trebuie să căutăm filozofii adînci în mentalitatea defetistă a lui Harry și nici sensuri sofisticate în gestul său de abandon. El este, în mod cert, un ins mediocru (pus poate, pînă la un punct, în situații ieșite din rînd), fără înclinația actelor hybris-tice, încărcate
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
o adolescentă dependentă de droguri, fugită de acasă (de la familia sa extrem de bogată). Jill îi atenuează lui Rabbit predispozițiile conservatoare (de individ aparținător suburbiilor americane, din anii cincizeci-șaizeci), introducîndu-l ulterior amicului ei treficant de stupefiante, negrul Skeeter. Acesta e un filozof empiric, dispus să-și convertească tumultoasa experiență de viață în înțelepciune epicureică. Prin el, Rabbit scapă de stereotipurile rasiale, începe să fumeze marijuana și descoperă istoria afro-americanilor, din care citește (cu voce tare) seara, înaintea unui public exotic, format din
Un (anti)erou american by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7581_a_8906]
-
În schimb, a nu le invoca înseamnă a le îneca în curgerea uitării. Dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din sorbul amneziei, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Sunt cel puțin trei filozofi cărora cercetătoarea noastră le-a scos numele din neant: Vasile Băncilă, Simion Mehedinți și Dumitru Cristian Amzăr. Dar marele ei merit e legat de Nae Ionescu. E îndeajuns să ne amintim de monografia pe care i-a dedicat-o profesorului
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
decît cea uzuală: în sinea ei își raportează munca la o instanță în a cărei rază nu încap onorurile publice și răsplățile obișnuite. Pe scurt, e o apariție neobișnuită într-o lume dominată de veleitari cu patalama. În ultima vreme, filozoful asupra căruia Dora Mezdrea s-a aplecat cu gîndul de a-l reda integral publicului este primul traducător român al Criticii rațiunii practice, Dumitru Cristian Amzăr. Ca mulți dintre intelectualii care au îngroșat rîndurile exilului românesc postbelic, imaginea lui postumă
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
George Guțu a descoperit în Arhiva Literară a Bibliotecii Naționale Austriece din Viena un voluminos dosar conținând scrisori inedite ale lui Emil Cioran din perioada 1971-1998, redactate în germană, adresate prietenului și editorului Wolfgang Kraus, distins eseist, critic literar și filozof austriac. Așa s-a născut ediția Emil Cioran, Scrisori către Wolfgang Kraus, atent alcătuită și adnotată de G. Guțu, în curs de apariție la Editura Humanitas. În anexa volumului sunt publicate fragmente din jurnalul lui Wofgang Kraus referitoare la Emil
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
Nu mai există decât o deosebire: oameni care înțeleg și care nu înțeleg. Timp de cincisprezece ani a fost prieten cu un cerșetor. Acum șapte ani, acesta a dispărut pur și simplu. "I-am spus: tu ești cel mai mare filozof din Paris; căci înțelesese." Nu există nici o evoluție. Ai înțeles sau nu, numai expresia lingvistică poate evolua. Filozofia scolastică, filozofia sistemică conduc mereu, într-un fel, la folosirea forței. Diogene și marii filozofi antici aveau de-a face cu viața
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
am spus: tu ești cel mai mare filozof din Paris; căci înțelesese." Nu există nici o evoluție. Ai înțeles sau nu, numai expresia lingvistică poate evolua. Filozofia scolastică, filozofia sistemică conduc mereu, într-un fel, la folosirea forței. Diogene și marii filozofi antici aveau de-a face cu viața, în zilele noastre ar fi luați în râs. Istoria se face cu ajutorul fanatismului, numai acesta deține puterea. Occidentul este decadent, Orientul este încă neepuizat. Politica trece, se schimbă. În viitor - dacă tot vorbește
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]
-
de fapt o mare vocație. Apoi, numai un spirit însuflețit de un umor negru îl poate numi pe Bataille gînditor. În plus, trebuie să ai o înclinație de-a dreptul morbidă pentru verdicte sarcastice ca să-l poți așeza în tagma filozofilor. A fost mai curînd un insurgent a cărui stofă n-a putut să țină pasul cu propriile ambiții culturale. Pe scurt, a vrut mai mult decît putea. Un partizan fără recunoaștere oficială care s-a răzbunat pe contemporani scriind bucăți
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
dorit: un lăutar cîntînd pe mai multe registre fără a apuca să adîncească vreunul. E surprinzător cum Sartre, între-un moment de neașteptată onestitate culturală, l-a decretat pe Bataille "paranoic", liniștind întrucîtva apele în privința bibliotecarului de la Carpentras. Și fiindcă filozof nu-l putem numi pe Bataille, căci ne-ar trebui prea multă poftă de umor absurd, nu ne rămîne decît să-l așezăm în rîndul literaților cu veleități meditative. Cel mult, dintr-un scrupul elementar de politețe postumă, îl putem
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
légende des anges, așa că a plătit pe loc prețul destul de piperat, 14 lei. A meritat, pentru că revista e bine scrisă și pare o îmbinare între cele două tipuri de cunoaștere blagiană, cea care distruge și cea care sporește tainele lumii. Filozoful Michel Serres, membru al Academiei franceze, profesor la Sorbona și la Stanford, unde a predat cursuri de istoria științei e de partea... literaturii. Interviul său este pus sub titlul: Ucideți povestea și n-o să mai existe știința. Cităm și traducem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7097_a_8422]
-
impenetrabil. De ce Alecsandri e precedat de Hasdeu și de Bălcescu? De ce Odobescu e plasat între Eminescu și Maiorescu? De ce Vlahuță și Duiliu Zamfirescu vin în urma lui Șt. O. Iosif? Finalmente, profesorul de literatură e silit să se încline în fața deciziei filozofului: Ion Petrovici i-a așezat pe cei doisprezece sub o cupolă a absolutului, unde bornele temporale își pierd orice relevanță. De remarcat altminteri unitatea stilistică a ansamblului, pe care sculptori de vîrste și formații diferite - de la C. Dimitriu-Bârlad pînă la
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
în viața lui privată, reprezintă o cronică amănunțită a biografiei sale. Și atunci cum să nu te întrebi dacă editarea lor este o greșeală culturală sau, dimpotrivă, dacă, publicîndu-le, nu săvîrșim o pia fraus - o greșeală pioasă - în urma căreia imaginea filozofului are de cîștigat. Pe scurt, încălcîndu-i dorința, ne arătăm ingratitudinea sau, din contră, ne dovedim interesul față de memoria lui? Dacă ar fi să dăm ascultare dorinței sale testamentare - într-o însemnare publicată postum, în 1988, în revista Viața românească, Noica
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
respectată întocmai, ar fi fost o condiție a înțelegerii filozofiei sale. Noica își apăra intimitatea și nimic mai mult. Dar pentru un cercetător care știe că opera unui autor nu poate fi separată de viața lui, gestul de apărare al filozofului nu se poate ridica pînă la pragul unei interdicții. Noica trebuie știut tot, în virtutea unei cuprinderi integrale a destinului său cultural. Iar în raza acestei cuprinderi integrale intră și biografia sa. Mai mult, chiar dacă imaginea gînditorului ar avea de pierdut
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
viața sa, cît mai curînd o pierdere de vreme pentru cei care au stat să se ocupe cu latura accidentală, fatal superficială, a existenței sale cotidiene. L-ar fi iritat nu imoralitatea întreprinderii, ci lipsa ei de miez spiritual. Așa cum filozofului îi displăcea să fie filmat, argumentîndu-și repulsia prin neputința camerei de luat vederi de a-i surprinde spiritul în desfășurarea lui discursivă (televiziunea surprinde contextul unui om, dar nu textul lui - obișnuia să spună Noica), tot așa dosarul acesta l-
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
televiziunea surprinde contextul unui om, dar nu textul lui - obișnuia să spună Noica), tot așa dosarul acesta l-ar fi nemulțumit prin îngustimea deschiderii spirituale. Un dosar fără idee, fără ambianță culturală și fără noblețe, așa l-ar fi caracterizat filozoful. Adică o amestecătură de întîmplări și conversații semănînd izibitor cu pestrițătura haotică a unei rubrici de fapt divers: detalii adunate alandala, ca într-un evantai amețitor ce nu poate reda substanța unui spirit filozofic. Și totuși, repudierea dosarului nu o
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască morții este ca posteritatea să-i pomenească viața. În privința lui Noica, putem fi liniștiți: filozoful are o posteritate sigură pe care insinuările detractorilor nu o pot micșora.
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
încep să fie explicate prin procesele invizibile, de nivel subatomic, propune existența unei întregi baze mentale în creierul oricărui vorbitor (competența), a cărei existență o intuim privind la manifestările sale exterioare: vorbirea (performanța). În viziunea lingvistului american (mai nou, considerat filozof al limbii), limba este o oglindă a minții, iar structurile primeia sînt o reflectare a structurilor ascunse ale celei de-a doua. Sintaxa, sau sistemul de reguli după care orice limbă umană își organizează componentele structurate ierarhic, este manifestarea exterioară
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
discursului amoros și recăzând în abisul propriei filozofii. Dan C. Mihăilescu va cita o suită de fragmente din scrisorile caracteristice pentru această reasumare, încheind cu cea mai impresionantă pagină din corespondența inedită. E o pagină în care marele poet și filozoful autodidact, gazetarul public și epistolierul privat, scriitorul din om și omul din scriitor apar deodată, sub o sutură perfectă și cu o coerență insuportabilă: "Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]