6,294 matches
-
nesiguranța habotnicului. Trecând acum în ograda demitizatorilor de profesie, nici comportamentul lor nu mi se pare ireproșabil. Mai întâi că această demitizare este operată într-un singur sens, înspre reperele și valorile tradiționale. Or, în măsura în care e consecvent, relativismul istoric și filozofic ar trebui să se includă pe listă (ca altădată dadaismul), să se deconstruiască, să-și submineze postura. Relativizarea dogmei creștine merge în piesa de față, după cum vom vedea, împreună cu acreditarea unei versiuni alternative: Isus n-a fost răstignit pe cruce
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
în lumină. Dacă reușești, capeți un rezumat epic al unei creații pe care amatorul de filozofie, dornic de rezultate rapide și sigure, îl va prefera în locul operei propriu-zise. În acestă privință, cartea lui Ion Ianoși face pandant cu Dicționarul termenilor filozofici ai lui Constantin Noica semnat de Florica și Marin Diaconu. Ambele sînt lucrări din cuprinsul cărora orgoliul interpretării proprii lipsește cu desăvîrșire, totul fiind dominat de o supunere strictă la obiectul de studiu și de grija stăruitoare de a înfățișa
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
acei ani, Ion Ianoși era una din puținele pete de culoare ce înviorau monotonia cenușie a Facultății de Filozofie, domnia-sa numărîndu-se, alături de un Flonta, Stoianovici sau Vlăduțescu, printre cele cîteva figuri strălucite ce dovedeau, prin prezența lor, că profesoratul filozofic românesc nu fusese cu totul stîrpit în urma comunismului. O primă ciudățenie a lui Ion Ianoși era că își ținea cursul de estetică la prima oră a dimineții, semn de rigoare și disciplină la care nu te-ai fi așteptat din partea
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
culturilor de tip anonim, de la recesivitatea lui Mircea Florian pînă la Estetica lui Tudor Vianu, de la sensul termenului de "estetică" la Alexander Baumgarten pînă la distincțiile conceptuale ale lui Benedetto Croce, Ion Ianoși, purtîndu-ne în lumea de dincolo a schemelor filozofice, ne scotea pentru o vreme din lumea concretă a vieții zilnice. Ne transporta cu totul în altă parte, în tărîmul ideilor gratuite și fantasmatice, și cel mai important este că o făcea cu siguranța omului care știe. Cred că dintre
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
timp record, să falsifice semnificația și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei de confruntare
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
și de cîteva animale. Pornind de la această aventură sinonimă cu descoperirea libertății (care se termină prost întrucît trigresa este împușcată până la urmă pe străzile orașului de forțele de ordine) Gianina Cărbunariu realizează, cu har ludic și cu elemente de fabulă filozofică, un fel de radiografie socială a unei întregi comunități”, spune Matei Vișniec despre “Tigrul din orașul nostru”. Distribuția spectacolului “Tigrul din orașul nostru” de Gianina Cărbunariu este formată din Cătălin Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc și Diana Lazăr. Video & animație
Piesa de teatru Tigrul din orașul nostru la Teatrul „Matei Vișniec” Suceava [Corola-blog/BlogPost/96656_a_97948]
-
lipsa de rezonanță și performanță, și probabil că, revăzându-ne la intervale din ce în ce mai rare, am fi păstrat nestinsă vechea tandrețe intelectuală. N-a fost să fie așa. Aproape mă obișnuisem cu ideea că prietenul meu Virgil s-a retras, cu filozofică înțelepciune, departe de zgomotul pieței nebune și-și va fi cultivat în liniște grădina. E și asta o opțiune, chit că talentul său ar fi meritat altă soartă. Iată, însă, că, printr-un articol publicat în ,Cuvântul" din februarie 2006
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
au limpezit multe din cauzele „neliniștilor” lui Cioran, cum a numit Petre Tutea angoasele acestuia. Nu este însă mai puțin adevărat că o mare influență asupra concepțiilor lui Cioran despre viața și oameni au avut-o și reprezentanții unor școli filozofice pe care i-a studiat atât în țară cât și în Germania. Emil Mihai Cioran, cum figurează în toate enciclopediile din Franța, țara de adopție în care și-a publicat majoritatea operelor, s-a născut la 8 Aprilie 1911 în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
i-au influențat puternic gândirea. Se pare că de la Shopenhauer a împrumutat pesimismul, iar de la Nietzsche ateismul, misoginismul și stilul vehement și agresiv de mai târziu cu care și-a susținut convingerile. La maturitate însă s-a îndepărtat de conceptele filozofice ale acestuia, lecturile lui preferate fiind studiile asupra filozofiei și istoriei artei germane. Începe de acum să colaboreze la câteva reviste literare publicând primele eseuri și adera la mișcarea naționalistă care prindea contur în România, mișcare la care aderase o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
stins din viață la data de 20 Iunie 1995 în vârstă de 84 de ani, lăsând în urmă câteva zeci de volume plus 34 de caiete pline cu însemnări nepublicate și o mulțime de adepți care i-au îmbrățișat scepticismul filozofic. Astăzi nimeni nu se mai îndoiește de genialitatea lui Cioran, iar Franța se mândrește cu faptul că și-a scris opera pe malul Senei, în frumoasa limba a lui Moliere. Iată ce scria despre el în „Le Magasin Litteraire” din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unei întâlniri cu marele gânditor: „Cioran, scriitor român de limba franceză, este unul dintre cele mai mari spirite ale secolului 20. Cu neputința de a fi clasat, el este autorul unor savuroase aforisme al căror humor este plin de profunzime filozofica asupra lumii și asupra vieții”. Dimineață de sâmbătă a început senina și luminoasă, o zi binecuvântata, cu un cer albastru în care se oglindea toată perfecțiunea naturii. Toamnă cu minunatele ei culori. Înarmați de-o parte și de alta cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în domeniu, nu și-a uitat pasiunea pentru esențializare edificatoare, scriind, între altele, poate cea mai citită Istorie pentru tineri și reușind același lucru cu prezentul volum. Gombrich captivează, înviind cuceritor cele mai importante momente din istoria artei. Lecturile sale filozofice descoperă, de exemplu, în sculptura greacă, viața interioară a personajelor (după „marea deșteptare” din arta egipteană, totuși lipsită de naturalețe): „Socrate, care avea și o formație de sculptor, îi îndemna în această direcție pe artiști: ei trebuiau să reprezinte frământările
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
gustului etc., satisfăcând astfel și interesul cititorilor celor mai avizați. Citit alături de cartea lui Gombrich, volumul Simboluri sacre de Robert Adkinson pare a fi scris în primul rând pentru „curioși”, fiindcă trece în zbor asupra celor mai importante simboluri religioase, filozofice și culturale. În principiu, fiecărei embleme îi e consacrată o pagină, cartea fiind astfel citibilă oricând (de exemplu, într-o așteptare de anticameră...) și din orice punct al ei, mai precis - în orice direcție, părând a fi menită mai ales
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
este decît o tehnică de înmagazinare și transmitere de cunoaștere, iar hîrtia doar un suport printre altele. Aerul, spațiul terestru sau cosmic, imaginația noastră, iubirea, formele și mobilitatea lor înseamnă tot atîtea medii care fac posbilă mișcarea. Toată această mediologie filozofică, inventată (și) de Sloterdijk și transformată de el în mijloc euristic, se dezlănțuie în cea mai importantă lucrare a sa, Sfere (care, curios, lipsește din notița de prezentare a autorului de pe pagina de gardă). Prezența mediatică intensă a filozofului se
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
fost constant dezavuat de Jurgen Habermas și de continuatorii Școlii de la Frankfurt, cu care Sloterdijk se află în dispută de la bun începutul carierei sale. Socotit la un moment dat un gînditor fascist, Derrida n-a avut mare succes în Germania filozofică, și tocmai pe această notorietate negativă se bazează Sloterdijk în publicarea acestui text. Cele șapte capitole ale volumului poartă titluri de tipul „Xulescu și Derrida”, începînd cu Niklas Luhmann (într-un fel de preambul) și terminînd cu Boris Groys (Luhmann
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
-ul nostru nostalgic care nu face altceva decît să se umple de ieri-ul traumatic sau extatic, să-l rescrie infinit și sceptic, știind că adevărul a rămas un simplu efect de prezență al travaliului memoriei. De aceea, periplul său filozofic se termină cu Boris Groys, cel pentru care important rămîne acel „hot spot” dinăuntrul piramidei, camera mortuară unde se află mumia - spiritul conservat -, care poate fi reconstruită aiurea, în orice muzeu al lumii, conservată indefinit dar desacralizată astfel odată pentru
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
a orientalului, gata oricând să iasă la iveală, conferind liniștea interioară și un sens vieții (spre deosebire de occidentalul care - dacă totuși crede în cele nevăzute, le vede ca lumi separate), face din nuvela belgianului Eric- Emmanuel Schmitt o poveste cu miză filozofică. La succes a contribuit și filmul lui François Dupeyron, cu Omar Sharif în rolul bătrânului Ibrahim, obținând în 2004 Premiul César pentru cea mai bună interpretare. Un băiat sărac, Moise, zis Momo, evreu locuind în Paris, cu o famile destrămată
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
Și acum aș veni cu argumentele pro : în fața mondializării, literatura franceză devine un spațiu de rezistență, un contramodel susținut de brand-ul de țară francez. Franța e o mare națiune literară, așa după cum, să zicem, Germania e o mare națiune filozofică. Această imagine continuă să-i seducă pe străini, și se vede foarte bine acest lucru în Europa centrală. Al doilea argument: există un interes tot mai mare pentru literaturile de limbă franceză, francofonă, literaturi noi, dinamice, care corespund cu ceea ce
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
cele patru capitole următoare, „Particule browniene”, „Paralelism și perpendicularitate”, „De la Euclid la Einstein” și „Camera de filmat din spatele camerei”. În „Premise teoretice”, Ionuț Miloi notează că interesul studiului pe care-l întreprinde este nu numai unul filologic, ci și unul filozofic și cultural de strictă contemporaneitate: „Resortul de natură filologică al studiului nostru este dublat de unul filozofic și cultural, motivat de interesul pe care chestiunea spațialității îl suscită în perioada contemporană asupra unui număr tot mai mare de științe”. Începând
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
din spatele camerei”. În „Premise teoretice”, Ionuț Miloi notează că interesul studiului pe care-l întreprinde este nu numai unul filologic, ci și unul filozofic și cultural de strictă contemporaneitate: „Resortul de natură filologică al studiului nostru este dublat de unul filozofic și cultural, motivat de interesul pe care chestiunea spațialității îl suscită în perioada contemporană asupra unui număr tot mai mare de științe”. Începând cu Michel Foucault, în anii ’60, și până la un Julian Murphet, în anii 2000, trecând prin distincțiile
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
este legată de sfârșitul propriei existențe de vânător, de sfârșitul unui scop. Ulterior, în avionul Hercules care o preia ca unic pasager rămâne în suspensie răspunsul la întrebarea pilotului, „Unde dorești să mergi?”, un fel de „Quo Vadis?” cu iz filozofic. Încotro să te îndrepți când scopul suprem al existenței tale a fost atins? În mod obișnuit aici este inserată ca în basme recompensa care înseamnă în primul rând promovare ca recunoaștere a meritelor. Din fericire, Kathryn Bigelow nu apelează la
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
mai mare parte a teatrului eminescian, Solii păcii apelează și ea la o istorie de legendă, petrecută într-o Țară a Vrancei de fantezie; intensa poezie dramatică din lungile replici are drept rezultat crearea unei atmosfere halucinante și transmiterea mesajului filozofic, ca o altă Mira, în decor și limbaj simboliste. Față de dramele istorice compuse cu rigla și compasul, în versuri de un retorism găunos (precum Ovidiu al lui Alecsandri ori Vlaicu Vodă al lui Davila), drama lui Petică atestă o nouă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
dar a avut o forță de a scrie cu totul excepțională, manifestată în cele mai variate domenii. Literatura propriu-zisă se limitează la Istoria ieroglifică (operă postumă, lăsată în manuscris, redactată în 1705) și la cîteva pasaje avîntate din interminabilul dialog filozofic numit Divanul, operă de debut, tipărită la Iași în 1697. Literatura lui se face ecoul involuntar al unei existențe petrecute în puf, la adăpost de griji, protejată de instanțe puternice, fără nici un fel de dificultăți materiale - adică existența unui aristocrat
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Vocația experimentului s-a profilat de la început în conștiința lui Cantemir. Testarea capacităților de exprimare ale idiomului natal începe cu o carte de filozofie, deoarece, în viziunea intelectualului format la Constantinopol, primul loc într-o ierarhie ideală îl ocupa discursul filozofic. Literatura se situa, probabil, pe un loc inferior, deși la frontiera secolelor XVII-XVIII nimeni nu făcea încă o distincție clară între cele două tipuri de discurs, unde argumentarea filozofică nu se putea lipsi de concursul literaturii. Care era pînă la
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
la Constantinopol, primul loc într-o ierarhie ideală îl ocupa discursul filozofic. Literatura se situa, probabil, pe un loc inferior, deși la frontiera secolelor XVII-XVIII nimeni nu făcea încă o distincție clară între cele două tipuri de discurs, unde argumentarea filozofică nu se putea lipsi de concursul literaturii. Care era pînă la urmă diferența dintre filozofie și literatură? Strălucitul capuchehaie, ce își cucerise deja o anumită celebritate în „lumea bună” a Constantinopolului, poseda un răspuns propriu la această întrebare: discursul literar
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]