1,205 matches
-
cîteva reflecții, ca de obicei profunde și originale, ale domnului Cristian Bădiliță. într-un interviu acordat Simonei Chițan, dl B. mărturisește că, spre deosebire de snobii noștri intelectuali, d-sale i-au plăcut "realmente" Harry Potter și Codul lui Da Vinci. O fină a d-sale de 9 anișori a savurat Harry Potter (mă rog, primele două volume, ca să fim exacți, despre celelalte n-avem mărturia prețioasă a junei cititoare și nici pe a nașului său de botez). Codul lui Da Vinci e
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
capătă, din mers, o foarte democratică luciditate a senzualității. Continuă să se vadă, pe ascuns, cu Ana Maria, dar nu omite să-și frecventeze, calculat, fosta iubită și nici să se afișeze, în medii mondene, cu nepoata propriului șef. În fine, cancanuri care, din perspectiva cititorului profesionist, contează mai puțin. Ceea ce îi reușește de minune Florinei Ilis - și totodată ceea ce relativizează meritele cărții - este să-l facă pe inteligentul, dar destul de facilul Matei să se pună pe sine în pagină, să
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
va instrui - "pe rupte!" strigase tare Brummer înveselind oarecum auditoriul înmărmurit înaintea viitorului ce-i aștepta... Vera (Praxiteea) aplaudase cel mai mult expunerea lui Axente ca o veritabilă șampioană a Utopiei din toate vremurile, continuînd să bată din palmele ei fine înmănușate în pielea de crocodil din portretul celebru, și după cei cîțiva auditori, amabili, încetaseră să mai execute gestul convențional de aprobare... Nu se știe ce pățise tînărul pictor sectant pentru prima dată invitat la cei doi soți atît de
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
hoardele hiper-tehnicizate ale noilor barbari la apogeul antantei lor milenare, pe bune!... Iar Calul troian..., fascinata Românie bizantină, bastarda ăluilalt imperiu, roman, mutat provizoriu la răsărit, devenind agentul de legătură, măruntul, dar agerul ministru de Externe al marilor împărății în fine reunite, în Orientul fabulos.
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
negru al PDL", îi face un deserviciu Elenei Udrea când o susține pentru președinția PDL. Gușă spune că, de fapt, Președintele l-ar putea sacrifica pe fostul ministru al Dezvoltării pentru a o sprijini de fapt la șefia PDL pe fina sa, Anca Boagiu. Șansele Elenei Udrea sunt cu atât mai mici cu cat Băsescu o sprijină. Traian Băsescu este omul negru al PDL, iar pe locul 2 este Emil Boc. Asocierea Elenei Udrea cu ei îi aduce un handicap foarte
Cozmin Gușă, ipoteză extremă: Băsescu o sacrifică pe Udrea pentru o altă femeie puternică din PDL. Vezi cine e by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39331_a_40656]
-
auxiliare 721434 3 4 - - - - 4. Tubulator naval 721417 3 4 - - - - 5. Mecanic în industria construcțiilor de mașini 723107 3 4 - - - - 6. Mecanic instalații hidraulice și pneumatice 723108 3 4 - - - - 7. Mecanic motoare termice 723109 3 4 - - - - 8. Mecanic de mecanică fină 723110 3 4 - - - - 9. Sculer matrițer 722202 3 4 - 4 4 - 10. Sudor 721209 3 4 - - - - 11. Forjor - tratamentist 722115 3 4 - 4 - - 12. Turnător 721118 3 4 - - - - 13. Strungar 722428 3 4 - 4 - - 14. Frezor rabotor mortezor 722427 3
EUR-Lex () [Corola-website/Law/144110_a_145439]
-
de reconfigurare structurală a textului, menită să le revalorizeze. Uneori, ele sunt urmate de detalieri, alteori manuscrisul adună la un loc secvențe care în prima versiune sunt disparate sau, dimpotrivă, „sparge” în fragmente blocuri textuale care acolo erau compacte. În fine, rânduri din registrul textual principal sunt trecute în cel secundar (intitulat în versiunea întâi Bughi Mambo Rag, iar în aceasta Boogey Mambo Rag) și invers. George Ardeleanu ne livrează un inventar selectiv - dar suficient de minuțios pentru a fi convingător
O versiune inedită a Jurnalului fericirii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4323_a_5648]
-
îngustă din Praga. Romanul Două femei la Praga este în curs de apariție la Editura Humanitas, în colecția „Cartea de pe noptieră". Intr-o zi, după ce am mâncat din nou la restaurantul de pe Príncipe de Vergara, unde ne întâlniserăm prima dată, Fina a propus să bem cafeaua la ea acasă. Locuia pe María Moliner, foarte aproape, și voia s-o cunosc pe prietena aceea a ei care scria o carte despre lumbago sau despre l'um bago, ca să-i povestesc experiența mea
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
fără un dram de resentiment, că de două ori s-a răcit cafeaua; iar când ne-a dat-o avea, într-adevăr, gust de cafea reîncălzită. Se mișca într-un fel ciudat, încercând să folosească latura dreaptă cât mai puțin. Fina m-a luat deoparte și mi-a explicat că nu era chioară, nici șchioapă, nimic de felul ăsta, doar că-și imobilizase o parte a corpului ca să descopere posibilitățile stângii, fiindcă încerca să scrie o carte stângace. Mi s-a
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
scrie o carte stângace. Mi s-a părut că în casă mirosea a mâncare și a medicamente. Aerul, în orice caz, era rarefiat, din cauza unei mici sobe cu gaz așezată lângă canapea. - El e ziaristul care are lumbago, a zis Fina arătând către mine, după care mi-am lăsat paltonul pe un scaun și ne-am așezat. - Când vrei..., a adăugat María José luând de pe masă un blocnotes mare. - Pe mine lumbago mă deranjează doar din când în când, am spus
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
bun și cred că mă ajută un pic, deși, la cât a costat, ar fi trebuit să m-ajute mai mult. María José lua încet notițe cu mâna stângă. îmi venea să înșfac blocnotesul și să scriu în locul ei, dar Fina o privea cu admirație și respect, ca și cum ar fi fost fiica ei și ar fi urmat cursurile unei facultăți la care toți bărbații din familie eșuaseră. - La ce te gândești când auzi expresia regiune lombară?, a întrebat. - Cum adică, la
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
mitic, ca acel Macondo al lui García Márquez sau ca Yonapatawpha lui Faulkner? - Nu, sincer. - Imaginează-ți începutul ăsta pentru o povestire: „Când trimișii durerii cutreierau regiunea lombară, pe creasta iliacă se dezlănțui o furtună electrică. " Am privit dezorientat către Fina, a cărei față spunea, imaginează-ți, cât e de isteață, și eu însumi am început să mă gândesc serios că poate era vorba de un geniu. - Adevărul e că sună bine, am spus într-un târziu, supunându-mă logicii literare
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
um bago, care în română înseamnă ochi leneș. Trebuie să fii atent la direcția în care se îndreaptă cuvintele. Eu cred că scrisul constă în a afla ce vor să spună cuvintele mai degrabă decât ce vrei să spui tu. Fina a căscat, ca și cum conversația ar fi devenit dintr-odată prea tehnică, și a spus că se duce să se odihnească puțin, dar eu puteam rămâne oricât fragment voiam. A deschis ușa din dreapta și a dispărut într-o cameră care, am
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
s-a așezat la loc pe canapea, cu o expresie nostalgică și distantă zugrăvită pe față. Erecția a început să cedeze și din cenușa ei a apărut din nou instinctul meu jurnalistic. Am întrebat-o în ce relații era cu Fina și, fără prea mari eforturi, am cunoscut povestea lui Luz Acaso dintr-o perspectivă diferită de cea a lui Alvaro. Am aflat cum ajunsese la Atelierele Literare, dând acolo peste un orfan din vocație care ar fi putut fi fiul
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
cu datele! Luz crede că textul despre lumbago ar trebui să fie un roman, iar cel despre l'um bago, un reportaj. - Cine crede asta? - Luz, a repetat făcând un semn din cap în direcția dormitorului. - Credeam că o cheamă Fina, am zis. - Fina, Luz, ce contează. Doar n-o să-i folosești numele real în articol. După câteva secunde, am adăugat: - Eu cred că nu este o curvă adevărată. - De ce spui asta? - Știu cum sunt curvele și ea nu e genul
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
crede că textul despre lumbago ar trebui să fie un roman, iar cel despre l'um bago, un reportaj. - Cine crede asta? - Luz, a repetat făcând un semn din cap în direcția dormitorului. - Credeam că o cheamă Fina, am zis. - Fina, Luz, ce contează. Doar n-o să-i folosești numele real în articol. După câteva secunde, am adăugat: - Eu cred că nu este o curvă adevărată. - De ce spui asta? - Știu cum sunt curvele și ea nu e genul. - Și ce contează
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
curvă adevărată. - De ce spui asta? - Știu cum sunt curvele și ea nu e genul. - Și ce contează dacă e sau nu? Am înțeles că nici Maria José n-avea să mă ajute să trasez granița dintre născocirile lui Luz (sau Fina) și realitate, dar pentru prima oară în viață am găsit o oarecare plăcere în acea stare de incertitudine. Zilele sunt scurte iarna la Praga și lumina s-a scurs pe străduța îngustă spre care dădeau ferestrele ca un șuvoi de
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
care dădeau ferestrele ca un șuvoi de apă pe un canal. Maria José putea fi extrem de precisă în descrierea faptelor și găsea plăcere în asta. Mi-a făcut un tablou minuțios al vieții ei cu Luz (am renunțat definitiv la Fina). Am aflat pe ce parte a patului dormea fiecare și cine asezona salatele sau cine pregătea micul dejun. Am aflat că poate era o funcționară deprimată. Am aflat că poate era sau nu văduvă, că poate avusese sau nu un
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
fost dată ocazia să se exprime. Eu vreau să le dau și să-mi dau această șansă, așa că dacă-mi permiți o să-mi pun din nou plasturele, ca să exersez în continuare. Două zile am tot sunat-o pe mobil pe Fina, dar era mereu închis. I-am lăsat câteva mesaje la care n-am primit răspuns. In cele din urmă, m-am prezentat la casa din Praga, după ce am mâncat, și mi-a deschis María José. - Luz e bolnavă, a spus
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
se pune problema unei cenzuri, și nu atât regele e în cauză, cât înaltul cler. Nici nu i se mai cere autorului, - domnului Poquelin, - să facă ceva... Un curtean se apleacă la urechea lui Ludovic al XIV-lea, atât de fină și îi susură o idee,... ce-ar fi, majestate să se pună o notă... nu în text, la subsolul paginii - sau să se șoptească din culise, - că, aici... mă rog, acolo,... la pagina indicată... il parle un scélérat... aici... vorbește
Cenzura... in integrum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8537_a_9862]
-
decît trăit, iar trăirea unui concert e irepetabilă, de aceea pretenția de a o eterniza sub forma înregistrărilor de studio e semn de obtuzitate. Un disc nu reține decît pojghița sonoră a unui Ereignis pe care nici o înregistrare, oricît de fină, nu-l poate surprinde, căci discul nu poate reda trăirea protagoniștilor. Un concert e ca un episod de iubire, și a vrea să-l trăiești din nou înseamnă a-l perverti. Acesta e motivul pentru care Celibidache a refuzat cu
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
Cât și remedii, ca o farmacie, Că alchimiștii cred că este vie Și-o onorează ca pe-un panaceu. Tot Luna-i cea mai mare în magie, Ba crește, ba descrește, ba dispare Trei nopți pe lună, când, fiindu-mi fină, O țin la piept ca pe copilul meu. a) Vis Era amețitor de bine: O frumusețe de bărbat Cu ochii vineți, pieptul lat, Intrase noaptea-n vis la mine. Ce-a zis încet, nu se cuvine Să spun în gura
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
să geamă apoi să ți-o arunci pe umeri și să ieși fredonând un cântec vag pe care nu l-ai mai cântat niciodată să te miri chiar tu în timp ce cobori sau urci de cuvintele lui nemaiauzite vreodată și în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
neamul Chiculeștilor, apoi Matei Balș, Alexandru Obregia, Constantin Angelescu, Victor Papilian ș.a.), interferențe spirituale româno-occidentale (Domnitorul Bibescu și cultura franceză, George Bengescu, studenți ai Școlilor din Occident) - și tot aici "Francmasonii din Oltenia la sfârșitul secolului al XIX-lea", în fine, documente, anexe genealogice. Este evident vorba de un florilegiu de studii, multe inițial publicate în organe de specialitate, iar împreună alcătuind un impresionant corp al reînvierii trecutului, acela de care, ușor despărțindu-se unii, se aruncă voluptuos, dar nu și
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
și de oriunde. Cum se și întâmplase. La câteva zile de la sosirea în acea primă vizită, când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea. Dinspre poartă s-a auzit lătratul furios al câinelui
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]