2,959 matches
-
în ultimă instanță, picturile domniei-sale sunt, de fapt, vrăjitorii coloristice, unde harul liniei și al culorii, în mod misterios, nu-l părăsesc niciodată. Pictorul a știut să îmbine realul cu fantasticul, absurdul cu logica implacabilă, printr-un rafinament și o finețe a stilului, inconfundabile, puse, foarte bine, în valoare de către autoare. Și mai este un fel de mister pe care puțini îl bănuiesc. Un mister ce depășește cu mult problema formei perfecte, a coloritului generos și stăpânit, a modelelor clasice și
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364879_a_366208]
-
nu este doar un om pasionat și muncitor, este și patriot în cel mai pur sens al cuvântului!). Impresionante sunt detaliile surprinse cu acuratețe - descrierea scenelor biblice din mănăstirile vizitate sau utilizarea unor termeni arhitecturali bisericești, elemente folosite cu pondere, finețe și claritate. Cartea cuprinde un bogat material documentar (cultural, istoric, literar) și aduce în prim-plan și personalități marcante ale zonei (scriitori, poeți, dar și artiști populari). Se insistă, pe bună dreptate, din cele constatate la fața locului, pe conservarea
DOR DE BUCOVINA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364971_a_366300]
-
imaginea unui rotund, a unei împliniri ideatice și nu de puține ori, trimiterile la cele sfinte dau măsură din plin a spiritualității autoarei. Poeziile Domnicăi Vărzaru vor dăinui în timp prin mesajele care reușesc să atingă inimile noastre, prin frumusețe, finețe și seninătate, fiindcă sunt limpezi, curate, fiindcă fac inima să vibreze și sufletul să se încălzească. Lejeritatea conexiunii ideilor, ușurința de a surprinde instantanee sunt motive în plus de a aprecia arta poeziilor sale. De admirat libertatea cugetului, evaziunea lirică
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
pe toate laolaltă, așa cum face pictorul nostru. Să ne oprim la tabloul Brâncuși: E=mc2, I, una din emblemele expoziției, unde avem de-a face cu un astfel de triplet. Un critic (Cătălin Ghiță) a observat, nu fără o anume finețe, că Niram se proiectează narcisic în Celălalt (în personaj). Am avea de-a face prin urmare cu «portrete în efigie», susține criticul. Oare aceasta să fie însă soluția pe care o căutăm? Nu sunt deloc convins. Îmi întemeiez justificarea pe
LECŢIA LUI NIRAM de DAN CARAGEA în ediţia nr. 849 din 28 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366500_a_367829]
-
îl mișcă pas cu pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci ca o murătură și că puteam răci. Îl sărutam in gând și
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi alinta interiorul cu grația unei harpiste care ciupește coardele harpei cu tandrețe și dragoste. Irina își ridică fesele, iar Sandu slobozi scoica Irinei de învelișul chilotului, scoică ce se deschidea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
călcat, ca și pulovărul tip vestă și cămașa cu irizări de culoare ce se asorta cu pantalonul. Purta pantofi eleganți din piele, de culoare neagră. Ochii îi erau închiși la culoare, iar sprincenele le avea arcuite.Un nas subțire trăda finețea acestui bărbat. Din ce auzise Ana, era absolvent al Facultății din Cluj, Facultatea de Design Vestimentar. După ce a terminat facultatea, a rămas câțiva ani asistent universitar iar acum era conferențiar la Facultatea din Brașov. Vizitarea fabricii de confecții din Brașov
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
Xerxe, după retragerea sa din fața Salominei, în urma luptelor navale. Piesa este gândită cinematografic, cu desfășurări pe spații ample, cu conflicte între caractere puternice, dar și de idei cu decoruri adecvate și costume ce respectă adevărul istoric. Tablouri de o mare finețe și dramatism, autorul le coagulează atât prin explicațiile regizorale, dar mai ales prin dialogurile dintre personaje, încărcate de spirit filozofic, de esență, uneori, aforistică, emanând înțelepciune și echilibru estetic. Părți întregi din piesă urcă în metafizic, atât prin locul desfășurării
XERXE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361725_a_363054]
-
literaturii.Totuși limbajul critic, chiar dacă specializat, are suplețe și proprietate.Eleganța expresiei ia adesea o turnură aforistică, semn de asumare reflexivă a actului teoretic: Poemul pare a fi o însemnare de caligraf, dar și un exercițiu de înseninare. Rigoarea și finețea sunt, în cazul lui Ion Popescu-Brădiceni, două forme ale spiritului critic care pune demonstrația și intuiția la baza unei noi hermeneutici:în înfățișarea lor siameză, critica și teoria, analiza și sinteza,precizia și rafinamentul se simt reciproc și se întărâtă
ION POPESCU-BRĂDICENI- CRISTALIZAREA HAZARDULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361751_a_363080]
-
mai frecvent sub acesta. Ba mai mult, putem nutri uneori speranța că am putea fi deasupra podului, într-un necunoscut care ne atrage totuși, spre deosebire de necunoscutul conceput ca atare în viața de zi cu zi. Autorul ne ispitește cu multă finețe să ne imaginăm, funcție de trăirile de sub pod, pe cele, probabile, de deasupra, dar ne și avertizează, subtil, că mult mai bine ar fi să reflectăm la cele de dedesubt lectura căpătând astfel profunzimi filosofice, deși, de cele mai mult ori
REALISMUL INCREDIBIL AL EXISTENŢELOR DE SUB POD de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351890_a_353219]
-
eu cred că pentru toți suferinzii, medicul Luminița Marilena Pascariu face conștiința inseparabilă de ideea că nu există niciun om pe lume născut pentru nimic, că în sufletul fiecăruia, este elevație și transcedere a sensurilor simplităților umane în miracole. Generozitatea, finețea, vrednicia doctoriței Luminița Marilena Pascariu se adaugă neclintirii interesului ei de a aduce alinare, a reda pe suferind sieși, încrezător, vindecat de complexări pesimiste, pentru a-l întoarce în familie și în societate, din spital, despovărat de dureri, spaime, dezolări
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
cană de apă rece și limpede și poate, peste o vreme, plecând de la asta, satul nostru o să poarte numele tău, că... Răstoaca... ce Dumnezeu... parcă-i... preaaaa... așa fără nici un haz... Aici, deși Aristică își cam pierdu firul, observă, cu acea finețe și acuitate psihologică pe care ți-o dă profesia pe parcursul unei vieți, că nevastă-sa luase de bune balivernele lui și mai ceru o cană de borș. Spre marea sa surprindere, Veruca dispăru fără să spună nimic, apoi reveni cu
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
În afară de teroarea străinilor era obligată să suporte ifosele și sâcâielile soțului bolnav, care, din pricina invalidității, își descărca răutatea asupra celei care îl iubea și-l întreținea ca pe un copil neascultător și mofturos. Scriitoarea, Helene Pflitsch, prinde din zbor, cu finețe, acel zbucium interior al femeii departe de concetățenii săi, de părinți și copii, drama sa într-o societate în care o străină crede că nu se va adapta. Totuși, personajul principal din romanul “Dezrădăcinare sau Un nou început” nu abandonează
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
împletită îi era răsucită în jurul capului, în semn de coroniță, iar în partea dreaptă, părul îi era prins cu o clamă rotundă, probabil din argint, sau poate chiar din platină și cu un citrin sclipitor la mijloc, lucrat cu mare finețe. Marginile metalice imitau dantela, iar de ele erau agățate, câteva pene de vultur alb. Pe umărul drept i se putea vedea clar un tatuaj cu însemnele nobilelor amazoane. Purta niște brățări metalice, din cel mai bun oțel, care treceau, puțin
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
toți sfinții dintotdeauna să fie cu tine, spre slujirea lui Iisus Hristos și a oamenilor!” - Ioan Ianolide, 8 august anul 1985. Cu alte cuvinte, această scriere constituie o adevărată odisee a spiritului, o introspecție abisală făcută cu multă umilință și finețe dar și conștiință misionar-apologetică, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului și ieșit curat pe malul înalt al sfințirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea încercărilor”, căci acești martiri contemporani au
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
satiric și cu har pe alți interpreți. Petrică Mâțu Stoian, ca de fiecare dată plăcut de public, pe lângă voce și repertoriu, pentru chipul lui de haiduc și de pandur, român neaoș, mustăcios și mândru, a cântat încântător. Apoi, interpreta cu finețe de catifea în melodie, țesută pe o voce puternică, frumoasă, cu ochi luminători, ca roua pe frunza de smarald, cu surâsul larg și plin de bunătate, Mioara Velicu a purtat publicul prin și printre peisajele Modovei și moldovenii care rup
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
ureche! Cine e EA.. Femeia? În inflexiuni ritmate ghiocelul! ETERNUL FEMININ! (I) Chipul tău... Inocentă ta... Față cu fata.. Îți doresc... FEMEIA ȘI FEMINITATEA! 16.Asemeni zborului fulguind... A iernilor erată Ești că primăvară!! Atât de albă UN MUNTE DE FINEȚE! Păzitorul înger. Ești ca unică frunză! Liliacul! Mică floare! Femeia și feminitatea! (ÎI) La un liman... 27. Cerul meu...iar al tău... 28. Snopii de dor.. 29. Zâmbetul 30.IUBIREA NU ÎNSEAMNĂ PLĂCERE! 31.Bărbatul trist.. 32.Motanul încălțat. 33
LANSARE DE CARTE ON-LINE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350602_a_351931]
-
se spune la ei fie dor de casă - „Heimweh” sau dor de ducă - „Fernweh”). Revin însă la tema adevărată a acestui articol și continui pe exemplul limbii lui Goethe: emblematică e stupoarea și consternarea cu care reacționează orice om nededat finețurilor germanei atunci când intră pentru întâia dată în contact cu ea. Spre deosebire de majoritatea covârșitoare a popoarelor lumii, germanii își compun propozițiile cu minuțiozitatea cu care matematicianul construiește enunțul unei probleme complicate. Începe cu localizarea în timp și spațiu, numește protagonistul, descrie
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
nu avea intenția să răspundă ceva, căci s-a lăsat abandonată în brațele mele și în plăcerea sărutului prelungit. Nu s-a simțit deloc deranjată de faptul că mâinile mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
01 mai 2014 Toate Articolele Autorului "Ciberneticul înfățișează o vârstă a conștiinței de sine. Lumea romanului cibernetic rămâne plină de sens, dar își pierde omogenitatea. Exprimă mentalitatea unei burghezii stabilizate și aristocratizate. Lipsă de spirit întreprinzător, atonie, individualism. Spirit de finețe, discernământ. Socialitate refuzată, pusă la îndoială. Valorile dominante sunt de ordin personal. Subiectivitate și fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate. Sexualitatea ca frustrare, neputință, defensivă. Dramele personale nici nu modifică , nici nu lasă intact sensul lumii : se separă de el, merg în
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
are goluri. Rămas cunoscut ca actor de film și de teatru, Ovidiu Cuncea nu are alt merit mai de seamă ca acela de a fi un om bun și inteligent căruia n-ai putea să nu-i apreciezi demnitatea și finețea, odată ce l-ai cunoscut. România care are profilul infamant al clasei politice căreia nu-i mai putem tolera pecetea promiscuității, are contra ei o pleiadă a artiștilor, printre puținele minuni care ar ajuta-o să progreseze! Aurel V. ZGHERAN (aurel
OVIDIU CUNCEA. PRINTRE PUŢINELE MINUNI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350649_a_351978]
-
copac din Rucăr sau din Viena, Tokyo, Varna...singurătate totodată), rostogolit (nu oricum a ajuns copacul în flăcări, ci datorită trecerii vremii, căzut. Dacă pământul se mișcă, noi de ce nu cădem, mamă? Întreabă copilul), în flăcări (se subînțelege în soare, finețe de exprimare, copacul de pe dâmb pare că arde în flăcări o dată cu trecerea soarelui înspre somnul său de noapte, realitate văzută, surprinderea lui AH, copacul arde în soare!), arde (se transformă, luminează și el, ardere la propriu sau doar aparentă, mister
FLORIN GRIGORIU LECŢII DE HAIKU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351309_a_352638]
-
ce ar fi fost să-mi fi pus mâna atunci pe acest trup? Ca să mă conving, există? respiră? Sau e divin, doar în starea de somn? Observam liniile unui corp frumos, bine clădit, ușor bronzat, o combinație de masculinitate și finețe. Fragilitate? Nu, numai sensibilitate. Avea picioare lungi, cu pulpe desenate, dar fără păr vizibil, poate avea fire blonde, care nu se vedeau de la acea distanță. Picioare care te chemau să le atingi, să le iei model pentru o lucrare în
UN CORP DE ADOLESCENT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351432_a_352761]
-
kilometri poate, spre Cetatea lui David sau spre Tel-Aviv, căci Kibuțul nostru, în care locuiam, era așezat cam la jumătatea drumului dintre Cetate și Metropolă. Am ajuns! Și, după obiceiul locului, Pastorul Eugen − un român misionar evanghelist de o rară finețe și bun simț, stabilit în Statele Unite −, a făcut invitația celor care doreau să contribuie la program, spunând o poezie sau cântând un cântec pe care îl aveau pregătit. Eu nu aveam nimic pregătit, ca de obicei, pentru că îmi plăcea să
ŞI CAM CE LĂSAM ÎN URMĂ, OARE? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350842_a_352171]
-
Vâlcii. O premieră în literatura veche de la noi este apariție eseului practicat la Râmnic cu oarecare succes în Predosloviile Mineilor lui Chesarie și Filaret, între anii 1776-1780.Aceste lucrări se disting prin calitățile literare.Alexandru Duțu cercetător caracterizat de o finețe a observației scrie în Coordonate ale culturii românești în secolul XVIII,p.133, că tema centrală aleasă de Chesarie este evoluția istoriei și timpului. Cărțile scrise și tipărite la Râmnic,s-au în zona acestui ținut,au fost răspândite pe
ISTORIA CĂRŢII VÂLCENE- ŞCOALA DE LA RÂMNIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350924_a_352253]