2,868 matches
-
multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați? La anul și la mulți ani! Oamenii ne dădeau colindețe, covrigi, mere sau nuci, abia mai căram traista prin nămeți, mai mult o târam de grea ce era... Eram o copilă firavă dar inimoasă, mergeam la urat în ceata copiilor mari, nu acceptam să merg cu cei mici și plângăcioși. Afară era ger, troienele erau mari, pe ulițe ne lătrau câinii, ciomegele fiind foarte prețioase. În plus, le mai foloseam și ca
TRADIŢII DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365775_a_367104]
-
sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează acele poezii în care Absolutul este căutat cu înfrigurare. Spiritul său complex și dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de apă,/ Mai visez un cer albastru și o lume să mă-ncapă...”( Trestie gânditoare), simte mai acut această chemare căreia încearcă să-i răspundă. Natură poetică prin excelență, receptivă la romantismul care i se potrivește universului
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
pe la „amiază”, rămân „fire de iarbă cu gust de vocale” care seamănă cu un „semn de mirare”. Firul de iarbă care reprezintă verdele, culoarea speranței, poate fi în poezia lui Petre Ion Stoica chiar fertilitatea versurilor sale: poate fi sensibil, firav, în bătaia vântului sau poate fi puternic, chiar un șiret de la „pantoful lui Dumnezeu”, care „Știe cel mai bine/ Cum să așeze Istoria toată/ La picioarele Sale!”. Dacă la primul volum, mesajul poemelor este după sintagma lui Lucian Blaga, „veșnicia
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
urcând pe o scară, îl pusese înapoi în cuib, spre marea mulțumire a păsărilor părinți, care, cu ciripitul lor melodios, parcă mulțumeau pentru salvarea progeniturii lor. După încă cinci zile, pe crengile pomului unde se afla cuibul, apărură cinci puișori firavi, supravegheați cu sfințenie de părinți lor. Livada se umplu de ciripitul lor vesel și melodios, prin care parcă binecuvântau natura pentru dărnicia ei. Se-nțelege, Liliana nu mai avea spor la citit, semnul de carte rămăsese tot acolo. Cum era
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361586_a_362915]
-
asemenea unei scântei dintr-o flacără de o imensă măreție, de o uriașă înălțime, ajungând până la cer care se desprinde, trăiește o anumită experiență și se întoarce din nou la flacără. Eroul, acest cunoscător fin al valorilor adevărate, al momentelor firave dintre viață și infern, nu moare niciodată, el se mulțumește să dispară din istorie și să se întoarcă „acasă”. Eroul nu este impresionat și uimit de nimic, el pune în practică din cunoștințele acumulate. Un strălucit strateg de oști întrebat
IN MEMORIAM ADRIAN IOVAN EROUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361589_a_362918]
-
prin misterium. O lucrare de istorie a literaturii române este cea a doamnei Cândea Dana Monica care readuce în actualitate însemnările lui Ștefan Zeletin( pe numele lui adevărat Ștefan Motaș, 1882-1934 ) “Din Țară Măgarilor “. Unde se subliniază că” prin urzeala firava a alegoriei se străvede cu ușurință faptul că țara măgarilor e țară românilor, propria patrie a autorului.( C.D.Zeletin, Cuvânt înainte, Editura Nemira, 2006).“ Mai semnează poezii Radu Andrei, Cezarină Adamescu, Alină Cheșcă, Alină Popa, Coriolan Păunescu, Victor Martin, Boris
A APĂRUT REVISTA DE CULTURĂ UNIVERSALĂ REGATUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361718_a_363047]
-
iar am venit, / O, statui triste și dărâmate, / Pansele negre, catifelate, / Vise, ah, vise, aici, au murit (Ecou de serenadă). Viul înfăptuit și dăruit omului Bacovia l-a făcut să conștientizeze că poate lupta cu negura care-i tulbura adânc firava ființă prin creația minții, că puterea deusiană îl menise să dezvăluie lumii tainicele trăiri ale mitului întunericului. El nu dezvăluie ceea ce cu ochiul minții străbate în cenușiul morbid al locurilor de pierdere a umbrei, ci sugerează că viața își are
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
lumea cenușie în care își poartă existența este o lume lipsită de umbre. Bacovia este tunelul timpului, creația sa literară străbate prin lumină întunericul și descoperă, pentru eternitate, formele unui univers pe care cei în viață îl credeau pierdut. Născut firav și petrecut în trup de o boală ce îl va urmări toată viața sa, timp de 76 de ani, poetul cântării cenușii, a bolii, a frigului, a ploii interminabile și inundabile a ființei ascunse, a cimitirului cu toate edificiile morbide
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... Pictură: Maia Martin Referință Bibliografică: timiditate / Maria Oprea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 175, Anul I, 24 iunie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Oprea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TIMIDITATE de MARIA OPREA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351768_a_353097]
-
o simțea până în străfundul inimii. Îi venea să râdă, să țipe, chiar să plângă de atâta fericire ce i se părea prea mare pentru ea, atât de mare că avea impresia că nu-i încape în corpul ei micuț și firav. Îl privi pe Mihai ce dormea liniștit lîngă ea și se gândi dacă și el simțise această fericire. Se ridică de pe pat expunându-și trupul gol, perfect în lumina razelor de soare ce se furișau printre zaluzelele ce acopereau geamul
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
tot cam rusește. Când l-a adus pe Tuzik, era un cățeluș cât un pisoi, speriat, flamand și șchiop de un picioruș. Avea ochi căprui calzi și prietenoși, era flocos, negru cu pete albe răspândite la întâmplare pe corpul lui firav. L-am căutat să vedem dacă este negru în cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-am oblojit și l-am vindecat de lovitură pe care o avea la picioruș. Sub îngrijirea noastră Tuzik a
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
și mă înjur singură, pentru încă un fragment de timp prețios pierdut într-un pumn de visări copilărești. tastez în neștire povestea unor crengi așezate deasupra banalului. în plină rugă a sfântului, a îngerului și a mireanului uimit de trosnetul firavelor lemne prinse în focul de tabără din jurul lui, devine pe rând ramură, flacără slabă, flacără vie. la final devine scânteie sau la închiderea prea rapidă a pleoapelor, cenușa imperiului mort al gândurilor neîmblânzite. lupi ai încercării mușcă bărbia viitorului, împingându
SALUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351983_a_353312]
-
Și totuși i se întâmplă ei. Undeva, însă, într-un colț al superbei sale minți analitice, o voce măruntă urlă “Nu va ieși bine! Nu va dura! Acum e momentul să te răzgândești!” Dar era prea măruntă și țipatul prea firav, așa că nu-l bagă în seamă, lasă speranțele să năvălească fierbinți, odată cu trezirea femeii din ea și se abandona viitorului incert. Doar nu era vorba de o simplă piesă de teatru la care erau spectatori, era vorba de viața lor
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
La secțiunea eseu s-a acordat un singur premiu II profesorului Rusu Georgeta din Bacău. Marele premiu, Trofeul Bogdania a fost câștigat de eleva Buruiană Carmen Alexandra din Botoșani care a obținut nota 10 de la toți membrii juriului. Deși aparent firavă, Alexandra s-a dovedit o fire puternică și nu a lăsat emoția să o doboare. A mulțumit juriului și părinților pentru susținere precizând că pentru ea acest premiu înseamnă ”ascensiunea mea în lumea versurilor”. A recitat apoi una dintre creațiile
ANA MARIA BENTEA: FESTIVALUL CONCURS NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ BOGDANIA ŞI-A PREMIAT CÂŞTIGĂTORII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352283_a_353612]
-
președinte al țării pe fostul dictator Ceaușescu împușcat ca trădător de țară acum un sfert de veac. Alegerea este bazată pe cinstea și interesul arătat țării în comparație cu furtișagurile de miliarde făcute de actualii politicieni de toate culorile. Un semn că firavele înzdrăveniri ale culturii dă roade, iar populația începe să critice fățiș conducerea cam ne la locul ei. Dă Doamne să continue așa. Dar și prin alegerea efectivă a unui președinte competent. Dacă nici unul din cei înscriși pe listă nu vă
CULTURA ŞI GEOPOLITICA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352279_a_353608]
-
lasă, că și ție îți place. Și chiar dacă nu ți-ar plăcea... Nu vrei tu să-mi faci pe plac? Soțul ei râse cu toată gura și se apropie de ea: - Ce m-aș face fără tine? Îi cuprinse umerii firavi cu brațele lui vânjoase, apoi își coborî mâinile pe sâni și poposi acolo, nevrând să le mai dea drumul. Elena se lipi cu spatele de trupul lui și zâmbi. - Îmi boțești rochia, îl dojeni ea. Dar Nicu nu auzi și
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
capete firul Ariadnei împreunat într-o logodnă în constelația ei deliberări de păpădii orizontul gărgăriței câmpuri de gănduri însângerate petale de maci iubirea balansoar de dor la capăt, căpșuni mușcate cristaline irigând mărgăritar spînzurări în pănze astrale nori și raze firave prizoniere dar flămânde Albastru de Cer al Lor chemări și nechemări stele diluate întregiri separate dorul de iubire ne urmărește chiar și atunci când suntem nefiind http://www.youtube.com/watch?v=hhwwwdEPXqs http://www.youtube.com/watch?v=TRLHEYJWib
DOR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352421_a_353750]
-
iarbă proaspătă. Uneori mă culcam în iarba moale, rupeam un fir și-l prindeam între dinți privind cerul imens albastru uneori cu nori albi. Pentru câteva clipe închideam ochii și vocea ei caldă prindea conturul florii de mac și ce firav se unduia deasupra mea. Credeam că mi se va strivi de ochi și deschideam iar genele spre albastru imens. Întrebam cerul dacă nu cumva el are vocea verde și căldura roșie a florii ce urca și cobora ca un zmeu
POTECA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1024 din 20 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352482_a_353811]
-
sunt altceva decât negrele lui presimțiri față de o lume dezgolită de adevăr, viziuni în care „O umbră mormăind pășește... / E om... atât, și e destul” (Crize, 1965:134) sugerează chinul omului care se dorește viu însă ascuns de noapte geme firav, supus de lume să trăiască ca o umbră a nopții. Teama de a se întâlni cu poetul-om îl face să-l ocolească nu că i-ar fi teamă de prezența lui fizică, ci doar de faptul că neputința lui
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Și-l aștepta pe Mitu-al ei de la arat Sau de la vreo fată dintr-un sat. Un croncănit de pasăre la geam Îi tot șoptea că e-n zadar, Un stol de păsări de metal S-au repezit la trupu-i prea firav Și l-au străpuns ca un pumnal. Orice-i spunea era-n zadar, Fiindcă era convinsă că e viu Și poate-are nevastă și copii. Citea în cărți, striga la cer, Se războia c-un Univers Ce nu-i păsa de
LACRIMILE SPERANŢEI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350581_a_351910]
-
false... (cafea în cești se toarnă. - Leandru tu ce dorești? se face liniște trupul mesei zvâcnește sau el prietenul domol frământă-n el povești) de ce? atât de mult am strâns în mine orbirea asta pentru a mai prinde un rest firav o silabă mai blândă încât acum răstorn umbrela înapoi m-am săturat am adunat destule umbre clipe deșirate în nimicuri o, Doamne-s câmpuri de minciuni! - și-acum mai înfloreau în urmă-i, Leandru de unde bucurie de unde vis întreg de unde
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
unui asemenea efort la vârsta ei. Privind-o cum era așezată lângă mine, pe patul vraiște și mototolit, răsuflând din greu, marcată de efortul depus, mi-am dat seama, totuși, că am gândit greșit: prietena mea ascundea în făptura sa firavă o forță nebănuită și o imensă capacitate de iubire... Privindu-ne unul pe celălalt, parcă ne era jenă de gestul nostru. Roșu la față și epuizat din cauza efortului, m-am ridicat de pe pat, căutându-mi hainele aruncate peste tot, prin jurul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
de unde n-a mai primit nicio veste și așa s-a stins, cu acea așteptare întru speranță pe care i-a transmis-o și maică-mii până ce m-a născut pe mine. Aveai mânecile suflecate și degetele tale lungi și firave amestecau țărâna galbenă cu acele picături, aproape transparente, smulse din roua cerului senin de vară. Căldura ta mă topea într-un fluid în care eu germinam și mă întindeam ca o rădăcină din fundul pământului, să caut lumina cea dătătoare
ŢĂRÂNA LACRIMILOR TALE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351351_a_352680]
-
pe cel de Vest. Nu m-am plâns. Dumnezeu mi-a dat zile și m-a învrednicit și cu putere de muncă. Și acum muncesc, ce-i drept, nu la câmp, că mi-s bătrâne oasele”. Și moș Ion Paiu, firav cât un pai dar cu sufletul semeț ca o stâncă, iradia de bucuria vieții. Întâlnirea cu el ne-a făcut să ne rușinăm că noi, generațiile de după război, scutiți de obolul nostru jertfelnic adus Patriei, trăim pe seama demnității celor din
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Două ramuri Un arbore exotic și ciudat, Cu numai două ramuri, inegale, Pe una - străluciri de matostat, Pe alta - o risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele-nserării se adună, Iar ramurile parcă-s văruite, Sub strălucirea razelor de lună Doar cântecele sunt neadormite. Pe-o ramură - corolă luminoasă A răsărit într-o fereastră-albastră; Pe alta, ca o veste
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]