1,136 matches
-
și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare Întrebării lui Sorescu, sperând că firescul mă va proteja și În cursul dezbaterii. Nu vroiam ca incidentul „diplomatic” să-mi diminueze bucuria la care mă referisem și care era reală. Așa s-a și Întâmplat. Când am Început să vorbesc, uitasem de ipocrita Îmbrățișare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că lumea o să se sfârșească, n-o să poată răbda atâta jale, și iată, firescul și-a reluat drepturile.” Ridică privirea spre ușile împărătești și-l surprinse pe arhimandrit uitându-se pe după perdeaua neagră și râzând spre domnițele cele mici care se înălțau pe vârfuri și-și umflau obrajii vrând să pară fete de măritat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că era ziua lui de naștere, împlinea șaizeci de ani, și în același timp și ziua onomastică a doamnei Marica, așa însă, seara târziu, doi călugări greci și un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și calculat, începe să caută cea mai potrivită cale pentru răzbunare, chiar dacă știe că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
începuse altul, 1945. Pornește pe un coridor lung, cu numeroase uși de o parte și de alta. Tălpile grele ale cizmelor sale strivesc distinct și ritmat mozaicul holului, zgomotul pașilor reverberându-se în ecouri înfundate, dure. Se deplasează prin clădire cu firescul unui obișnuit al casei. Lasă în urmă ușa deschisă a unei camere dinăuntrul căreia înregistrează automat cinci soldați ce joacă zgomotos cărți. Unii sunt cu tunicile descheiate, alții numai în cămăși, cu mânecile suflecate. Pe masă, o sticlă pântecoasă, cafenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Aceste scrisori deschise s-au adunat într-un maldăr de sute de pagini, încât mă bătea gândul cândva să le transform întrun roman, un roman al vieții fără speranță, trist și fără rezolvare optimistă, un roman al deznădejdii și al firescului brutal în care mă aruncase tragica întâmplare a morții sale. Dar, mai apoi, mi-am zis că n-are rost: lumea nu mai citește astăzi beletristică. Tinerii care au luat bacu' nu știu să citească decât pe internet, (cei care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
prin ipocrizie și banalitate asumate. Între o polemică cu Andrei Pleșu din Minima moralia și o scurtă amendare a lui Al. Piru, eseistul nostru are timp să precizeze tipul de morală profesat în sentențiile ibrăileniene: o morală „a grației, a firescului, din care lipsește orice urmă de scrâșnet“. Fapt de o importanță capitală, adesea neglijat datorită obliterării operei aforistice a autorului prin „secundaritatea“ genului sapiențial: „Morala grației nu e, în fond, decât o formulă menită să ilustreze ideea mai veche a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să se transforme într-un ditamai sanctuarul căpăta dintr-odată firescul și siguranța unei certitudini. În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ne tolăneam între flori, în aerul verde, și continuam discuția, care devenea tot mai dezlânată. Până la urmă fascinația acelui loc de o frumusețe ireală ne paraliza și rămî-neam multă vreme tăcuți, lungiți unul lângă altul. Trăiam o tulburare liniștită, acceptam firescul unui erotism inocent, ca și cum ființele ar fi fost de trei sexe și nu de două, dar sexele lor ar fi încă înmugurite, încă în stare embrionară. In acea vale gândirea trecea în eros și erosul în gândire... Către prânz ne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
această femeie (cu Sonia, adică) se explică prin voluptatea pe care ea, chipurile, știe s-o trezească și s-o satisfacă într-un mod buimăcitor. Dualitatea, duplicitatea mea consta nu atât în minciuna pe care o pronunțau buzele, cât în firescul cu care răbufneau la suprafață golanul și nerușinatul din mine. Erau duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
faptul că ele ajută să poată condamna, ca rele, apetiturile naturale. Aici avem de-a face cu un fals al civilizației care, de frica sălbăticiei ascunse în orice om, își pune îngrădiri și domesticiri care, de fapt, strâmbă pornirile naturale, firescul naturii, adică stratul de animalitate al impulsului. Și se poate ajunge, până la urmă, la o atât de mare domesticire a pornirilor, încât ai impresia că vrei ceea ce nu vrei, că voința ta acționează împotriva ei înseși, doar cu gândul să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de echilibru care se situează la un nivel inaccesibil omului, la care omul nu are altă ieșire, nici alt mijloc, decât s-o accepte și să i se supună. Așadar, nu este nici normal, nici firesc (între multele feluri ale firescului) să aștepți venirea autobuzului care întârzie, cu fața ridicată la cer și oftând a regret, cu părerea de rău că numai resemnarea este singura atitudine potrivită. Potrivit ar fi, dimpotrivă, să situezi împrejurarea aceasta la nivelul ei citadin, în care
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi înțepenit e o impresie falsă, toate impresiile sunt false, și în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în dosul a orice văd (cred că văd) cu ochii mei, lumea e cu totul alta. Mai simplă, mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se pierde în spatele a ceea ce el are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sânt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încît identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și în mod cu totul întîmplător - s-a numit Noica a putut fi găsit cu mult înainte ca întîlnirea cu el să fi avut loc. Când s-a produs, ea a părut a fi o simplă recunoaștere și a avut firescul pe care îl dă unei întîlniri orice îndelungă, grijulie și pregătită așteptare a ei. Noica citind aceste pagini; va trebui să mă înțeleagă și să mă ierte. Dacă le-aș publica fără să-i cer consimțământul, n-aș face decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
puterii și în aceea, și mai degradată, a evenimentului. În aceste condiții, ne-obișnuitul cel mai greu de suportat, și de aceea reprimat, este geniul, pentru că lui îi lipsește atât imunitatea de care se bucură puterea, cât și aerul de firesc pe care acesteia i-l conferă tradiția. De îndată ce există o tradiție a geniului, așa cum exista în Germania lui Goethe sau în câte o cetate elină ("alte popoare au avut sfinți sau înțelepți, grecii au avut genii", spunea Nietzsche), geniul devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
integral și definitiv atinse, răul ar obține puritatea de cristal a lumii basmelor. Ceea ce este încă viață, sănătate, valoare se instituie însă mereu agonic, firav, uneori aleatoriu, alteori prin fente și manevre excesive sau, pur și simplu, frizând nebunia - nebunia firescului. 10 octombrie 1980 Orice carte, o dată născută, ascunde în ea propria ei rețetă. Poți deveni autor de îndată ce ai aflat acest lucru; poți deveni adică un harnic multiplicator al propriei tale scheme mentale pe care o muți, mai mult sau mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un moment dat cădea în sfera artificialului ezoteric. Numeralul însuși nu este oare o formă de naturalizare a matematicului? Orice formulă, orice ființă artificială poate prinde corp - prin familiarizare și rodare - în universul culturii. Pentru copiii de astăzi, automobilul are firescul pe care îl are o vacă, ba mai mult, pentru majoritatea lor are chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu precauții supreme, cu mâna celui mai exersat hoț de buzunare, "pe nesimțite" (așa cum extragi un bețișor la un joc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească), ei bine, dacă acest cuvințel, această "copulă", care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din ființa noastră, ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuși și, o dată cu el, omul și întreaga Creație; despre flori, pietre, păsări și animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zile se vor așeza singure în suita unui film. Îmi spun, totuși, că trebuie să-l ajut și că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui". Așadar, o dată mai mult, ce am eu de dat, confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului și nevoia noastră de a-l struni și a-l articula? Dar lucrurile se rânduiesc aproape de la sine, ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atâtea ek-staze ale vieții: gastronomie, joc, filozofie. Bogdan mă însoțește la cumpărături și alegem împreună
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apropia Stewardul care se ocupase până atunci de noi, un tânăr zvelt și simpatic, așa încît îi adresez acestuia rugămintea și adaug, în chip de explicație: "On se retrouve après dix ans..." Ne face fotografia și ne cere, cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuiește niciodată prin familiaritate, indiscreție sau vulgaritate ― pe care nu îl au decât francezii, explicații suplimentare. "A, doamna vine din New York... Și domnul din București... Și veți petrece câteva zile la Paris... După zece ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pat capra metafizică. În altă parte, dna Thoma spune că "în relația pe care a avut-o cu mine", Cioran a vrut "să fie lipsit de pretenții". (Se înțelege că față de el însuși. Normal! Splendoarea lui Cioran venea tocmai din firescul cu care se purta. Nu poza niciodată.) "Eu însă nu am putut să suport așa ceva, nu eram obișnuită cu astfel de situații [ce fel de situații?] și doream ca el să fie foarte exigent, a trebuit chiar să-l constrîng
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
caracteristic al individuației. Sănătatea - chiar în forma transfigurată a naivității - exprimă participarea la anonimat, la paradisul biologic al indiviziunii, pe când boala este sursa directă a separativității. Ea schimbă condiția unei ființe, plus-ul ei determină o unicitate, un salt peste firesc. Diferența între un om bolnav și unul sănătos este mai mare ca între ultimul și nu importă care animal. Căci a fi bolnav înseamnă a fi altceva decât ceea ce ești, a te supune determinărilor posibilului, a identifica momentul cu surpriză
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dea un semnal negativ pe piață nepublicând cartea cea mai controversată și, evident, cea mai vizibilă a lui Salman Rushdie. Prin urmare, nu mi se pare nimic emfatic, nimic gratuit în această apariție, ci ea se înscrie doar într-un firesc al lucrurilor. Firescul acesta putea fi pus însă sub semnul întrebării, spuneam, de comunitatea islamică. Nu insist asupra acestui aspect, dar n-am cum să mă prefac că nu-l înțeleg. Ce mi s-a părut năucitor a fost comunicatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]