3,170 matches
-
jumătate, se stârni în crâșmă o zdruncinătură, de parcă ucigă-l toaca s-apucase să zgâlție înadins pacea atât de râvnită a bărbaților întorși din război. Măsura de rachiu a lui Țugulea se rostogoli pe masa de scândură, cioplită din secure. Flăcăul o prinse repede, înainte de-a se goli de tot, și le dădu comandă celorlalți, cu un zâmbet ascuns: - Artilerie inamicăăă! În tranșeee!... Cu ochii holbați, dar repede luminați asupra a ceea ce se întâmpla, flăcăii răsuflară ușurarți, făcându-și cruce
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
de scândură, cioplită din secure. Flăcăul o prinse repede, înainte de-a se goli de tot, și le dădu comandă celorlalți, cu un zâmbet ascuns: - Artilerie inamicăăă! În tranșeee!... Cu ochii holbați, dar repede luminați asupra a ceea ce se întâmpla, flăcăii răsuflară ușurarți, făcându-și cruce. Țugulea îi lămurește repede pe cei încă nedumeriți: - Cutremur, măi! Mulțumescu-Ți , Doamne, că-mi aduci aminte că mânia Ta îi mai blândă decât mânia omului!... - Ce vrei să spui cu asta, măi înțeleptule? îl ia
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
față, chiar că n-avea știință de ce pusese la cale a' lui Budacea. Budacea era hâtru și cam nestăpânit. Avea el și-un of. Îi căzuse dragă Casandra lu' Blăniță dar fata nici măcar nu-i răspundea la binețe. Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce trebuia răsplătită dupa inima ei nesimțitoare ieșise la poartă, ca să schimbe vorbe dulci cu ceilalți doi flăcăi, Ion a' lui Nică Ionașcu și Gheorghe a' lui Crăciun, băieți dăruiți cu firi mai bine rânduite. Poate că și mintea le era mai răsărită decât a celui nebăgat în seamă. Îmbujorată de-odată, fata, cam îndrăzneață, se repede cu
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
zile. Dupa câte-un gard cu leațuri de-a curmezișul, puteai auzi și cuvinte de-întărire pentru părinții care-o pierduseră: - Dumnezău s-o ierte! Ti poți puni cu ursâta! Așa i-o fost scris. Știe numai Cel di Sus ... Flăcăii ăștia mai neîmpliniți, căci ceilalți, care făcuseră războiul, erau mai așezați și se cam aciuaseră pe la casele lor de însurăței, se mai astâmpărară după tărășenia cu broasca lui Budacea ... Și degeaba încercau ei să scoată de la făptaș adevărul cel bănuit
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Mărășești. Necazurile însă o întăriseră în vrednicie. Vrednicia aceea care vine din adâncurile sufletului rănit. Înainte de a trece la fapta plănuită, Budacea pune celor de față proprire pe vorbe, iar de la Ion cere învoirea de a intra singur în ogradă. Flăcăul se-ndreaptă tiptil spre ușa chilerului, să vadă dacă are lacătul pus. Găsi ușa închisă doar cu zăvorul, ceea ce-i ușură intrarea. Odată intrat, începe să răstoarne înadins un ciubăr, un putinei gol, râșnița cea cu două pietre mari și
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
există obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun și nuc, care se duc la sfințit pentru a nu se prinde farmecele, apoi se pun la porți sau la stâlpii caselor ... În noaptea dinaintea Ispasului, flăcăii și fetele mergeau prin alunișuri să culeagă flori de alun, căci acestea înfloresc și se scutură în această noapte; potrivit tradiției, ele sunt bune de leac și de dragoste. HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! Povestea alunei (Noaptea de Ispas) Există o
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
fără abatere pentru până unde-a binevoi Dumnezeu să-i pună capăt. Iar în sat îi numărai pe degetele de la o singură mână pe cei însurați înainte de isprăvirea cătăniei. Dar inima tânară, știu asta mulți, e mai tare decât mintea. Flăcău zdravăn la trup, cu piele brunețică, ochi verzi și gură frumos conturată, Ion avea în sat câteva fetișcane care-l pândeau pe sub gene. Știau ele însă că băiatul nu li-i hărăzit lor. Doar două fete pe măsura lui aveau
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
împreună cu Ion. Uneia însă, Casandra lu' Blaniță, Dumnezeu îi rânduise alt plan, anume, s-o facă înger în Împărăția Lui. Unealta de jos, de pe pământ, a planului Său fiind acel neastâmpărat de Budacea. Poate că de aceea fapta necugetată a flăcăului a fost îngropată între celelalte taine ale oamenilor, căci tot ce se știa despre cum a murit Casandra a rămas în sat ca o poveste tristă, fără chip de pătruns de pe tărâmul omului. Decât dacă, cumva, bănuielile asupra lui Budacea
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
Pâslă. Era lucru hotărât de tatăl Ruxandrei că Ion trebuia să-i întoarcă fata acasă în cumințenie deplină. Altfel copila lui n-ar mai avea rost în lume decât la vreun schit de prin părțile Neamțului. De câte ori se întâlnea cu flăcăul, îi repeta cu hotărâre înțelegerea asta: - Ioane, o vorbă avem noi doi!...Să nu cumva să ieși din cuvântul ista, că am palmă grea ... Și când spun asta, mă uit la obrazul tău, Ioane ... - Bade Ghiță, cuvântul meu îi mai
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
cuvântul ista, că am palmă grea ... Și când spun asta, mă uit la obrazul tău, Ioane ... - Bade Ghiță, cuvântul meu îi mai greu dicât palma dumitali. Știi doar că Ruxandra mi-i ca și ochii din cap ... - Știu eu multi, flăcăule ... Chiar și pe aceea care zice că ochii verzi niciodată să nu-i crezi. Și-a' tăi, dacă mă iau după Ruxandra me', îs di culoarea șopârlei, Ioane ... Și dispri șopârlă mai știu eu că vietatea asta își lasă coada
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
cam după ce vitele cele mari, îndată ce-și primeau tainul din miezul zilei, s-apucau de rumegat. Încet-încet, tinerimea gătită în haine de sărbătoare se aduna la semnalul cântecelor împrăștiate de vânt din scripcile ori din frigoanele muzicanților. Aceștia și flăcăii care-i tocmeau erau primii care se înfățișau la locul dinainte hotărât. Ghiță Pâslă era nezdruncinat în credința că Ion a' lu' Nică Ionașcu, fiindu-i nepot de văr, era cel mai nimerit ca să-i încredințeze grija fetei în zilele
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
-ntreci cu șaga! rostește Ruxandra cu năduf. Ba, chiar plânge de-abinelea. - D-apoi, ce-ar fi, Ruxandră, să m-apuc și eu di plâns, ca tine? Ne-am obișnui cu asta și ne-am trezi amândoi bătrâni ... Și ... nevinovați: eu flăcău și tu fecioară ... Dacă tu vrei asta, eu n-am dicât să mă duc la armată, că mâini-poimâini îmi sună goarna. - Și dacă mă iei la tini, nu tot o să-ți sune goarna, Ioane? ... Oari ci ne-o apucat pi
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
mă iei la tini, nu tot o să-ți sune goarna, Ioane? ... Oari ci ne-o apucat pi noi să ne grăbim atâta? - Apoi dacă nu știi nici asta, Ruxandră dragă, eu plec chiar amu în armată ... Voluntar mă duc! ... Și flăcăul dă să plece, lăsând fata în neputința de-a înțelege dacă Ion glumește și-acum, sau îi chiar serios. Cu mâna la gură, a îngrijorare, Ruxandra îl oprește cu vocea ei dulce dar hotărâtă: - Gata, Ioane! Tu sfârșești cu șaga
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
de opt focuri de pe peretele de deasupra mesei cu trei picioare și se prefăcu că se culcă mai devreme. Trecuse ceva timp până ce auzi la ușa tindei pe tată-său hodorogind, ca să pună lacătul cel mare. El, sărmanul, credea că flăcăii cei răi numai intrand pe ușă își puteau făpui nelegiuirea. Că la fereastră, foraibărele cele nemțești sunt pe dinăuntru. Și că numai de mâna fetei pot fi stârnite de la locul lor. “Or, asta nu se poate întâmpla cu fata me
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
ce-o aveau de împlinit a doua zi. Și se sculă dimineață, cu noaptea-n cap, ca să-i pregătească băiatului de-ale gurii pentru mersul la câmp. Buimăcită încă de somnul adânc al nopții, se miră când zări în odaia flăcăului lampa aprinsă. Și merse să-l laude că se învrednicește și el o dată să-i urmeze porunca. Dar mai bine nu intra ... Când deschise ușa încăperii cu geamlâc cât palma, Catrina înlemni ca o stafie, cu creștetul lipit de pragul
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
face în ciuda Brigittéi. Prea se considera infailibila, ea le deține pe toate, controlează totul și că poate hotărî soarta oricărui băiat din grupul lor și nu numai. Acum s-a hotărât că este dispusă să-i acorde "mai multă atenție" flăcăului. Abia atunci spiritul de competiție pusese stăpânire pe ea. Râul, cu toată alura să de băiat simpatic și apreciat de către toate fețele că un tip plăcut și interesant, o amuză deși îi displăcea ideea de a avea compețitoare în tentativa
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
la muscă(cruciulițe). Peste cămașă, bunicuțu se încingea cu „betele” făcute de mama lui, străbunica Mara sau cu brâul roșu, țesut tot de ea. Brâul era ornat cu mărgeluțe albe cusute cu dragoste și migală, de pe vremea când era încă flăcău. În Postul mare începeau „sărindarele”: În fiecare sâmbătă, până la Sâmbăta lui Lazăr, bunicuța Petra se ducea la biserică cu boboroade, colivă și vin pentru pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Pleca cu noaptea-n cap, și revenea în zori. După ce
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
sat vecin, special pentru această zi, localitatea noastră neexcelând în vinuri. Paștele pe care îl luam era pus în străchini și consta din pâine și vin sfințite. La fiecare strachină se găsea câte o lingură.... În ziua aceea, bărbații și flăcăii ciocneau ouă roșii. Erau ouă, special alese, pentru întrecerea aceasta. Se spunea că sunt ouate de găini înainte de a se hrăni cu iarbă, întrucât numai așa puteau avea coaja tare. Câștiga cel care avea ouă roșii, tari... Câștigătorul se întorcea
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII DE PAŞTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344704_a_346033]
-
există obiceiuri și practici magice de apărare: se culeg frunze și ramuri de alun și nuc care se duc la sfințit pentru a nu se prinde farmecele apoi se pun la porți sau la stâlpii caselor... În noaptea dinaintea Ispasului, flăcăii și fetele mergeau prin alunișuri să culeagă flori de alun, căci acestea înfloresc și se scutură în această noapte; potrivit tradiției, ele sunt bune de leac și de dragoste. Referință Bibliografică: TRADIȚII LA ROMÂNI-PAȘTELE BLAJINILOR / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN
TRADIŢII LA ROMÂNI-PAŞTELE BLAJINILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344751_a_346080]
-
este scris în cartea sa. Numai tu vei putea să alungi pe ticăloasă și pe nemernicii ei slujitori. De aceea te rugăm fierbinte să vii în țara noastră și să ne salvezi. Prințesei i se păru așa de frumos acest flăcău, care se tot zbuciuma, cu mâinile împreunate și privirea sa atât de rugătoare. Îi simțea forța, nu numai din priviri, dar și din statura sa atletică, atitudinea semeață și chiar din ruga asta umilă. Se simțea supusă de voința lui
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
disperat, să străbați lumea-n lung și lat, ca să afli ce este Iubirea. Pasămite, prințesa avea puterea să-nsuflețească pământul și pietrele, să umple câmpiile cu verdeață și flori, iar văzduhul cu nori. Acum era mânioasă și furioasă pe acest flăcău încăpățânat și lipsit de înțelepciune, care insista s-o ducă-n țara lui. O mai și jignise. De aceea întinse mâna spre el: -Prefă-te într-un nor călător! Dar vraja nu se împlini și Primăvara se îngrozi. -Nu te speria
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
cercurile de lumină se mai învârteau în jurul Primăverii, cu sclipiri albăstrii, misterioase. În timp ce prințesa plângea cu sughițuri, Norocel tot mai insista: -Mai sărută-l, prințesă, mai sărută-l! Primăvara, care era cuprinsă de amarnice regrete, pentru ceea ce făcuse, înțelegând că flăcăul îi dovedise care sunt fațetele ascunse ale adevăratei iubiri, îi sărută încă o dată buzele, prelung...preluung...și suspină: -N-am vrut, dragul meu! Cât de mult doresc acum să-ți redau viața! Ai avut dreptate, că n-am cunoscut tainele Iubirii
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
multă iubire. Cântecele și veselia s-au reaprins și amplificat în Grădina Fericirii Veșnice. După ce Mărțișor s-a ridicat în picioare, de atâta bucurie, Primăvara l-a îmbrățișat. Și când l-a îmbrățișat...au cuprins-o fiorii dragostei față de acest flăcău brav. Dar și Mărțișor a-mbrățișat-o, cuprins și el de aceleași simțăminte de iubire pe care nu le cunoscuse până atunci. I-a șoptit fericit: -Dulcea mea prințesă, ți-am dăruit inima pentru todeauna, dar trebuie să-ți mărturisesc că vraja
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
foc în petale.Altfel cântau păsările, cu triluri de diezmierdări și alintări, în țipete de dor și chemări de dragoste, în jocuri sclipitoare, cu înfoieri de pene, cu gângurit și atingeri de ciocuri, așa cum văzuseră la Mărțișor și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]