1,015 matches
-
își stinse țigara într-o scrumieră care dădea pe-afară, își aprinse alta și își șterse fruntea de sudoare. M-am uitat în jurul meu și l-am văzut pe Ellis Loew sprijinit de peretele de vizavi. Vogel și Koenig îl flancau, de parcă ar fi fost niște dulăi gata să sară la atac la comanda lui. Printre pârâielile din difuzor răzbătu un oftat. Mi-am întors privirea și l-am văzut pe suspect cum se foiește în scaun. — Și asta-i ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu nevăzut. Am luat-o cu pași mari spre secție, silindu-mă să nu alerg. Ușa era flancată de jandarmi cu puști automate. Le-am arătat insigna. Ei bătură din călcâie și mă lăsară să intru. Fritzie mă ajunse din urmă. Intrăși se îndreptă direct către biroul din față, cu o bancnotă de un dolar în mână. Polițaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ieșit, pe înserat am parcat vizavi și am cercetat blocul pe care John Vogel îl numea „acasă“. Era un bloc de patru etaje, tencuit, plasat pe Mentone, aproape de granița dintre L.A. și Culver City - o clădire de un portocaliu deschis, flancată de clădiri identice, vopsite în verde deschis și auriu. La colț era un telefon public. L-am folosit să formez numărul lui Johnny. Răsuflare puturoasă - o măsură suplimentară de precauție, ca să mă asigur că ticălosul nu-i acasă. Douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu s-au uitat înapoi, nici măcar Zilpa, care avea ochii roșii, dar uscați. CAPITOLUL TREI Tata și-a pus familia, turmele și bunurile în formație de călătorie. Iacob era în fruntea plutonului, cu un toiag gros de măslin în mână, flancat de cei doi fii mai mari, Ruben și Simon, care nu știau cum să se mai umfle în pene. În spatele lor veneau femeile și copiii, cei mai mici dintre ei, care nu puteau să aibă grijă de turme. Fiul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar mâna lui Benia m-a împiedicat să nu mă clatin. O delegație a conducătorilor tribului ne-a întâmpinat ca să-l primească pe vizir, ruda lor. Iosif le-a ieșit înainte cu fiii lui de-o parte și de alta, flancat de gărzile cele arătoase. În spatele lor stăteau servitorii, cărăușii și sclavele fetițe și, într-o parte, un tâmplar și nevasta lui. Iosif avea fața aproape albă de neliniște, dar își arăta dinții într-un zâmbet larg, prefăcut. Fiii lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vorbim - sânt mai puțin poeți... chiar decât fundul meu... atunci când intră sub duș!... Posteriorul meu, atunci când intră sub duș, e de o sută de ori mai talentat și bineintenționat 29 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cîte-un milițian șef, flancat de cîte-un elev milițian și doi membri înarmați ai gărzilor patriotice. Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de planșetele unor arhitecți adevărați și picate în înzestrarea ciorbagiilor șefi, ce știau a săruta prin ședințe, cu vorba și cugetul, părțile rușinoase ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe zăpadă, prea strălucitoare ca s-o privești. O perfecțiune orbitoare, tiranică. Maxilarul ei ferm, prelung și subțire era încleștat și împins în față, iar gura-i mare, mare, nu avea nici o urmă de zâmbet. Nasul scurt și drept era flancat de pomeții ca niște lame sau ca niște stânci albe și ascuțite. O față prelungă, cu oasele puse în valoare perfect de ochii mari, strălucitori ca două ape, de culoare celui mai închis albastru ultramarin, ochi prin care aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avut-o și În momentul În care s-a născut. Îmi amintesc cum privise roată În sala de nașteri timp de câteva minute, ca și când ar fi spus: „Nu, nu-mi spuneți, o să-mi dau singură seama imediat“. În această după-amiază, flancată de băieți care se tot foiesc, unul dintre ei având În mod evident nevoie la toaletă, fata mea cântă colinda fără să se Încurce la nici un cuvânt, iar eu simt o Înțepătură de mândrie În cutia toracică. De ce oare te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de la antenele de satelit de pe acoperiș și ajungeau la cutia de distribuție de lîngă ușa care dădea În patio. — Lasă motorul pornit, Charles. Putem să facem treaba asta cu stil... Se strecură afară din mașină și dispăru printre copacii care flancau aleea. Așteptîndu-l să se Întoarcă, mîinile mi se mișcau neliniștite pe volan, gata de manevrele necesare unei dispariții rapide din peisaj. I-am zîmbit unui cuplu În vîrstă care a trecut pe lîngă mine cu mașina, avînd un mare cocker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ordonă să fie Închise computerele sistemului de securitate pe toată durata festivalului. TÎrgul Artelor din Costasol, planificat să dureze doar o după-amiază, intrase În ziua a doua și dădea semne clare că se va prelungi Încă o noapte. O platformă flancată de Range Roverul lui Lindsay trecu pe lîngă clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de care e prinsă o marionetă. Omul din zona de servicii renunțase și se întorcea pe pod, ușurel, de parcă nu s-ar fi aflat la zece metri deasupra pământului, pe o chestie care, practic, nu era decât o bârnă îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vederi erau îndreptate spre ei, blițuri, reflectoare puternice. Abia puseseră piciorul afară din clădire, că gloata asta imensă începu să urle la unison: —Maggie, Maggie! Ce a spus? Maggie, ce a spus Avraam? Ce spune tăblița? Uri și Mustafa o flancară pe ambele părți, dând la o parte reporterii ca să ajungă la taxiul care îi aștepta. Șoferul fu nevoit să facă două ture complete înainte să poată scăpa de dubele și motocicletele care îi urmăreau, ajungând într-un final în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam mereu, plin de Înfumurare, pe bietul Serghei care se Împiedica jucăuș, ca una din acele mici imagini sâcâitoare care ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at 11 :58 Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse bine, dar era tot tras la față. Doamna abia încăpuse, cu poalele rochiei revărsate, pe una din banchete, iar doctorul era flancat de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de fugă sub sprâncenele în unghi ascuțit. Jacques se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sluțirea unei femei doar pentru că știe că ea a fost victima unei maladii necruțătoare? Să trecem peste asta. Lent și cu grijă coborîm pe pămînt. Alei, mașini, Îmbrăcate În huse de plastic sau pînză de cort, aliniate soldățește În fața blocurilor, flancate din loc În loc de pubelele din care se revarsă gunoiul, cîini, pisici, peluze de iarbă cu porțiuni pîrjolite, lăsînd să se vadă pămîntul acoperit de cenușă și cioturi carbonizate, căruțe cu coviltir Încărcate de sticle și borcane goale, copii, foarte mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se evite aglomerația În incinta magazinului, cumpărătorii se așază la rînd În fața unei uși Înguste de fier, baricadată cu o masă pe care se află un cîntar. Șirul gros, cam de cinci oameni și lung ca de vreo două sute este flancat de navete și lăzi ca să nu se atașeze șmecherii pe de lături. Primii cincizeci nu părăsesc niciodată ușa aceea Îngustă, nici cînd este Închisă cu lacăt. Așteaptă aici zi și noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
S-a retras. O săptămână nu s-a Întâmplat nimic - la ora lui nici o aluzie măcar. Până când, În timpul unei ore de dirigenție, apare Pârvu și-i șoptește ceva tovarășei noastre. Aia zice: Bej, du-te la direcțiune! Bej se duce, flancat de securist. Ăla nu-i face nimic, nu spune nimic tot drumul. Ajung la direcțiune, securistul deschide ușa, Îl lasă pe Bej să intre primul. Apoi Închide ușa, el rămâne afară. Înăuntru, un milițian În uniformă, cu pulanul pregătit. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Să creadă și el că nevroza mea e adevărată, profundă.“ Trase ușa cu încetineală. Coborî treptele. Primul etaj, parterul. La recepție nu se afla nimeni. Ieși în stradă. Alei slab luminate, panta spre centrul stațiunii. Restaurante și grădini de vară flancau hoteluri înalte, răsărite printre vilele de altădată. Tribul era cumințit. La ora zece seara se închideau restaurantele, după o oră și hotelurile. De când turiștii străini nu mai veneau, aveau și autohtonii acces la litoral. Pat la hotel, plajă cât vrei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
seară în orașul morților. A doua zi, dis-de-dimineață, întregul familion se îndrepta prin nămeți spre întâlnirea cu patriarhul care, pentru prima oară după ani, nu își petrecuse noaptea acasă. Presbitera, îndoliată și cu vălul cernit peste chipul plâns, deschidea drumul flancată de fiicele ei. Slăbită, distrusă, pășea cu demnitate. Toată viața Gicu îi spusese că ei doi vor muri deodată, ca doi stejari, iar acum o lăsase. Îi mai spunea că dacă el va pleca primul ei îi va fi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori, cel puțin, o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nu face decât să decupeze eșantioane din aglomerația de ingrediente ale realului și să le aducă - spre contemplare, meditație sau, măcar, conștientizare - cititorului. Iar actul poetului, pornit din convingere, e argumentat și prin apelul la cuvintele lui Emil Cioran, care flanchează poemul Lașitate: Nu merită osteneala să te sinucizi, pentru că oricum ar fi prea târziu și Faptul că viața n-are niciun sens este o rațiune de a trăi, singura de altfel. Depășind inventarierea datelor lumii, eul poetic emite judecăți tulburătoare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
păreau să te ducă tot mai adânc în inima întunecată a pădurii, o îngrămădeală de șure și acareturi din cărămidă roșie și, în mijlocul lor, o casă de fermă îmbrăcată în iederă, de un farmec ireal. O parte a casei era flancată de o livadă, cu pomii încărcați de fructe pârguite, și mai târziu vom descoperi că în spatele ei era ascunsă între ziduri o mică grădină împărțitătă ca o tablă de șah în pătrate regulate de cărări cu pietriș și minuscule garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]