1,339 matches
-
mână... Trasată de către același preacinstit Rabbi Simeon bar Yase... În care talmudistul, concentrîndu-se și vizualizîndu-și străvechile rețele de canalizare ale Bucureștiului, a delimitat, relativ, perimetrul în care, pentru capacitățile dumneavoastră, a-i descoperi pe cei șapte tezaurieri, ar fi un fleac!... - De ce-ați venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
două babe. - De ce nu patru? Vorbește cu maică-ta, găsește-i o prietenă și trimite-le pe tuspatru, chiar acuma, la mine. - Ascultă, jigodie!... Mai amuzant ar fi fost să fi trecut tu pe la mine și să-mi întorci fleacul ăla de 400 de lei... Azi dimineață. La ora zece. Cum am vorbit. - Doamne, Rolly, am uitat! (Ceea ce era adevărat. Uitase. La chef totuși, se dusese tocmai în speranța de a ciopârți, de la nătărăi, niște bani. Câștigase, până la urmă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Conțescu! Din clasa întîia, din primul trimestru, 15 septembrie. Și până în clasa a patra, pîn' la sfârșit... Domnul Conțescu a fost primul care te-a remarcat și-a așezat asupra ta plasa pentru fluturii rari... Ne istorisea cu emoție fiecare fleac despre tine și, dacă îți mai amintești, într-un decembrie... - 21 decembrie 1974... - Exact, era în preajma Crăciunului. Te-a și adus în vizită la mine acasă. Aici. Nu te cunoaștem. Am stat, am conversat, cuiva priceput săreai în ochi că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru că, "dușman al poporului" consecvent, IF-ul o dezlegase și pe Otilia-Fiola din supravegherea de maniac a părintelui său activist Rîmniceanu, o transferase în căsoiul consulului și n-o prea lăsa să-și scoată capul de la cutie. Nu numai pentru fleacul că era dată în U.G.T. (urmărire generală pe țară). Nu numai pentru că, tunsă chilug, de-abia avea stare să aștepte să-i crească părul. Dar, mai ales, pentru că, mai pornită împotriva regimului ca niciodată, puștoaica se dovedise, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Revigorat cu o medicamentație lejeră (pe care le-o și prescrisese). Depus și răsfățat pe limanurile unei alimentații îndestulătoare. Ale unui învățămînt regulat. Mutat de pe ostroavele unei vieți preasupusă, sportivă, pe cele ale unei vieți sedentare. Primele două prescripții erau fleacuri. Le era lesne să-i dea, la fiecare masă, să halească cîte-un curcan. Puteau să-i citească la căpătâi exerciții de matematică. Dar, naiba mai văzuse vreodată, Sinistrat sedentar. Până la urmă, tot Sucu Marcel (într-unul dintre hogeacurile căruia se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se văzu, erau separate unele de altele prin cîte-un nod. 311 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Bine. N-ar fi fost mare lucru că-și făcuse lectura. Dacă ar fi citit altcineva ori altceva, ar fi fost, probabil, un fleac. Dar Cristi citise un snop de poeme, între care incredibilul poem "DESPRE TATA ȘI NOI". Pe vremea aceea, Cristi era cel mai bun prieten al meu, imediat după Adi și întrecîndu-l, cu un singur loc, pe Paul. Dacă, într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să nu-și fi desfăcut conjurațiile și picioarele înaintea cine știe cărui pofticios de neinițiat sau intrus?!... Ceea ce, la rândul lui, e un lucru bun... E o femeie harnică! Deși, la calibrul ei, nu e mare scofală să-și piardă vremea cu fleacuri și frecții... Chestia e dacă, până aici, erai sau nu la curent, venerabile Alcibiade?" - Zi-o verde, Adriane! i se adresă, cu ochii scăpărând, madam Nicolici, demonului. Eu n-am pretins niciodată c-aș fi altceva decât un om obișnuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
castaniu, tăcut, cu trăsături armonioase. Niciodată nu mai rostise în public atâta amar de cuvinte. Acum se trezise, dîndu-și drumul la fălci, mai dihai pentru a risipi stinghereala sa și a gloatelor, nimeni nemaiîncumetîndu-se să mai tragă pe gură vreun fleac, de un număr impresionant de ore. - Bine ai procedat, răspunse, de la locul său, plin de bună cuviință, întins și sprijinit într-un cot, Sinistratul. Nu știu cum se face, dar toți anii ăștia am trăit cu închipuirea că în apa caldă e
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zahăr pentru copilași, acadele, ba făină, că n-aveți, nițel mălai, pastrama, ce nu trebuie la casa omului? Sare, borș, să facă nevasta, aici e aici!" De la lucru mic ies banii! Ascultă ce zic oamenii, pe urmă bagi capital în fleacurile astea și să-mi spui mie cuțu dacă nu ți-o place. - Știu, jupîne, știu... 86 - Păi dacă știi, de ce nu chemi, mă, zugravul să-ți scrie pe ușă: Bun, curat si ieftin? Cumpără-ți un cântar, fii cinstit, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
161 ăia din mahalale?! îi stoarce până le iese și sufletu și ce pricopseală mare dă pe capul lor?... Abia au ce număra! Noi sîntem boieri, mă Floreo. Că mai iei câte o mardeală și-un an, doi, de pușcărie, fleac! Nu tu stăpân, nu tu nimic... - Da pe Bozoncea-l uiți? cârâi cu glasul lui dogit ăl bătrin. Paraschiv trăgea cu urechea și nu spunea nimic. Nici în ceata asta hoții nu erau ca degetele de la o mână. Sub vorbele lor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sânt atât de singur în lumea aceasta, de la care nu mai aștept nimic? Dincolo de toate idealurile curente și de formele obișnuite, într-o supraconștiință s-ar mai putea probabil respira. Acolo, o beție a eternității ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi și nici o problemă, și nici un chin lăuntric n-ar mai tulbura extazul unei eternități în care ființa ar fi tot atât de pură și de imaterială ca neființa. Baia de foc Există atâtea căi prin care se poate ajunge la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să curgă mai repede și munții să se clatine amenințător, arborii să-și arate rădăcinile ca o veșnică și hidoasă mustrare, păsările să croncăne imitând corbii, iar animalele să fugă speriate până la epuizare. Toate idealurile să fie declarate nule; credințele fleacuri; arta o minciună și filozofia o glumă. Totul să fie o înălțare și o prăbușire. Bucăți de pământ să se avânte în aer și apoi să se risipească, duse de vânt; planetele să descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
adânc o-ncremenește pe hârtie, pe care, citind-o, se naște în păreții capului tău acea rezonanța lungă care face să vezi într-adevăr că lume și viață sunt un vis. {EminescuOpVII 279} Dar, cum am zis, toate acestea sunt fleacuri pentr-un membru de la primărie. Viața are pentru el însămnătate numai întrucît se percepe taxa pentru înscrierea în condicele stării civile, moartea întrucît se percepe o taxă pentru îngropăciune și întrucît se adaogă cu unul numărul născuților și al morților
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
păhar mie, unul lui, pe care-l și deșeartă pîn-în fund. - Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost, zise el. Ai auzit tu vrodată despre Archaeus? - Ba nu. - Nu? Ei bine, Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri - Archaeus este tot. - Ptiu! bată-te vina, unchiule, cu tot Archaeusul tău... Cum văd, [vrei] să mă iei peste picior. Cine ți-i Archaeus? - șșut! Taci, nepoate... Toate celea la vremea lor. Am să-ți spun eu îndată cine-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
situația. În loc să se ocupe de problema, funcționara a zis că va verifica atunci când Îi va permite timpul. Când Dana a vrut să vorbească cu directorul de resurse umane, i s-a spus că acesta nu se ocupă de astfel de „fleacuri”. Compania cu pricina are o adevărată problemă. Într-o afacere ce se bazează foarte mult pe ajutorul studenților care lucrează cu jumătate de normă, managerii și-au construit reputația de a-i trata pe acești oameni cu indiferență și lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
foarte mulți bani În indivizi competenți, le ținea mâinile legate prin gestionarea exagerată a fiecărui detaliu. „Era deja ridicol”, a spus prietenul meu. „Eram gata să trimit un proiect la producție și să le cer președinților să-mi semneze un fleac. Dar, odată ajuns În fața biroului unuia dintre ei, trebuia de obicei să mă așez la coadă În spatele altor șefi de departamente, care se aflau acolo din același motiv. Uram să stau și să pierd vremea până ce Îmi venea rândul, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
arderea pe rug, cu condiția să scape de acel flagel al mizeriei. Ceva tot au strâns; contactele cu flota turcă începuseră, dar trebuiau puse la punct amănuntele. De câteva săptămâni mai mulți ambulanți colindau, cu lădițe atârnate de gât, vânzând fleacuri. Erau bărbați care vorbeau un dialect nicicând auzit prin acele locuri și povesteau că au debarcat dintr-o navă sosită tocmai de la Genova. Prezența lor încetinise activitatea prietenilor lui Tommaso, care se temeau să nu fi fost iscoade. Meșterul Attilio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se împărțeau cu recomandația autorității școlare. Avea un nepot de soră la școala de Arhitectură și-l ruga să-i dea o referință bună. Ca să nu râdă, Ioanide își descărcă energia frecîndu-se repede cu palmele peste capul depilat. Pentru ce fleac făcuse Dan Bogdan o vizită așa de solemnă, acceptând discuția asupra necesității de a se ridica domuri uriașe în București și despre efectul mozaicului bizantin pe superficii văruite? De fapt, îl admira. Își ocrotea atât de mult familia, fie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmărească ieșirile și intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cerneală; deasupra dulapului, un morman de jurnale, nici o carte, nici o hârtie. Pentru un student, cam puțin. În dulap nu se aflau decât haine și lenjerie. Ioanide știa precis că altădată Tudorel își umplea odaia cu fel de fel de fleacuri, fotografii, cărți, încît avu impresia hotărâtă că, înainte de a pleca, de astă dată băiatul își ridicase lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apreciat de profesori, oroarea mea de cărți nu provine din inaptitudine. La latină eram un bun traducător din Horațiu ori din Tacit, eram, ca să zic așa, juxta clasei. Mi-aduc aminte însă cu ce pedanterie se extazia profesorul pentru niște fleacuri ca: "O navis referent in mare te novi fluctus"1, sau "Eheu fugaces, Postume, Postume"2, O barcă cu motor condusă cu propria-ți mână și un "hei" strigat cu pieptul tău fac mai mult decât toate odele și epodele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice, este excesiv de afemeiat, boală romantică, tipică popoarelor bătrâne. Nu vreau să spun că tata e lipsit de moralitate, departe de asta, ci numai că are un cult extraordinar pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biserică și o primărie locală.- Știu asta! Dar mai lucrezi la ele? . . - De ce să nu lucrez? . - Credeam că s-a sistat construcția. . - De unde până unde? Acum vin de acolo. . - Bine, bine, dar toată lumea vorbește că se va renunța la ea. . - Fleacuri! Eu cel dintâi ar trebui să știu. . - Nu se poate, va interveni Pomponescu. . - Ce-are de-a face Pomponescu în chestia aceasta? . - Ei, asta-i, nu te mai preface! Nu știi că Pomponescu seopune? . - Habar n-am! . - Cum se poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fructe, se îndoaie sub povara lor. Prin urmare, te-nșeli crezând că sunt indispus." G. Călinescu Butoiescu se încruntă din nou la incidentul de la Școala de Arhitectură. " Te-nșeli, îi zise în același chip Ioanide, că mă turbur de asemenea fleacuri. În fond mă jignești socotind că niște manopere ale lui Pomponescu sunt de natură a-mi strica liniștea interioară. Astea sunt, dimpotrivă, dovezi de inferioritate din partea lui. Un om puternic lovește deschis. Are toate mijloacele la dispoziție, de ce nu ridică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]