1,201 matches
-
zisul "gen comun", deși minor ca frecvență și semnificație, este vechi în limbă 48 și evidențiază tocmai posibilitatea de a face față integrării sintactice chiar în condițiile absenței mărcilor enclitice ("ideile lui papă-lapte/lui terchea-berchea ăsta"). Utilizarea autonimică (adesea fără flexiune enclitică) a unor forme și construcții nu este nici ea nouă, mai ales pentru terminologiile științifice, apărând odată cu traducerile lucrărilor științifice. Nouă este numai frecvența cu care se manifestă, în româna actuală, absența mărcilor enclitice. Pentru integrarea sintactică a substantivelor
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
de o parte, prin așezarea în procliză, lăsând forma substantivului intactă, iar, pe de altă parte, prin tendința de folosire invariabilă, indiferent de genul și chiar de numărul substantivului (lui Ion, lui Carmen, lui Ioana, lu' proștii ăștia) și dincolo de flexiunea substantivală, cu pronumele (lu' ăsta, lu' asta, lu' ăștia); (c) în absența oricărui mijloc, rolul dezambiguizator revine în exclusivitate regentului, care, prin trăsăturile lui inerente, suplinește informația sintactică absentă: aparține BCR, unde aparține este un verb cu regim de dativ
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
al invariabilității adjectivelor 50. Ambele, și substantivul, și adjectivul, vădesc o perturbare cu urmări mai importante în cadrul sintaxei grupului nominal românesc, determinând creșterea, în ansamblul sistemului, a ponderii mijloacelor contextuale în defavoarea celor flexionare. 3. SITUAȚIA ACTUALĂ A ALTERNANȚELOR FONETICE ÎN FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI În româna actuală, în stadiul cel mai recent de limbă, nu s-au produs modificări privind sistemul alternanțelor fonetice, care continuă să funcționeze cu trăsăturile anterioare 51, în sensul că este mai conservator în privința alternanțelor consonantice, dar continuă tendința
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
desinenței feminine -le. Pluralele "duble", cu -s degramaticalizat, sunt puțin numeroase, iar, dintre acestea, un număr și mai mic este acceptat de norma literară. - Crește ponderea clasei substantivelor invariabile și, în mod special, a celor total invariabile (lipsite complet de flexiune enclitică), cu urmări sintactice semnificative, mai ales în privința marcării cazurilor oblice. - Continuă procesul de limitare a alternanțelor vocalice și, implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
morfologică, vezi (Dimitrescu 2004-2005: 166−168). În utilizările lui contextuale din internet, cuvântul variază între încadrarea la masculin sau la neutru (acești tsunami - 2 apariții; aceste tsunami - 2 apariții). 12 În DCR2 : 219, cuvântul este înregistrat ca substantiv mobil, cu flexiune refăcută, regulată (stranier - stranieră). 13 Au fost notate cu asterisc la dreapta toate formele preluate din Stoichițoiu-Ichim (2007, 2008 - sub tipar). 14 DOOM2 interpretează substantivul ca plurale tantum și recunoaște o singură formă literară scrisă bluejeans, cu două variante de
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și nu de obligativitate. Astfel, alături de aparține BCR, se înregistrează curent și aparține BCR-ului sau, alături de consecințele lui "de ce", apare și consecințele "de ce-ului". 47 Cele două mărci de flexiune (a, lui) sunt, amândouă, proclitice, forma substantivului rămânând nemodificată. 48 Analiza detaliată a genului comun apare la Avram (1967/2005: 64−79). 49 Construcțiile de sub (a) au statut diferit, în funcție de prepoziție: cele cu la, deși foarte frecvente în uzul actual
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE 2008 Referenți științifici: Marius Sala Adriana Stoichițoiu Ichim Ioana Vintilă-Rădulescu SUMAR Cuvânt-înainte (Gabriela Pană Dindelegan) I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) Gabriela Pană Dindelegan, Trăsături flexionare ale substantivului în româna actuală Blanca Croitor, Dinamica flexiunii substantivale, reflectată în DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria Mihail, Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de N2 (nebunul de Ion) în limba română actuală II
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
DOOM2 Cristina Dediu, Adjectivul invariabil în limba actuală Raluca Brăescu, Observații asupra conversiunii adjectivului în româna actuală - suprimarea substantivului suport Ana-Maria Mihail, Utilizările tiparului afectiv (Det) N1 de N2 (nebunul de Ion) în limba română actuală II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv) Andra Vasilescu. Elemente de dinamică discursivă a pronumelui Rodica Zafiu, Utilizări actuale ale lui alde Irina Nicula, Dinamica pronumelor și a adjectivelor demonstrative în limba actuală. Observații pe corpusurile de română vorbită Monica Vasileanu, Locuțiunile pronominale
[Corola-publishinghouse/Science/85014_a_85800]
-
savantlâcul. Dar nu orice ["fel de, manifestare de"] candoare duce în Rai, și sunt momente când precaritatea inteligenței poate anula și bunele intenții, și cumințenia rituală (A. Pleșu, Despre îngeri: 135 și în CLRA). 2.2.2. Adjectivul oricare (având flexiune cazuală) este selectat, în locul adjectivului orice (invariabil), pentru exprimarea cazurilor genitiv-dativ, în toate tipurile de contexte de mai sus: Câtă vreme fac voia lui Dumnezeu, îngerii nu au afecte divergente și sunt deasupra oricărei forme de sentimentalism (A. Pleșu, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
2.7.1). Cuantificatorii universali distributivi orice și oricare sunt selectați, de preferință, în contexte diferite, specifice, putând fi observată o anumită complementaritate a distribuției lor, în textele științifice (2.2.1-2.2.2). 5.6. Cuantificatorii/determinanții care au flexiune cazuală (articolul nehotărât, adjectivul distributiv oricare) exprimă flexionar cazul genitiv sau dativ al întregului grup nominal din care fac parte, fiind selectați și în contextele specifice altor cuantificatori sau în contextele în care (la nominativ-acuzativ) ar fi fost posibilă absența
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
adăugita, București, Editura Didactica și Pedagogica. Creissels, D., 2004, Cours de syntaxe générale, Paris, Presses Universitaires de France. Croitor, B., 2002, "Variantele verbale literare libere: tendințe în limba română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 57-76. Croitor, B., 2007, Dinamica flexiunii substantivale. Cu privire la substantivele nou introduse în DOOM, comunicare prezentată la Simpozionul național de lingvistică, 13-14 noiembrie 2007, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București. Cvasnîi Cătănescu, M., 2002, " Discursul publicitar actual, I, ÎI", în: Până Dindelegan (coord.), p.
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
p. 42-52. Guțu Romalo, V., 1968, Morfologia structurală a limbii române, București, Editura Academiei. Guțu Romalo, V., 1969, "Diachronie et synchronie", în Actes du X-e Congrès Internațional des Linguistes, vol. I, București, Editura Academiei, p. 483-488. Guțu Romalo, V., 1980, "Flexiunea numeralului", în LR XXIX, 2, p. 149-159; reprodus în Guțu Romalo (2005), p. 132-136. Guțu Romalo, V., 1980a, "Vizavi de", în LR, XXIX, 2, p. 214-215. Guțu Romalo, V., 1985, Substantivul, în: Coteanu (coord.), p. 110-147. Guțu Romalo, V., 1992
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
suflet și niște realități perceptuale atât de pregnante, atât de garantate existențial, încât punerea lor la punct gramaticală nu ar aduce decât o precizare superfluă, ba chiar restrictivă. Cuvintele și frazarea capătă la el o sarcină maximă tocmai prin reducerea flexiunii la minimum și a punctuației până aproape de zero. Sintaxa lui nu urmează logica gramaticală, ci cu totul altă logică, constrângătoare, ineludabilă, pe care nu știu cum să o numesc. În tot cazul, atent privită, gramatica lui Mazilescu se dovedește ireproșabilă. Mai mult
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
noembrie instituțiile și deci școlile vor putea face foc în zilele friguroase. Ce bine mă simt când primesc scrisori de la tine; seara, înainte de culcare recitesc pe cele dintâi, pe cele din urmă, pe cele din mijloc, căutându-te în fiecare flexiune a cuvintelor, în tremurul literelor, în iscălitura strânsă și apăsată de rândurile dese și grele de viață, bucurie și singurătate. Mai ales nu vreau să fii deprimată; gândește-te la Pauline, la Vlad... gândește-te că eu te iubesc atât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
precum și răspândirea rapidă a unor construcții recente. În limbajul din mediile audiovizuale se manifestă tendințe gramaticale diferite și chiar contrare, caracteristice atât limbii populare - modificare analogică a formelor, analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale cuvintelor, flexiune, nonredundanță. Unele trăsături care apar în ambele tipuri de tendințe nu sunt perfect identice: există, de exemplu, o invariabilitate produsă, popular, prin simplificarea flexiunii (și compensată de analitism), dar și o invariabilitate caracteristică unor limbaje de specialitate, influențată și de
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
modificare analogică a formelor, analitism, redundanță -, cât și celei culte - conservarea formelor de bază ale cuvintelor, flexiune, nonredundanță. Unele trăsături care apar în ambele tipuri de tendințe nu sunt perfect identice: există, de exemplu, o invariabilitate produsă, popular, prin simplificarea flexiunii (și compensată de analitism), dar și o invariabilitate caracteristică unor limbaje de specialitate, influențată și de tipare sintactice străine (juxtapunerea fără marcarea relațiilor de subordonare sintactică). 2. MORFOLOGIA VERBALĂ 2.1. Oscilații între (sub)clase de conjugare 2.1.1
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
și douălea meci (N24, 1.III.2008, Național TV, 1.III.2008), cel de-al doilea film, al douăzeci și douălea al seriei (Kiss FM, 1.XI.2007). Forma se poate explica prin analogie și prin dificultatea de a controla flexiunea în interiorul numeralului. 4.2. Acordul participiului adjectival (sau al adjectivului) 4.2.1. În limba română actuală a fost constatată tendința de pierdere a acordului în caz la genitiv-dativ al adjectivului și participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
din cauza dificultății de realizare a acordului (cu desinența interioară formei compuse); a fost totuși înregistrat mai ales femininul singular, în folosire adverbială, de focalizator: însăși materialele (B1 TV, 28.X.2007), însăși faptul că... (N24, 10.III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a limbii asupra formelor din paradigmă au favorizat, așa cum s-a observat mai demult, renunțarea la însuși (înlocuit, cel mai adesea, de semiadverbul focalizant chiar)19. 4.4. Acordul morfemului a (al) Reluarea anaforică
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Maior sau Samuil Micu, care Îndrăznesc o istorie a „celor ce se zic Români”, trăitori de-o parte și de alta a Carpaților, la Nord de Dunăre, propunând o grafie latină unui „idiom” ce avea ciudat de mari asemănări de flexiune și de vocabular cu una din limbile de cea mai augustă civilizație a globului! Sau preotul de țară Vasile Lucaciu care, impresionat În tinerețe de cea mai mare catedrală a Europei, San Pietro de la Roma, hotărește Împreună cu enoriașii săi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
construcție a acesteia, implică familiarizarea și fixarea prin utilizare în contexte similare/diferite la copiii preșcolari a componentelor codului lingvistic la nivel segmental: enunțuri, cuvinte și diviziuni ale acestora (sufixe, prefixe, sufixoide, prefixoide, particule/forme lexicale valorificate în cadrul compunerii, al flexiunii, al concretizării raporturilor sintactice etc.); suprasegmental: accent, pauză, intonație etc., în plan: * paradigmatic în vederea cunoașterii componentelor sistemului vezi elementele din vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice, polisemice, formele diferite pe care le ia flexiunea unui cuvânt etc.
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
în cadrul compunerii, al flexiunii, al concretizării raporturilor sintactice etc.); suprasegmental: accent, pauză, intonație etc., în plan: * paradigmatic în vederea cunoașterii componentelor sistemului vezi elementele din vocabularul fundamental și din masa vocabularului, seriile sinonimice, paronimice, polisemice, formele diferite pe care le ia flexiunea unui cuvânt etc.; * sintagmatic al îmbinării 294 corecte, coerente, logice, funcționale a componentelor sistemului în cadrul comunicării. 9.2.1. Abordarea elementelor de fonetică/fonologie a limbii române la nivelul preșcolarității Sunetele limbii române, grupurile de sunete, sunetul și litera, silaba
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de reflectare, în comunicare, a normelor limbii române actuale, în condițiile cunoașterii componentelor sistemului acesteia, coordonata morfologică a ,,educării limbajului" în grădiniță cuprinde, ca unități științifice de conținut, clasele semantico-gramaticale/părțile de vorbire (definire, tipologie), anumite categorii gramaticale, aspecte ale flexiunii (pentru părțile de vorbire flexibile), rol/funcționalitate în comunicare toate reprezentate în realitatea comunicării, nu în teoria acesteia. Sunt avute în vedere 301, din această perspectivă: diferențierea cuvintelor prin prisma a ceea ce le definește: cuvinte-nume (substantive comune, proprii), cuvinte-însușiri (adjective
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de parodonțiul marginal; -ceramica dentară este rău conducătoare de căldură, oferind protecție pulpei față de agenții termici; -este foarte rezistentă la presiune (de 4 ori mai puțin deformabilă decât oțelul inoxidabil și de 3 ori decât dentina). Dezavantajele: -nu rezistă la flexiune și tracțiune, fiind fragilă la aceste solicitări; -materialul ceramic este foarte dur, ceea ce reprezintă o dificultate în adaptarea oclu-zală, fiind un pericol pentru antagoniști (mai ales zonele retușate rămase neglazurate); Durități comparative: -ceramica 418 unit. Brinnel -smalțul 260 “ “ -dentina 55
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
componente, metalică și ceramică, depinde de calitățile ambelor, că ele trebuie să fie „compatibile”. Aliajele pentru metalo-ceramică trebuie să îndeplinească o serie de condiții: -rigiditate: pentru a permite ca metalul, în strat subțire (0,2-0,4 mm), să reziste la flexiune, deci să fie neelastic, altfel s-ar fisura ceramica !; -duritate: să fie rezistente la abraziune, la forțele masticatorii; -compatibilitate între modificările volumetrice ale metalului și ale masei de ambalat la turnare, și între cele ale metalului și ceramicii în timpul arderilor
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
menționat faptul că modelul aglutinant a existat și în zonele unde ulterior s-a dezvoltat formula indoeuropeană. Modelul indoeuropean de limbă a apărut în urma uzului intens al expresiilor aglutinante, rezultatul fiind transformarea elementelor lexicale ale cuvântului compus în morfeme și flexiuni. Fenomenul s-a produs, din nou fără reguli fonetice, în Asia Mică, unde civilizațiile s-au succedat agitând gândirea, comunicarea și creația verbală. El a cuprins în est spațiul spre Himalaia și spre fluviul Indus; în vest a cuprins bazinul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]