2,002 matches
-
pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
nu știu din ce era făcută podeaua, că într-o zi cât era el de gras, s-a rupt podina closetului cu el și a căzut direct în mizeria din groapă. De acolo din mizerie, se ștergea pe degete și fluiera la deputată, în realitate așa cum am specificat - femeie de serviciu la primărie (nu le amintesc numele că sunt morți de multă vreme), să-l scoată din closet. A fost de pomina comunei acest episod din viața acelor “politicieni” ai vremurilor
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
Gândesc că ar fi timpul să îmi așez în memoratorul terestru, pătrățos, memoriile. Remarc cu o solicitudine acaparatoare bezna. Ea baleiază ca un ultim scufițoi scheletic mundan. Îmi scot la plimbare turlele interioare făurite din nisip sordid... Rebelele! Încep a fluiera prin spații sincretice cu romantism în staniol. Îmi simt corpul ca o carcasă de ghezeș trudit. Mă întreb retoric dacă scriitura este irefutabilul argument sapiențial al ontologicului. Redundanta ploaie îmi pictează pe lentilele bătrâne visuri, părând niște îngeri cu săbii
MEMORII PE VATĂ SELENARĂ de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372389_a_373718]
-
aripi și se transformă pe loc într-un rege înalt, cu pletele și barba lungi și albe și cu o mantie azurie acoperindu-i straiele presărate cu stele aurii. Încântat peste măsură, Regele Văzduhului își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
din mână. Vinul se vărsă pe splenidul mozaic al pardoselii. Apoi, Caligula încercă să se ridice și începu să se clatine, iar Macro înțelese că acesta avea o nouă criză, însă se părea că îl ajunsese și tăria vinului totodată. Fluieră de două ori și Probus Aemilianus împreună cu câțiva oameni își făcură apariția din dosul unei uși. -Veniți! spuse Macro, luați-l pe sus și în cameră cu el. Nu-l lua în seamă Probus, e numai un tânăr de douăzeci
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de ei. Mărășteanu se resemnă. Fluieră a pagubă și trase o înjurătură: --Asta e! Mama ei de viață! De ce să fie simplă, când poate fi încâlcită cu atâtea probleme? Ca să am eu ce rezolva. Și continuă să bată țărușii de hotar până-n țarcul târlei, încorsetându-l
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
a făcut o nuntă strașnică.” (M.Eminescu, 2010:216). Ca structură, basmele populare culese de Eminescu se bazează pe un model unic. Au loc intervenții destabilizatoare (basmul Călin-Nebunul: Acu` ei o ieșit afară și unul dintr-înșii o prins a fluiera cât s-o făcut un nor mare și nu s-o mai văzut nici ei, nici fetele. Le-au răpit.”) care tulbură ordinea și liniștea firească a locuitorilor însă intervine cel care își asumă misiunea restabilirii ordinii inițiale. Tot de
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
Întotdeauna plec la nimereală. Vorbele astea îl supărară tare pe Mărțișor și-i zise, azvârlindu-l din spate: - Dă-te jos, că nu-mi ești de nici un folos! Norocel căzu ca un bolovan și nu mai scoase un cuvințel. Mărțișor fluieră a pagubă privind pana de vultur fermecată pe care o ținea în palmă. Ce să facă? Zise: - Pană, penișoară, fă-te mare și ușoară și poartă-mă printre nori, spre albastre zări! Și... o nimeri, că pana se întinse și
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
zise: - Pană, penișoară, în zbor lin coboară! Pana ateriză pe o coamă de deal pe care era numai nisip. Nisipul era fierbinte de frigea la tălpi, iar în jur numai pustiu. Toată zarea era numai pulbere de nisip. Mărțișor iar fluieră a pagubă și murmură supărat: - Așa se vede că-i norocul nostru! - Iar te plângi, neică, iar te plângi? îl mustră Norocel. Zi: Doamne ferește de mai rău! Uite, arătă Norocel pe o coamă de nisip, am făcut rost și de
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te du, Noiembrie, în lume Și nu mai fă cu mine glume! Te du, Noiembrie, mă lasă, Dar ia-ți și haina friguroasă! Că-ndată iarna se așterne Peste-ale tale brațe terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
trec de ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie. Deși aveam cizme, mă luase tremuratul, pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopișul de Su Dos fluierau niște mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga pe nume. Pe creste, către satul Păsărei, apăreau primele raze de soare. Ocolesc pe o potecă, pe la Fântâna lui Bobu, urc și ies într-o
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
fie singura,să-și vopsească unghiile,să citească și să-și răsfețe sânii un pic în soare într-o duminică frumoasă departe de asfaltul încins al orașului. Își trecu degetele prin par,ofta...o mai privi o secundă lungă...apoi fluiera ușor. Sub privirile ei uimite,calul apăru alergând ușor și dintr-un salt el încalecă. Aproape că zâmbi. Zâmbi și el...cu ochii întrebători. "-Ai cal...avea vocea ușor răgușita ...și el îi simți rezonanță până la cele mai ascunse corzi
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
ce-i umblă acum prin organism, așa cum împărtășania liniștește sufletul muribundului, dându-i, acolo, pe patul de moarte, liniștea pe care nu și-a găsit-o toată viața. - Păi, cum?... Crezi că scapi?... Al dracu’ tu Păsărilă!... Las’ că te fluier io!... Te faci c-ai uitat, nenorocitule, ai?... bodogănește Clăpăugea, cu voce scăzută dar plină de obidă, în timp ce pășește apăsat spre locul cu pricina, îndepărtând, când și când, din reflex, câte o creangă de prun ce tinde amenințător săi scoată
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
uitat, nenorocitule, ai?... bodogănește Clăpăugea, cu voce scăzută dar plină de obidă, în timp ce pășește apăsat spre locul cu pricina, îndepărtând, când și când, din reflex, câte o creangă de prun ce tinde amenințător săi scoată ochii. - Fiu, fiu, fiuuuu, fiu!... fluieră el pe lângă gard „parola de recunoaștere”, cu speranța că-n clipa următoare va vedea silueta deșirată a vecinului său ițindu-se printre rândurile de vie, camuflând cu mâna gâtul „jumătății” de țuică de corcodușe, ce ar trebui să tindă să-i
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
deșirată a vecinului său ițindu-se printre rândurile de vie, camuflând cu mâna gâtul „jumătății” de țuică de corcodușe, ce ar trebui să tindă să-i iasă rebelă dintr-un buzunar al pantalonilor. Spre disperarea sa, nu se întâmplă nimic. Mai fluieră de vreo două-trei ori în același mod, însă, din păcate și cu același rezultat. Resemnarea și speranța se luptă pe viață și pe moarte, în sufletul său. O parte din el și-a luat adio de la țuica lui Păsărilă, însă
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
sperând c-o să crească o casă pentru mama din crengi așezate de mine și rădăcini.” Al. Florin Țene este un adevărat prestidigitator liric, oferindu-ne un adevărat spectacol al cuvintelor îmbinate cu imaginile create de acestea: „Omul a început să fluiere a pagubă, Spunându-și în sine că are păsărici a cap: - Doamne, de-o viață mănânc numai cartofi și sap. Dumnezeu, auzindu-l, odihnindu-se pe un nor ce vine, i-a spus: - Privește în urmă alții mănâncă cojile aruncate
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
în cea mai mare parte spun contrariul. Iată ce spun numai titlurile unora dintre cântecele interpretate de Natalia Guberna: „Sub un petic de cer” (Al. Mandy), „Să visez” (M. Dragomir), „La anii mei” (S. Hera), „Ochii mei” (G. Grigoriu), „Merg fluierând” (R. Șerban), „Am numai 16 ani”) (C. Fugaru), „Valuri albe”, „Un cântec pentru soare”, „Crede-mă iubite”, „Un, doi, trei” (repertoriu internațional)... Cântecele de muzică ușoară, recente, spun și ele ceva, fie într-o șovăitoare limbă română, fie într-o
NATALIA GUBERNA. NIMIC NU ÎNLOCUIEŞTE VOCEA UMANĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347811_a_349140]
-
dosul casei un nuc și dincolo de gard o vie. În capul viei un cireș, în care își făcea cuib o mierla, iar jos, între rădăcini, pe pământ, în țărâna, își avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o potecă-ngustă și culegeam cireșe în poala cămășilor mult mai lungi decât
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
Dintre anul vechi și cel nou, Am găsit un semn cabalistic, Un fel de bibelou: Cheia De la un vechi sanctuar, Cu o sumedenie de piese De inventar. La cele vechi Se mai adaugă un rând, De la unul care a plecat fluierând. O magazie de piese uitate, Anandonate: Se așează amintirile distrate... Dar să nu te sperii: Are o „tablă de materii” - Nu cum se obișnuiește, cu nume, Ci cu chipuri, ca în albume. Vârste diferite, chipuri asemeni - Un lanț, o mulțime
ALBUM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348976_a_350305]
-
colț de filă Velină mai respiră Huiet de joagăr Table Joc la plezneală Rostogolește zaruri Din nou un marț... Lectură Cititor fidel Nu pierde șirul slovei Urmărind musca Odinioară Sală de clasă Școlar în genunchi la colț Spărgând nucile Doină Fluiere de soc Cor de muzică veche Bunicul solist Referință Bibliografică: Doină / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 420, Anul II, 24 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DOINĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346837_a_348166]
-
Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce fericit am fost atunci Când, dintre toți băieții care Se tot făleau că-ți fac ochi dulci, M-ai ales, gingașă floare, Să-ți vin la... aniversare! Cântam și fluieram pe stradă Și mai săream într-un picior; Un june prim la o paradă Cuprins, în taină, de amor Ce tot creștea... încetișor. O zi întreagă m-am gătit; Am fost și la frizerie, M-am retușat și oglindit, Am
PANTOFII MEI ALBUI CU SCÂRŢ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346482_a_347811]
-
stăpânire peste întreaga întindere de apă. Razele deveneau din ce în ce mai puternice și se reflectau în valurile molcome ce se îndreptau într-un ritm continuu spre mal. Turiștii se aventurau unii doar până la geamandură, însă alții dădeau de lucru salvamariștilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca niște jucării. Erau la mare distanța de mal. Ce pește or prinde oare de stau nemișcate ore în șir? Știa că au locul de acostare la vreo sută
SARUTUL SARAT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348243_a_349572]
-
decent, frumoasa, (cred că era cântăreața) fiind prizoniera este adusă în fața unor soldați francezi pentru a le cântă, ai înveseli puțin înainte de a porni la o nouă bătălie. Tânără foarte emoționată și speriată, apare în fața acelor bărbați care încep să fluiere, cel care o aduce îi face o prezentare destul de indecentă, în timp ce soldații fluierau, comentau lucruri indecente. Erau acolo în sala cam în jur de o sută de soldați bărbați, între douăzeci și cinzeci de ani unii aveau familii, trăiseră în
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348482_a_349811]
-
francezi pentru a le cântă, ai înveseli puțin înainte de a porni la o nouă bătălie. Tânără foarte emoționată și speriată, apare în fața acelor bărbați care încep să fluiere, cel care o aduce îi face o prezentare destul de indecentă, în timp ce soldații fluierau, comentau lucruri indecente. Erau acolo în sala cam în jur de o sută de soldați bărbați, între douăzeci și cinzeci de ani unii aveau familii, trăiseră în mod cinstit în societate, cei mai mulți dintre ei acum însă în război văzuseră atâtea
EXPLORAND ORIZONTURI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348482_a_349811]
-
-te că scrie pe verso: „OM CINSTIT” , în rest nu tu număr de telefon, nume, adresă... Cine-o fi, Dumnezeu cu mila. A luat portmoneul și l-a ascuns sub banchetă și în bucuria care-l năpădise a-nceput să fluiere melancolic, dar prin dreptul muzeului Antipa, o mașină de poliție, a cărei sirenă suna destul de grav, le face semn să tragă mașina pe dreapta. Ce s-a întâmplat, tablagiilor!... Nu vedeți numărul de la mașină? Cum vă permiteți să ne opriți
GREU DE GĂSIT UN OM CINSTIT!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376778_a_378107]