7,018 matches
-
precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
semne de carte (cimitirul, un plafar pentru suferințele Edenului), a desenat-o după o umbră impregnată pe o vitrină (vernisaj cu îngeri în albumul lui Dumnezeu), a decupat-o cu un foarfece de lumină dintr-o frescă cu gâze și fluturi (strada, un decor al absențelor, Dumnezeu a furat mireasa, lăutarii cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta în jurul inimii! Părinte Gherasim, trebuie să facem ceva! Bolnavii de preaplin își identifică golul ca pe un absolut absent, ca pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un câmp de luptă și un lan cu grâu, atâta timp cât moartea și viața își succed în egală măsură cerul. Eu, posibil, într-o conștiință iresponsabilă de înger. Despre ce dragoste îmi vorbești, părinte Petru? Dorul, o clipire de pleoapă, de fluture, de frunză. Bate vântul a uitare în cer, pe pământ, în sânge. Mâine voi răspunde "prezent" într-un bob de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
târziu, era frig. Gândurile se descompuneau într-o baltă de urină. Pe gulerul cămășii, câteva urme vagi de visare. Dorul, o pasăre putredă în inimă. Viermele cel mai bine se simte pe lumina ochiului; acolo, în iris, se transformă larvă, fluture, zbor. Zbor! Ce fel de zbor? Pentru ce zbor? Către cine zbor? Dorul sorbea lumină de sub pielea nevertebratei. Nu așa se cădea să plece, nu așa se cădea să vină. Democratic, în viață este ca măcar moartea să o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de arici sub ruinele bisericii, frigul avea trup. Norii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știa, ba chiar se pricepea și la unele ungu rești cu țepi În vîrf. N-a vrut Însă pentru nimic În lume să-mi spună ce scria În cărțile alea. O tot ținea pe a lui că „ce facem, prindem fluturi ori ne jucăm cu mingea“, pînă cînd s-a supărat pentru că „de ce nu-l Întreb pe taică-său și că, dacă eu nu schimb vorba, el nu se mai joacă“. Abia am așteptat ziua În care să trec din nou
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ale fetițelor cunoscute În copilărie. Nu Întocmai figu rile micuțelor Cati, Eva, Betty, Magda, Erica, Maria, Vivi, Rita, Angela, Ildiko, văzute aievea altădată, Înlo cuiau, să zicem, chipurile colegelor mele de la Litere, alegîndu și fie care favo rita ca un fluture floarea. Se impu neau doar cîteva modele, nu mai multe de două sau trei. Dacă eu conversam cu o domni șoară și mi-o reprezentam ca fiind blondă, În capul meu ima ginea ei coincidea cu cea a unei copile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură. Eu știu unde e și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pentru totdeauna crima pe care n-am vrut s-o fac. M-am uscat atunci de durere, dar spinii înțepau mai tare și, odată cu viața mea, se prelingea și sângele Lui." Acum se făcuse atât de liniște, încât se auzeau fluturii dormind. Și atunci, se făcu auzit un glăscior mic, atât de mic, încât nici nu știai dacă cineva vorbește cu adevărat sau e doar o părere : "Uite, eu știu asta de la stră-stră-străbunica mea, care pe atunci înflorise la picioarele Crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu ai nici o vină. Te rog cheamă-l pe doctorul Cuc, să se prezinte cu un brancardier, să-l ia pe individ de aici și să-l reanimeze... Aproape scâncind, sora a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor - dispărând ca un fluture... Nici n-a clipit profesorul de două ori și doctorul Cuc a intrat - semn că se afla pe aproape. Cu vădită alarmă pe figură, a rămas Împietrit În ușă. ― Doctore Cuc! Mi se pare mie sau ești atât de șocat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără milă Dora. O voce profundă răspunde zbuciumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că nu vei uita. Da, promit să nu regret. Simt bine că așa va fi. Admit ideea că dacă traiectoriile noastre nu se intersectau se risipea în neant una din frumoasele pagini a iubirilor neconsumate. Dragoș sărută mâinile Dorei și fluturele buzelor lui ating încă odată pleoapele care s-au lăsat peste ferestrele sufletului ei. În fine, cei doi își continuă drumul alături unul de altul, fără să se atingă, fără să își vorbească. Ai zice că sunt sub vraja privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
țintuit pe scaun, cu Dragoș așezat pe genunchi. Nu știe nici azi de unde venea vraja acelor clipe. Nu știa nimic despre muzică, iar azi este la fel de neștiutor ca și atunci. I se părea că, deși țintuit pe scaun, devenea un fluture ușor care își lua zborul de pe degetele subțiratece ale doamnei și se avânta în văzduh în căutarea sunetelor pe care nu le putea ajunge niciodată fiind urmate de altele și mai mângâioase sau și mai sprințare. Goana după sunete era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ochii Dorei ale cărei pleoape se coboară încetul cu încetul. Din chipul ei relaxat iradiază o lumină blândă. Nu mai resimte angoasa din seara trecută. Cuvinte murmurate de Teodora îi ating urechile ca o fâlfâire ușoară de aripi de fluture : "...păcătoasă... sfârșit... sfânt... iertare..." Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei, pe Isidora. La început, gândul o poartă doar la patul de spital, unde o revede așa cum a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu hahamul, ba cu Lili, ba cu Suzana, jucăria încă mă atrăgea ca un magnet. Era tot acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Am refuzat. Era un refuz ciudat. Mama crezuse poate că nu-mi mai plăcea. Dar eu eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi a dispărut și vitrina. Și-acum mi-e dor de fluturele acela. Parcă-l simt mereu că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eram atât de mult atașat de ea, încât îmi era teamă că, dacă o ating, voi rupe toată vraja dintre noi. Într-o zi, fluturele a dispărut din vitrină. Apoi a dispărut și vitrina. Și-acum mi-e dor de fluturele acela. Parcă-l simt mereu că vrea să zboare... Cu Milică am repetat povestea fluturelui-jucărie. Mi-a fost teamă să mă apropii de el. Poate că și eu eram pentru el tot un fel de fluture-jucărie. Într-o zi Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lângă mine. Fără să cânt. Într-o zi am auzit un trecător spunând: "Săracul, îl jelește. Tare se mai înțelegeau amândoi. Era minunat să-i privești, să-i asculți". Atunci am înțeles că Milică a murit. Dispăruse iar nu numai fluturele, ci și vitrina... L-am căutat mult timp pe Milică. Și l-am găsit. În prag de seară l-am găsit pe Milică. Am scos vioara și i-am cântat multă, multă vreme, fără să-i spun nimic. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de foc, Sclipire de foc pe spiridușul de noapte, Acestea sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plece, căci ce pot să fac? Pentru acea, și numai pentru acea steluță./ Răsună vraja melodiei goale Și fulgii cad necontrolați, Spectacolul uimește prin depărtare Și recele se instalează treptat. Spectacol estetic, bazat pe răceli. Cad frunzele de smarald, coboară fluturi de soare, Nu se aud ecouri, se simte apa lin Iar liricul senin Sună încet în noapte. Cad aburii de intim, cascada liniștii, Iar apa cade lin, pe frunzele de aur. Eșarfa se adună, se strânge la mijloc, Fuge vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii se joacă pe câmpul înmiresmat cu flori de toate culorile. Și câmpul le zâmbește curios, jucăuș, cu poftă. Fluturii, albinele, furnicile și buburuzele, până și gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii se joacă pe câmpul înmiresmat cu flori de toate culorile. Și câmpul le zâmbește curios, jucăuș, cu poftă. Fluturii, albinele, furnicile și buburuzele, până și gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe spre cer. Seninul cer sincer se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]