1,681 matches
-
măcar din cremene să fie să întâlnească celălalt punct de fugă... să înțeleg cândva sau acum de ce patina lui, a timpului, a zgâriat suprafața apei înghețate oricum într-o lume a superficialității afișată grosier de oglinzile artificiale ale oamenilor aud foșnetul timpului alături de mine mă ridic pe verticala formei în care continui să-mi port punctele și așchiile crucii aprind candela. privesc flacăra își continuă nestingherită dansul aerul mă sufocă. pe ea nu Anne Marie Bejliu, 25 noiembrie 2014 Referință Bibliografică
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului PRIMA ZĂPADĂ Astăzi a-nghețat pământul Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul ia o bucățică, Dar
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376812_a_378141]
-
Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Trec pe sub copaci, mă înalț ca ei, ochii mei calcă vârfurile lor, mă îmbată verdele lor crud. Ce poate fi mai frumos decât cerul limpezit în ape de foșnetul lor surd? Azi, în piață, o femeie mi-a zâmbit. Eram risipită-n gândurile mele, cu mare bucurie, pe loc m-am regăsit și m-am adunat cum înșiri pe ață niște mărgele. Aș fi strigat în gura mare, așa
COPACI ZÂMBIND de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375236_a_376565]
-
nu la toate, am ecouri de la oameni pe care nu-i cunosc și care mă fac să cred că nu scriu în zadar. Dar e sigur că cititorii tradiționali, adică aceia care cumpără revista și cărora le place să audă foșnetul paginilor s-au împuținat. Acum mulți citesc pe internet, varianta electronică, iar cei mai mulți doar răsfoiesc, se uită la titluri sau citesc în diagonală. Calitatea cititului este cea care s-a modificat și s-a împuținat vizibil, în ziua de azi
INTERVIU CU D-NA IOANA PARVULESCU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372663_a_373992]
-
de apă ce străluceau pe pielea înfrigurată de răceală lor, o privea pe Cristina cum dormea liniștită, parcă fără nicio grijă, cu picioarele strânse și cu genunchii aduși până sub bărbie. Dormea ca un copil. O admira cum respira liniștită. Foșnetul produs de prosop peste corp o trezi pe fată, care deschizând ochii mari întrebă: - Cât este ceasul? Nu mai dormi? E târziu? Văd că încă este lumină afară, nu-i noapte, așa? - Mai poți dormi dacă vrei, este abia ora
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
tăcere, fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
în metafora iubirii ascund chintesența misiunii poetei: „Sunt umbră și vis născut din esența Cuvântului lin ce se scurge din suflet Sub lava încinsă ascund chintesența Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”. Puritatea sa interioară este întreținută de izvoare limpezi, în timp ce foșnetul frunzei din codru îi este alinare. Și, nu în ultimul rând, își dezvăluie misiunea: aceea de a dărui veșnic și cu iubire, Pământul. Toate frumusețile pământești cunoscute de poetă ni le împărtășește prin vers cu iubire: „Din limpezi izvoare îmi
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
maluri”: „Eu tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
luă drumul gloriei. Pleata colilie, nasul acvilin, sprâncenele groase și privirea pierdută, dădeau certitudinea nașterii unor versuri nemuritoare în care metafora ar fi zguduit stâlpii universului. Era înconjurat de o sfântă tăcere plină de respect, doar foarte puțin tulburată de foșnetul rumegătoarelor ce nu se puteau abține și hulpăvind cu lacrimi de plăcere, deocamdată ignorau cu nesimțire ce vor avea de pătimit după. Dar oare ce se petrecea în mintea Marelui Poet, ce subtile alchimii ale cuvântului vor fi zămislit poemele
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
doi bani Și traficăm la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună cu ruga Ca urmașii s-aibă parte de seninul cerului Să nu mai ponegrească trecutul cu scrâșneli La foșnetul luminii să facă reverențe Să nu înainteze în pașii unui dans ratat Dându-și pe spate partenera Ca pe o viață mereu chinuită de tortură ... Citește mai mult MondenitățiOstenit de un precar mers pe sârmăCu echilibrul impus de tăceri interziseși
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
gânduri arvunitePe care alții nu dau doi baniși traficăm la greu mișcări de coapseCând bătrânii își fac semnul cruciiCă ce lume au lăsat ei dimpreună cu rugaCa urmașii s-aibă parte de seninul ceruluiSă nu mai ponegrească trecutul cu scrâșneliLa foșnetul luminii să facă reverențeSă nu înainteze în pașii unui dans ratatDându-și pe spate parteneraCa pe o viață mereu chinuită de tortură ...... VI. , de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013. Coadă la îngeri și
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i servesc drept cuvèrturi, Rănile-i sângeră
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
Un fulger brăzdă cerul. Al doilea bubuit de tunet se auzi din depărtare. Dar nu ploua. Tună din nou. O picătură de ploaie îmi căzu pe mână, dar nu mai mult. Alt tunet bubui. Mai întâi încet, Cu un mic foșnet în copaci, și atât de măruntă, că nici n-o vedeam, ploaia a început să cadă. Mai repede și mai zgomotoasă ca un șuvoi pieziș, din cerul plumburiu cădea ca apa unei cataracte. Trăgeam în piept aerul proaspăt și curat
PLOAIA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376212_a_377541]
-
si nu am găsit... VIII. FANTEZIE DE TOAMNĂ, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014. Îmbracă-mă cu tine toamnă, mă-nvăluie-n îmbrățișarea vântului ce te-a mănat, adapă-mă la sânu-ți mândru, doamna și-adoarme-mă-n foșnet de frunze, legănat. Cu-a ploii caldă sărutare mă vindeca de dor, de jale, mă scaldă-n arămii sclipiri de soare, mă descompune-n roșii frunze și petale pentru-a putea renaște-n primăvară floare. Citește mai mult Îmbracă-mă
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
iubiriRisipite în întinderi Fragile că lumânările aprinseFrumuseți din cer desprinseși ce devin? Șoptesc visele promise ...... XVII. TOAMNĂ MUZICANTA, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015. Toamnă muzicanta Cu frunzele ce bat în vânt Cu foșnetul din pașii mei ... Acești copaci își fac cadou dezinteresat podoaba Cu aurul, roșul și tot buchetul lor de flori Flori de reînviere A unor copaci rămași golași Pentru a noastră fericire .............................................................................. Cu Toamnă ce ne cântă nemurirea și renașterea O
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
Toamnă ce ne încântă că o Doamnă Rafinată, maternala și iubita naturală ................................................................................ Pregătită cu răbdare Că natura să renască Cu Toamnă și cu anotimpurile vieții Ne bucurăm de răsăritul dimineții! Citește mai mult Toamnă muzicantăCu frunzele ce bat în vântCu foșnetul din pașii mei ... Acești copaci își fac cadou dezinteresat podoabaCu aurul, roșul și tot buchetul lor de floriFlori de reînviereA unor copaci rămași golașiPentru a noastră fericire.............................................................................. Cu Toamnă ce ne cântă nemurirea și renaștereaO renaștere lentă și fragilăîn măreții
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
bonlav de sentimente mă scurg în apele ochilor tăi cu toate întrebările lumii și fierb în sânuri de odăi la focul viselor ce ard în somn idei amestecate cu păcate trec pe unde n-am rămas cerb în pripas cu foșnetul frunzelor moarte adânc de păduri nestatornic pătând spre ecoul ultimei vorbe s ajung poate n oi mai strabate păduri căutându-te ................................................... ciudat destin de umbră în cer senin de AZED ANGHEL ZAMFIR DAN Referință Bibliografică: pală de vânt / Anghel Zamfir
PALĂ DE VÂNT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379750_a_381079]
-
2015 Toate Articolele Autorului de-acum mi-oi face codrul casă acoperiș cu frunză deasă perdele fie-mi numai norii și muc de de lumânare zorii iar larmă fie ciripitul orlogiu însuși infinitul cărarea mea să fie vântul și numai foșnete cuvântul a Celui toate știutor și gazdă când mi-o fi să mor cu privegheri de paparude pe năsălii de vreascuri ude și un prohod de licurici frunze lințoliu și furnici bocet boncăluit de cerbi iar lacrimi roua de prin
DOINA PRIMULUI AMIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379795_a_381124]
-
Janto Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri părăsite și de Domnul uitată, zace o vatră veche, de timpuri încercată. Obloane putrezite, răsar din geamuri stinse, lacăte ruginite, sunt fața casei triste. În foșnetul blând tomnatic, se desprinde mărul, de durerea lui tresare, sufletul și cerul. O-amintire tristă, curge-n liniștea pustie, ajuns la vatra veche, doar amintirea-i vie. Bătrâna vatră veche, de-o soartă neglijată, rămas-ai ca și-o umbră
ÎNTORS LA VATRA PĂRINȚEASCĂ... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374736_a_376065]
-
Ești nebun, zice, vreai să ne împuște rușii?” În porumb am auzit glasul fetei stins și trupul ei fraget zbătându-se, striga mereu, nu, nu, nu, până când s-a așternut tăcerea și a început vântul să miște lanurile cu porumb, foșnetul foilor de porumb acoperiseră acel zbucium al fetei care se auzea din ce în ce mai încet. După o perioadă de timp, a ieșit unul din celoveci făcut leoarcă de sudoare, bolborosindu-și nemulțumirea. Fata în urma lui avea bluza zdrențuită și fusta făcută fâșii-fâșii
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
presar puțină nepăsare peste duritatea ei. Nu credeai în nefericire sau cel puțin așa m-ai lăsat să înțeleg. Pentru tine cerul, uscatul, mările și oceanele acestei planete strivite de-atâta albastru erau surse de unde culegeai iubirea, frumusețea, culoarea viselor, foșnetul gândurilor, mireasma șoaptelor și ecoul pașilor ce te-au adus întotdeauna la mine. Vorbeai cu algele despre liniștea adâncurilor, întrebai nisipul de sărutul vântului, găseai în orice strop de rouă un palat ascuns zidit de zei pentru cei care știau
ÎMPREUNĂ de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371774_a_373103]
-
Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Într-o dimineață, când Lea se trezi, descoperi cu surpriză și neliniște locul de lângă ea, gol. Se ridică într-un cot, ascultând cu atenție să audă foșnetul familiar al dușului, dar liniștea era deplină. Mirată, se acoperi peste cămașa de noapte, cu capotul albastru de mătase și se îndreptă cu pași ușori către fereastra întredeschisă, de unde se auzea un murmur de voce. Intrigată, dădu la o parte
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
cu o bucată de amintire Te-am transformat în depărtarea cenușie , Abandonat în herghelia orelor ... Să-mi mai simți respirația privirii. Să-ți zbucium umbrele ce te ard Într-un alb transparent de clipe , În care zac așteptările noastre Prin foșnetele amintirei trezite... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ascuns în mineIn timp ce valurile îndoielilor te-a cuprinsCa să-mi sfâșii toate culorile inimii ,M-am înconjurat de tăceri ...Și am atins cu brațele un fir de abis .Ascuns în mine cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Ascuns în mine cu o bucată de amintireTe-am transformat în depărtarea cenușie ,Abandonat în herghelia orelor ...Să-mi mai simți respirația privirii.Sa-ti zbucium umbrele ce te ardIntr-un alb transparent de clipe ,În care zac așteptările noastrePrin foșnetele amintirei trezite...gabrielaenerusu... XVIII. UN ȚIPAT DE PASĂRE, de Gabriela Rusu, publicat în Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017. Un țipat de pasăre Sunt un țipat de pasare-n ocean ... Undeva lângă apusul cenușiu , Si-ncerc să zbor ca-nfiecare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
Rusu, publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. În umbră tăcerilor În umbră tăcerilor prin mireasma valurilor Mă las purtată de-un timp călător , Regretele târzii ce-apun în calea zorilor Ne-afunda -n tăcerile aceluiași dor .... În foșnetul culorilor pe inserat Îți mai sclipesc privirile curate , Când în dânsul stelelor ai răsunat Ecouri târzii prin șoapte picurate. Îmi regăsesc nuanțele pe aripi de vânt, Păstrând în nemurire timpul ce trece ... Și din uitări ascunse îmi iau avânt Prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]