1,019 matches
-
mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină cu delicatețea unei mângâieri, când propria mea operă bufă se încheia în plescăitul șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai să întinzi mâna și să simți izma printre ierburi. O lăsam pe Maria să se uite prin curți, cât să-mi ascund nervii și-o lacrimă. Sau, oricum, ceva de genul ăsta, care se zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în spatele grădinii: își dezvelea bluza, strângea între degete sfârcul mic și negru ca boala mea, și mi-l așeza între buze. Închideam ochii, și cred că-i închidea și ea. Timpul parcă trecea mai repede, nu se-auzeau decât trandafirii foșnind. Serile se mișcau și ele, dar altfel, potolite în lumina lăptoasă a sufrageriei. În jurul mesei se-adunau bunică-mea și prietenele ei de tabinet, toate pudrate, demne, cu părul flambat violet ca flacăra de aragaz. Încingeau partide grele, pe monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
merg la baie?“ Urma ritualul pomădării. Puteam să stau liniștit, să citesc presa pe două zile. Baia se transforma într-un laborator secret, cu ușa închisă și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ticăloșia ireală pe care-o săvârșeam. „Am ajuns.“ Am ocolit rondul de la „Petrom“ și-am urcat în curbă, printre gunoaie, stâlpi de beton și tufișuri uscate. Mă simțeam și trist, și recunoscător, chiar dacă nu-i spuneam Mariei nici un cuvânt. Marea foșnea undeva jos, la picioarele falezei: murdară și tulbure, ca gândurile mele, pe care încercam să le liniștesc. Ce căutam aici? Ce-avea să ne-aducă nou întâlnirea cu Andrei Lupu? Și, mai ales, unde dispăruse Mihnea? Am oprit pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vor: se feresc de laptop-uri și rețea ca dracul de tămâie. Vezi colegii dumitale de la facultate.“ „Și? Pe-ăștia cum îi supravegheați? Cum le luați marfa, dacă nu există rulaj?“ „Iar o tonă de întrebări...“, s-a văitat scriitorul, foșnind sub sac. „Mă rog, să nu fim mârlani, acum, la spartul târgului. Trebuie să te contrazic: rulajul există oricum, chiar dacă interfața nu e folosită. Degeaba se ferește omul de Internet Café, dacă îi țăcăne mintea-n timpul ăsta. Mica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știi?“ „Așa, zic, nu știu, nu la asta mi-s gândurile acum.“ „Și, mă rog, la ce te gândești?“ „Că o să te ridici, că o să treci pe lângă mine, iar eu mă uit la tine și te urmăresc din ochi; o să foșnească rochia ta, iar inima mea o să se prăbușească; și, dacă o să ieși din cameră, o să-mi amintesc fiecare cuvințel al tău, ce și cu ce ton l-ai spus; iar toată noaptea asta nu m-am gândit la nimic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum am intrat și adineaori. Pe drum mă gândeam în sinea mea că n-o să vrea să intre pe furiș. Da’ de unde! A vorbit în șoaptă, a intrat în vârful picioarelor, și-a ținut poalele rochiei cu mâna ca să nu foșnească, ba încă mă mai și amenința pe scară cu degetul să nu fac zgomot. De tine se tot temea. În tren parcă înnebunise de-a binelea, tot de frică, și singură a vrut să vină aici ca să înnopteze; mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frânt, 2, 1994, p. 23); „Mă doare asfințitul nins cu sânge / Și îngerii mă ustură stingheri... / E-atât de frig... Și valul ăsta plânge / Din toate baierele lui de cer... // Cernut din aripi, fluturam tăcere / În mângâieri de perle fumegând... / Foșnea molatec marea printre stele / Și scrijelea dumnezeiri în vânt. // Ardea lumina ca o jertfă aspră / Desculță-n spuma unui cer murdar... / Și umbra ei de pasăre albastră / Murea în rana soarelui amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
de a muri sau de a fi grav rănit este foarte mare pentru fiecare. De asemenea, vînă-toarea este adorată, atît ca plăcere, cît și ca necesitate, atîta vreme cît vînatul este un complement nelipsit al alimentației obișnuite, în imensele păduri foșnind de atîta vînat, cavalerii atacă mistrețul cu toporișca sau țepușa, ceea ce reprezintă un exercițiu periculos care, și el, duce la numeroase accidente. Această viață aspră și destul de lipsită de ocupații este întreruptă de evenimente domestice și de întîlniri prietenești, cu
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da, roată. Au mai fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a proasta, adu-mi un pahar cu apă. Du-te singur, că nu ești țapăn... Vezi să nu te fac eu țapănă, dacă mă scol ...Adu-mi un pahar cu apă... te rog. La auzul expresiei "te rog", Marilu se foșnește în pat, cască cu zgomot și oftează. Apoi se așterne din nou liniștea. Raul aștepta următoarea mișcare, adică scularea femeii din pat și mersul la frigider. Trebuie spus că frigiderul acesta a fost luat de la o ambasadă care îl dăduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sărăntocilor care nici n-au auzit de frigider de apartament. Marilu avea respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
DE ANI AU TRECUT DE-ATUNCI..! 2008 ... Pe la jumătatea lui septembrie Era într-o sâmbătă, la aproape o săptămână de la Înălțarea Sfintei Cruci. O zi de toamnă frumoasă și senină. Din copaci se scuturau frunzele arămii, așternându-se pe cărări, foșnind ca un cântec trist... abia auzit. Și în Grădina publică din Copoul Iașului, venise toamna ca un prăpăd... Aleile erau așternute cu frunze veștede aduse de vânt, cu niște nuanțe, de la galben putred... la roșu ruginiu, culori care ți umplu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de ani, au trecut de-atunci..!” murmură el, abia auzit, cu glas tremurat. Tăcerea care a urmat, deveni parcă și mai apăsătoare... părea un moment de reculegere, în fața unui mormânt deschis... Doar copacii din jur, cu frunzele împuținate de toamnă, foșniră tainic, și, parcă anume, câteva crengi se frânseră cu un zgomot surd și dureros... căzând la pământ. Tresării... superstițios... „... Și, desigur, pentru a ne revedea..!”, își continuă colegul gândul, subliniind bucuria revederii după atâția ani... Îi priveam cu atâta drag
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte își ascuți glasul ca un ferestrău, despicând întunericul, pe deasupra, spre pădurea din marginea satului. O liniște grea se lăsă peste tot. Vântul începu să foșnească ușor, printre frunze. În noaptea aceea, mult după cântatul cocoșilor, încă, n-am pus geană pe geană, venindu-mi mereu în minte, ca o placă de patefon spartă... „La Iași s a rupt frontul... rușii înaintează!”.. „În toamna asta, cocorii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzeau streșinile curgând... Aerul mirosea a proaspăt. Veni și luna lui Prier cu zarzării și cireșii dați în floare... Colțul ierbii de un verde crud acoperea câmpul. Era cea dintâi primăvară de după război. Zarzării și cireșii înfloriți își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine. Fluturii plăpânzi se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși... de nu-i mai puteai deosebi. Te uitai cu luare aminte la revărsarea de bucurie..de trezire
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
albăstrie, cu nuanțe roșiatice ale asfințitului... Orașul celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de crengile liliacului. În „Patratul”, din curtea școlii, vântul foșnea blând printre crengile bătrânilor castani. Sus, pe cer.. norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Înverșunați de „ura cu mânie proletară”, însetați de răzbunare, comuniștii continuau atacul furibund, împotriva Casei Regale. La trei zile, de la Sf. Împărați Constantin și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în „Contemporanul”, nr. 49, 4 decembrie 1970, p. 1-3 96 Barbu, de făptura delicată stând parcă mereu la pândă a lui Camil Petrescu; alături de profilul de șoim cu monoclu al lui Dinu Nicodin, ale cărui cămăși largi, de mătase grea, foșneau fastuos, și lângă prietenul său de totdeauna - Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu era lancia unui copac tânăr.” În volumul Interpretări critice 1, Valeriu Cristea include recenzia sa la microbiografia lui Vladimir Streinu, Calistrat Hogaș, sub titlul sintetic Critică științifică și artistică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
vizual, datorită Împrejurimilor deosebite, a fost fondat În 1876, În perioada „Goanei după Aur”. Cairns a evoluat În timp, devenind astăzi un oraș cosmopolit, o destinație turistică internațională, cu bulevarde largi, bordate cu palmieri Înalți și drepți, ale căror ramuri foșnesc grațios În adierea vântului tropical, ronduri de flori parfumate și de o cromatică diferită, cu romantica esplanadă de câțiva kilometri, cu frenezia portului de unde pornesc În larg zecile de ambarcațiuni spre miraculoasa Barieră de Corali, și puzderia insulelor tropicale. Cairns
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o lume a fantasmelor... Frunzele unui bambus foșnesc tânguitor la boarea șăgalnică. Privesc lumina selenară În pomul Înflorit, mănunchiul de ramuri proiectat pe cer luminos, florile strânse ciorchine, cu o vagă tentă de culoare. O petală se desprinse, descriind spirale largi În cădere. O altă petală Îi urmă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înghesuit, nu are suplețea, măreția și grandoarea celor occidentale și mai ales asiatice, dar este al nostru al românilor... De acasă! Afară ninge cu fulgii mari, pufoși: zăpada de acasă. Viscolul s-a liniștit, fulgi cad rar, moale, Îi aud foșnind. Sunt mulți, nesfârșiți, Între nori și mine plutesc Încet, maiestos, amețitor, cu jocul lor vrăjit Împingându-mi gândurile departe, către marile Întrebări neliniștitoare, pentru ce a făcut Homo sapiens tot drumul acesta extraordinar de la atomul inițial până la materia cenușie?!!... Totul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]