1,020 matches
-
de alimentația cu arici-de-mare. Blana vidrei de mare este foarte deasă: până la 50.000 de fire de păr pe cm², fapt care asigură așezarea aeriană în straturi și protejează animalul de frig. Vidrele de mare, în comparație cu alte mamifere marine, ca focile sau balenele, nu au un strat de grăsime sub piele, de aceea rolul de conservare a căldurii este jucat exclusiv de blană. Pielea stă liber pe vidra de mare și formează numeroase încrețituri. De exemplu, sub fiecare membru anterior există
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
țărm. Vidrele de mare sunt niște animale foarte prietenoase, atât între ele, cât și în relațiile cu alte specii de animale, în afară de cele cu care se hrănesc. Vidrele de mare conviețuiesc în cel mai firesc mod cu urșii de mare, focile, câteodată împărțind cu ei culcușul. Lupta între aceste animale este un lucru foarte rar întâlnit. Conflicte apar numai între doi masculi în luptă pentru femelă, dar și acestea au un caracter simbolic. Vidrele de mare au manifestat de la bun început
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
ar devasta pădurile subacvatice de varec, o specie de alge gigantice. Repopularea Columbiei Britanice cu vidre de mare a îmbunătățit foarte mult ecosistemul litoralului. Vidrele de mare întrețin relații de prietenie cu mai multe mamifere marine, inclusiv pisicile de mare, focile etc. Deși ele înving în luptă chiar și pisicile de mare, care au o greutate și lungime de două ori mai mare, în condiții obișnuite nu iau parte la conflicte (vânătorii secolelor XVIII-XIX aduceau numeroase mărturii ale faptului că, atunci când
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
dușmani ai vidrelor de mare sunt orcile, rechinii polari ("Somniousus microcephalus Bl."), iar în unele regiuni și urșii bruni, însă în ultimul timp nu s-au mai înregistrat apariții ale rechinului polar în Oceanul Pacific. Concurentul principal în privința împărțirii hranei este foca pestriță, urmată de unele specii de păsări marine, apoi de morun și nisetru. Pescărușii joacă deseori rolul „lingăilor”, alimentându-se cu prada prinsă de vidra de mare sau cu rămășițele aricilor de mare și crabilor. Indivizii bolnavi sau bătrâni deseori
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
din unele animale adaptate la clima temperată rece, cum ar fi vulpea, lupul, ursul brun sau hermelina. De asemenea, insulele stâncoase servesc ca loc de poposire a păsărilor migratoare, iar litoralul ca adăpost pentru unele mamifere marine, cum ar fi focile sau vidrele de mare.
Insulele Kurile () [Corola-website/Science/311992_a_313321]
-
celelalte păsări acvatice, prezintă o glandă ce le permite să elimine excesul de sare pe care îl ingerează din apa mării, ceea ce elimină nevoia de a bea apă dulce. Dușmanii naturali ai pinguinilor sunt rechinii, orcile și unele specii de foci, precum leopardul de mare ("Hydrurga leptonyx"). Există și unele păsări care răpesc puii de pinguin sau se hrănesc cu ouăle acestora. Familia Spheniscidae ("sensus stricto") Specii fosile
Pinguin () [Corola-website/Science/310149_a_311478]
-
pe rutele multor specii de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în fiecare primăvară dinspre zonele de reproducere din largul coastelor peninsulei Labrador și coastelor sud-estice ale Groenlandei spre nordul insulei Baffin. Poliniile din bazinul Foxe atrag în fiecare vară spre coastele
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
de păsări migratoare. Sanctuarul de păsări migratoare Dewey Soper protejează o zonă în care pe timpul verii cuibăresc cca. 2 milioane de păsări migratoare. Pe coaste și în apele sau pe ghețurile din jurul insulei se întâlnesc numeroase foci inelate ("pusa hispida"). Focile de Groenlanda ("phoca groenlandica") migrează în fiecare primăvară dinspre zonele de reproducere din largul coastelor peninsulei Labrador și coastelor sud-estice ale Groenlandei spre nordul insulei Baffin. Poliniile din bazinul Foxe atrag în fiecare vară spre coastele vestice ale insulei Baffin
Insula Baffin () [Corola-website/Science/310183_a_311512]
-
ar presupune transportul a 10 miliarde metri cubi de gaz caspic pe an de-a lungul unui traseu de 800 km, cu începere de la Komotini, în apropiere de graniță greco-turca, trecând prin Grecia și Albania și terminandu-se la Sân Focă în Italia. Partenerii TAP sunt Statoil din Norvegia, grupul elvețian EGL și grupul german E.ON Ruhrgas. Statoil este, de asemenea, partener la Shah Deniz ÎI, alături de BP.
Nabucco (gazoduct) () [Corola-website/Science/310597_a_311926]
-
dramatizare după romanul omonim de F.M. Dostoievski, "Joia dulce", după John Steinbeck, și "Suflete tari" de Camil Petrescu (spectacol de absolvire). A debutat pe o scenă profesionistă alături de Olga Tudorache și de Radu Duda, colegul ei de la Actorie, în rolul Foca din piesa "Fluturi, fluturi" de Aldo Nicolaj, regizată de Cristian Hadjiculea la Teatrul Foarte Mic din București (data premierei: 26 octombrie 1982), spectacol preluat ulterior de Teatrul Național din Iași. Între 1984 și 1990 a fost actriță la Teatrul Național
Carmen Tănase () [Corola-website/Science/306015_a_307344]
-
începând cu anul 1986. Se află localizată la coordonatele . Orașul are 669 locuitori (iulie 2005), restul locuitorilor din municipalitate trăind în așezările Attu (286), Niaqornaarsuk (321), Ikerasaarsuk (109) și Iginniarfik (97). Principala ocupație a locuitorilor este pescuitul și vânătoarea de foci. În oraș există un supermarket, o grădiniță și o școală primară cu 150 elevi. Cazarea se poate face doar la un motel cu spațiu pentru 6 persoane.
Kangaatsiaq () [Corola-website/Science/305667_a_306996]
-
aproape de capătul 5’. Secvența genelor este : Din această familie fac parte numeroase virusuri: virusul urlian, virusul rubeolic, virusul sincițial respirator (provoacă bronșiolită și pneumonie la sugari și copii), virusul gripei , metapneumovirusul. Provoacă diferite boli la diferite specii de animale: la foci și câini - virusul jigodiei, la delfini - morbilivirusul, la vaci - virusul pestei bovine.
Paramyxoviridae () [Corola-website/Science/305720_a_307049]
-
au dus la dispariția aproape totală a arborilor, din anii 90 demarându-se programe de replantare. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Lucru interesant, pe insulă trăiește un grup de vaci sălbăticite, descendente ale tentativelor de colonizare a insulei din secolul XIX. Acestea au produs un dezechilibru major al vegetației insulei datorită supra-reproducției, recent ele au fost izolate
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un dezechilibru major al ecosistemului. În anii 1990 populația șobolanilor era estimată la peste 50.000
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
scad sub 0 °C în timpul iernii. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de 4 specii de pinguini cum ar fi pinguinii imperiali, pinguinii moțați sau pinguinii gentoo. Alte animale ce trăiesc pe insulă sunt mai multe specii de foci și numeroase specii de păsări, în principal albatroși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe, acestea fiind faimoase datorită faptului că acestea se aventurează intenționat până pe plajă pentru a vâna puii de
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
și numeroase specii de păsări, în principal albatroși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe, acestea fiind faimoase datorită faptului că acestea se aventurează intenționat până pe plajă pentru a vâna puii de focă, ele fiind capabile să revină singure în larg. Din 1938 insulele sunt declarate rezervație naturală. Numeroase specii străine introduse pe insule în secolele trecute au creat daune severe ecosistemului. Actualmente porcii, introduși pe Île des cochons, și caprele, introduse pe
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
au fost descoperite de expediția exploratorului francez "Nicolas Thomas Marion-Dufresne" în 1772, acesta numindu-le după secundul său (în prealabil el a numit o altă insulă cu numele său). În Secolul XIX insulele au fost deseori vizitate de vânătorii de foci, până în 1835 acestea fiind aproape exterminate. Apoi insulele erau folosite ca bază de către vânătorii de balene. În tot restul secolului XIX au avut loc numeroase naufragii în jurul insulelor, astfel că, spre sfârșitul secolului, marina britanică trimitea regulat nave pentru a
Insulele Crozet () [Corola-website/Science/305786_a_307115]
-
ori mai puternice. Precipitațiile sunt uneori sub formă de ninsoare, dar sunt deseori urmate de plaoie. Altitudinile mai importante sunt acoperite de ghețari, care înregistrează un recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale anului, pin apele din largul insulelor pot fi observate balene ucigașe precum și alte cetacee. Pe insule au fost însă introduse în secolele trecute numeroase
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
diferit. Insulele au fost descoperite de expediția exploratorului francez "Yves Joseph de Kerguelen de Trémarec" în 1772, și au fost recunoscute de către expediția lui James Cook în 1776. Insulele au fost folosite ca bază de realimentare de către vapoarele vânătorilor de foci și de elefanți de mare din secolul XVIII până la începutul secolului XX. În 1893 o expediție ia în posesie insulele în numele Franței și guvernul oferă fraților Henry de René-Émile Bossière concesiunea de exploatare a insulelor pentru 50 de ani. Aceștia
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
redactor-șef pe PS Dorimedont. De asemenea, PS Dorimedont a înființat pe teritoriul Eparhiei de Edineț și Briceni pentru formarea viitorilor preoți următoarele școli teologice: Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Teologul” și Seminarul Teologic Liceal (de băieți) „Sfântul Sfințit Mucenic Foca” din Edineț (ambele având sediul la Mănăstirea „Nașterea Domnului” din satul Zăbriceni, raionul Edineț), Seminarul Teologic Liceal (de fete) „Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta” din orașul Edineț (având sediul în clădirea Episcopiei de Edineț și Briceni) și Centrul de Studii Patristice
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
mulți ghețari, iar cea din extremitatea sudică are climat de tundră. Printre resursele naturale se numără cuprul, zincul și plumbul. Populația băștinașă este formată din aproximativ 1.000 de neneți, care se ocupă în special cu pescuitul și vânătoarea de foci. Rușii știau de existența arhipelagului Novaia Zemlea încă din secolul al XI-lea sau al XII-lea, când negustorii din Novgorod au vizitat zona. Occidentalii au descoperit-o și explorat-o în timpul căutărilor pasajului nord-estic din secolul al XVI-lea
Novaia Zemlea () [Corola-website/Science/303460_a_304789]
-
povara săniilor. La 2 februarie 1916, Shackleton a trimis un grup mai mare înapoi, pentru a recupera a treia barcă de salvare care rămăsese și ea în urmă. Lipsa de hrană a devenit acută cu trecerea săptămânilor, și carnea de focă, consumată înainte doar pentru a crește varietatea regimului alimentar, a devenit aliment principal, Shackleton încercând să păstreze restul de provizii raționalizate. În ianuarie, toți câinii, cu excepția a două grupuri (al căror număr fusese redus de accidente și boli în lunile
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
să păstreze restul de provizii raționalizate. În ianuarie, toți câinii, cu excepția a două grupuri (al căror număr fusese redus de accidente și boli în lunile precedente) au fost împușcați din ordinele lui Shackleton, deoarece câinii necesitau excesiv de multă carne de focă. Ultimele două echipe au fost împușcate pe 2 aprilie, când carnea lor a fost și ea un binevenit supliment al rațiilor. Între timp, viteza de derivă devenise eratică; după ce rămăseseră la 67° latitudine timp de câteva săptămâni, la sfârșitul lunii
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
impermeabilă. Era un adăpost rudimentar, dar eficient. Nimeni nu știa cât de mult avea să dureze până când vor fi fost salvați. Wild, foarte optimist, a estimat inițial o lună, și a refuzat să permită adunarea de provizii de carne de focă și pinguin pe termen lung deoarece aceasta, după părerea lui, era o atitudine defetistă. Această politică a dus la confllicte dure cu Thomas Orde-Lees. Orde-Lees nu era o persoană populară, iar prezența sa se pare că nu făcea prea multe
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
care să ușureze stressul, în timp ce săptămânile treceau și previziunile lui Wild se dovedeau a fi optimiste. Grupul a continuat să urmărească iminenta sosire a navei de salvare, au fost înființate schimburi la gătit și curățenie, și se organizau vânători de foci și pinguini. Se țineau concerte sâmbăta, se sărbătoreau zile de naștere, dar nimic nu putea stăvili sentimentele de deznădejde care se accentuau odată cu trecerea lunilor fără apariția vreunei nave. Degetele de la piciorul stâng al lui Blackborow s-au cangrenat de la
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]