1,549 matches
-
poliției. Fiecare a doua ediție din țară are câte o versiune reeditată a poveștii lui Miller. The Sun, Daily Mail, Mirror, Independent, Guardian, Scotsman: la naiba, chiar The Times! Spunând lumii că polițiștii din Grampian sunt niște idioți incompetenți. Se foi deranjat În scaunul său și-și Îndreptă uniforma. — Cei de la Lothian și Borders au vorbit iar la telefon cu șeful poliției. Spun că au personal cu experiență În genul ăsta de investigații. Ar fi Încântați să ne „ajute“. Se Încruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tu ai găsit-o, nu-i așa? Sprâncenele lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar nu-și ridică privirea, iar vocea Îi era subțire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În fulgi mici și Înghețați, aruncați de colo-colo de vântul puternic. Era frig, era Întuneric și nu mai era ziua de odihnă ce-i fusese promisă. Luptându-se să intre Într-un costum gri, cu o expresie asortată, Logan se foia prin casa lui cea caldă, Încercând să amâne momentul În care va trebui să iasă pe nenorocita aia de vreme. Apoi sună telefonul: inimitabilul Colin Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cei doi agenți În uniformă. — O patrulă În trecere? În mijlocul parcului Seaton? Pe vremea asta? Se Încruntă. Nu ți se pare cam deplasat? Logan ridică din nou din umeri. Asta e povestea lor și rămân la ea. — Hmmmm... Agenții se foiră jenați sub privirea lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră tăcuți, doar derularea delicată a benzii reportofonului tulburând liniștea. — Dacă ești fratele lui Geordie, spuse Logan, cum de aveți nume de familie diferite? Cameron se foi deranjat pe scaun. — Mame diferite. El era din prima căsătorie a tatălui meu. Au divorțat, așa că Geordie a crescut cu numele ei de fată, Stephenson. Tata s-a recăsătorit și eu m-am născut după șase ani. Se așternu liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să nu deranjeze susceptibilitatea lui Preda, căci auzisem că nu sunt prieteni). „Mare, monșer, da, e mare, dar ce face el? În loc să se țină cu dinții de talentul cu care e Înzestrat scriind opere (aici apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se apucă să-i dea lecții lui Goethe, ba să dialogheze cu te miri cine de la Europa Liberă. Prea se agită mult, monșer, ca un coi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Ateneu; aici o cunosc pe poeta Aurora C., fosta soție a lui Marin Preda; e o frumusețe explozivă, ce te ia cu asalt, te copleșește, Îți paralizează orice voință. Devin invidios pe M.P., chiar dacă nu mai sunt Împreună. Acum foiesc În jurul ei toți poeții străini ce au venit să-l omagieze pe marele poet. (luni) Azi, profesorul G.M. mi-o prezintă pe Rosa del Conte, care a venit la București pentru sărbătorirea lui Eminescu. Aceasta e o bătrânică uscățivă, acrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ușor întredeschiși și cu părul răsfirat sălbatic pe pernă, semănând cu o casă nelocuită, în stare deplorabilă. Esența lui pare că nu mai locuiește acolo până a doua zi dimineața și abia după ce se trezește, cât se întinde și se foiește el, se strecoară ușor la loc, iar fața lui ajunge să arate din nou ca Charlie. Dar bărbatul pe care îl observam în liniște pe Victoria Street era, cu totul și fără îndoială, soțul meu. Știu că se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mi-am băgat arătătorul sub breteaua sutienului afundată bine în carne, mișcând-o ușor înainte și înapoi, savurând apăsarea fâșiei subțiri de material asupra degetului meu și simțind cum sânul uriaș e ridicat și cântărit când făceam asta. S-a foit un pic, mișcând canapeaua și punând arcurile la încercare cu schimbarea enormă de greutate, iar eu am privit-o scurt, temându-mă că mersesem prea departe. Rozaliul obrajilor ei și micul zâmbet de plăcere m-au liniștit, iar scurta privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fir de telefon, discutînd cu doi soldați care Își pregăteau masa de amiază. Sunetul vocilor lor și al lemnului care ardea era dus tot mai departe peste șinele de fier, amplificate de cupola de lumină care Îi Înconjura. Jim se foia la locul lui pentru că soarele Îi Înțepa pielea. Observa cele mai mici detalii din jurul lui, petele de rugină de pe șinele de cale ferată, dinții de fierăstrău ai urzicilor de lîngă camion, pămîntul alb care purta amprenta cauciucurilor vechi. Jim numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se putea gîndi la nimic altceva decît la mîncare. Un grup de femei britanice și belgiene stătea lîngă porți, strigînd prin gard la șirul de soldați japonezi de pe drum. Împovărați de puști și de sulurile cu saltele de dormit, se foiau neliniștiți În soarele de august. Soldatul Kimura privea cu regret orezăriile pustii, de parcă ar dorit să se Întoarcă În lumea sigură a lagărului. Pete de scuipat luminau praful din jurul ghetelor rupte ale soldaților. Răcorindu-și furia de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să-și Întoarcă privirea. — Ei, băiete... Francezul Îl lovi pe Jim În braț cu o carabină pe care o ținea Între genunchi. Stai liniștit. Mai vrei să-și scoatem niște sînge pe nas...? — Jim, aici nu-i loc să ne foim. O să stăm liniștiți și o să Învățăm cuvintele. Basie Îl Înconjură cu brațul. Ține ochii pe Digest, ca să rămîi treaz. — Bine, Basie. Am să stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strice. — Cred că e o idee minunată, zise Ruby observând cât de curată era bucătăria, În comparație cu ce a văzut ultima oară când i-a vizitat zilele trecute. S-a Întrebat dacă i se datora lui Bridget. Și-o și imagină foindu-se prin casă cu o cârpă și cu o sticlă de clor, declarând locul o amenințare la adresa sănătății și făcând-o pe biata Fi să se simtă și mai prost. —A trebuit să o fac, șopti Bridget conspirativ. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gât, neagră, cu mâneci scurte. Pielea de pe brațe e pătată ca marmura. Își încălzește mâinile ținându-le între picioare. Dau încălzirea la maximum, vreau să simtă imediat căldura. Are fața răvășită, până și la ochi îi este frig. Nu se foiește pe scaun, nu-și caută locul, rămâne așa, nemișcată, cu spatele ușor depărtat de scaun. Apoi căldura o relaxează, în timp ce mașina aleargă pe banda pustie a autostrăzii. Îi ating vârful nasului. — Ți-e mai bine? Zâmbește și dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ținut-o strâns până a venit trenul. Șinele se întindeau în depărtare ca niște copci pe o rană mare. Eram în pantaloni scurți când luasem trenul de la Osnabrück spre Amsterdam. Plușul aspru al scaunelor îmi zgâriase pulpele. Nu te mai foi, răbufnise tata. Avea nervii întinși la maximum. Fusese înțelept să își asume astfel de riscuri și să își ia soția, care nu voia să meargă, și copilul și să o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o ia de la capăt, în altă țară? Era olandez la origine, dar trăise în Germania toată viața. Nu era o lipsă de bun-simț să își lase tatăl bătrân în urmă? Fusese un fiu mai ascultător decât mine. Nu te mai foi, răbufnise el și mama dăduse coșul jos din plasa de bagaje și scosese o bucată din miraculoasa ei prăjitură babka. În următorul tren nu a mai fost babka, deși tata reușise să facă rost de o coajă de pâine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se va simți mai încrezător în viitor, aș putea să aduc din nou vorba despre copii. În douăzeci și patru de ore, ne-am putea împăca. Totul ar fi din nou perfect. Neschimbat. — Nu pot să port nimic de-aici. Lisa se foia prin dormitorul meu, pipăindu-mi cele mai bune haine cu dispreț. — Am o întâlnire cu redactorii în 45 de minute și echipa mea are anumite așteptări de la mine. M-am abținut să-i spun că știu exact care sunt așteptările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
necăjită. Fiica ei, o fată cu o educație aleasă, s-a logodit de-adevăratelea cu un diacon din Shropshire. O poveste foarte tristă, foarte tristă. Nu Înțeleg mania asta modernă pentru diaconi. Pe vremea mea, noi, fetele, Îi vedeam, bineînțeles, foind de colo-colo ca iepurii, dar nu mai e nevoie să adaug că nu le dădeam nici o atenție. Mi se spune Însă că, În ziua de astăzi, societatea e plină de ei ca stupul de albine. Mi se pare grozav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
n-am mai izbutit să Închid ochii. Am tot croșetat În minte istoria diamantului din apropiere și a prințesei din depărtare. Goliadkin (desigur, emoționat de nobila sinceritate a vorbelor mele) n-a putut dormi nici el. Întreaga noapte s-a foit, dacă nu mai rău, În patul de deasupra mea. Dimineața Îmi rezervase două satisfacții. Prima, vorspan Îndepărtat al pampei, mi-a mișcat sufletul de argentinian și de artist. O rază de soare a săgetat câmpia. Sub binefăcătoarea risipă de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuit să se retragă. Într-a treia, În timp ce stăteai lipit cu pap de ușa baronesei, poetul din Catamarca l-a atacat pe Goliadkin. I-a mers ca vai de el: Goliadkin l-a azvârlit din tren. Înfuriat, rusnacul se tot foia În pat. Se gândea la cele petrecute și la cele ce aveau să se petreacă; poate că era cu gândul la cea de-a patra noapte, cea mai primejdioasă, cea de pe urmă. Și-a adus aminte de cele spuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scăpat dă aperitiv.“ Ideea involuntară n-a mers pă apa sâmbetei. Chiar Jacqueline a cerut prima un rând dă Bitter de Basques pentru toți, care n-a fost ultimu. Apoi a venit rându la gastronomie, care n-a lipsit nici foie gras, nici fazan, trecând prin fricandeau și filet, și s-a rotunjit cu creme dă vanilie. S-a crăpat potol cu caru când s-a destupat vinurile dă Bourgogne și Beaujolais. Agapa s-a sfârșit cu cafea, Armagnac și trabuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa, pufni Barnes, dacă asta Îl ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de colo-colo și nu-și dezlipea privirea de la Norman. — Harry este exaltat și scapă din vedere lucruri evidente. — Ca de exemplu? — Ca de exemplu faptul că nu e posibil ca acel cod să fie o descărcare din computer. — De unde știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva, chiar și pentru un psiholog umanist. Stein, bătrânul său profesor, spunea: „Fiecare din noi are propria sa umbră.“ Ce făcea acum umbra lui Norman? Ce se petrecea În subconștient, partea renegată a propriului său creier? „Nimic. Mergi Înainte.“ Se foi neliniștit În scaunul pilotului. Își dorea atât de mult să ajungă la suprafață, era atât de hotărât... „O urăsc pe Beth. Îl urăsc pe Harry. Nu suport să mă Îngrijorez pentru acești oameni, să le port de grijă. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-se la Beth și la Harry. — Suntem pregătiți să uităm sfera și faptul că, pentru o vreme, am avut puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din cap. Brusc, Beth deveni agitată, foindu-se În scaun. — Dar cum vom proceda exact? — Pur și simplu Închide ochii și poruncește-ți să uiți, replică Norman. Beth spuse: — Și totuși, sunteți siguri că trebuie s-o facem? Sunteți cu adevărat siguri? Era la fel de agitată, mișcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că m-am strangulat. Călcasem pe poalele din spate ale cămășii de noapte, trăgând astfel gulerul în sus, violent și foarte strâns în jurul gâtului. M-am înecat și am tușit ceva vreme, timp în care Kate a început să se foiască fără stare în pătuțul ei. „Of, nu te trezi, draga mea“, m-am gândit înnebunită. „Nu plânge. Nu ai nici un motiv. Totul o să fie bine. O să-l recâștig pe tati. O să vezi. Ține-te tare!“ Ca prin miracol, Kate s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]