1,565 matches
-
mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn unui arcaș să vină lângă mine, și-i spun la ureche: ia trage-o săgeată-n direcția aia! Ăsta scoate arcul, trage, săgeata zbârr... nimic! „Ia trage și-n direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tăcerea. Se auzea doar jupânul Macek trăgând cu urechea. Ploșnițe străbune, gândaci de bucătărie căzuți din sutanele misionarilor catolici, muște mici, rapide, cu aripioare lungi, sosite la 1246 cu ultimul val tătar, păianjeni obezi cu plase în formă de stea foiau în cotloanele lor, cerându-și dreptul la viață, la autodeterminare. — Pane Macek - strigă Vasea peste umăr - mai adă un rând! — Temeiurile credinței voastre întru Domnul le-am înțeles prea bine - zise Metodiu. Mai greu vine minții mele să priceapă aplecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când eram în siguranță pe hol. Era doar ca să scap de David. — N-ai făcut decât să anticipezi. M-aș fi oferit oricum. — Bine, dacă ești sigur... Am traversat sala înspre surorile gemene și mulții lor însoțitori, care se tot foiau în fața ușilor rotative, vocea înaltă și ascuțită a Belindei distingându-se de flecăreala generală. M-am oprit la recepție ca să îmi iau rămas-bun de la Bill; Sir Richard Fine era deja acolo, vorbind pe un ton scăzut cu partenerul său, Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să numărăm pe degete. Da ia-ntreab-o dacă-i măritată. Moș Iacob se pornește iar pe scărpinat În cap - are să-și facă bortă, de atâta căutat. Tușește și tot tușește, de parcă s-ar pregăti de o cuvântare la o adunare. Se foiește pe scaun. Eu mă uit numai la devușcă - și bine fac: Rusoaica a simțit, știe că Moș Iacob are de gând s-o Întrebe ceva; dar Încă n-o face - așa că-l Îndeamnă ea peste masă, cu fruntea Încrețită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe lume; ori de parcă părerea mea n-ar fi contat - cum să nu conteze, când reginele lui erau cu toatele Înfricoșătoare; și când surorile lui, trei, ca-n poveste, ca-n poveste de frumoase erau! Într-o zi, după ce m-am foit pe lângă el, i-am zis să mă lase și pe mine. Să fac cărți. M-a lăsat, fără un cuvânt. Am făcut chipurile cum știam eu, cum mă-nvățase mama: să semene. Trei regine: leite surorile lui Ionaș; a patra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că tu nu ești cu nimic vinovat. Ce altă dovadă mai firească a inocenței poate exista?... I-am lăsat impresia că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă bătăile inimii reverberînd În propiu-mi trup. N-am scos nici o vorbă, de-al naibii ce eram. — Bine, vă spun. Întinse o mînă, se foi puțin și privi În gol, undeva departe. Vă rog să Închideți radioul. — Da, ar fi mai bine să-mi spui. Niciodată nu fac nimic din ceea ce ar putea provoca neplăceri celui care-mi furnizează informații. Asta mi-e meseria. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și o fotografie de-a lui, nu-mi pot da seama dacă tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altceva, de cu totul altceva... Eram prost dispus. Mi-am pus servieta pe genunchi și am deschis-o. — Fie precum spui. Sa-ți arăt raportul. Așa cum spui și dumneata... doar fapte fără nici o importanță. Exact cum mă așteptam, s-a foit În scaun și cu o expresie Încordată, la Început mai repede, apoi din ce În ce mai Încet, a citit atentă de tot, exact ca un om care traversează un rîu adînc, pe un buștean În loc de pod. — Faptele reale sînt ca scoicile. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea? Tocmai pentru că știa lucrul acesta i-a dat prin minte să-mi Înlesnească o Întrevedere cu tînărul? — Am citit mesajul de condoleanțe din partea tuturor. Se tot foia de parcă Încerca să scape de atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu m-am mai putut abține din plîns. De cîte ori s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
românești, sunt sigur că sunt lucruri pe care dumneata le cunoști la fel de bine ca și mine; aș dori mai degrabă să realizez câteva observații despre comportamentul celor care îl populează. Șmecherii de București rămân tot șmecheri - a se vedea cum foiesc tot timpul în jurul medicilor și al asistentelor, vânând instinctiv buzunarele pentru a introduce cu gesturi rapide ceea ce bănuiesc că au extras cu gesturi la fel de rapide; țiganii devin cetățeni mai gravi, mai serioși, mai integrați ca niciodată, pentru că sunt obligați să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unghiurile posibile această groaznică problemă (mult mai importantă chiar decât integrarea în UE). Suntem repetenți la cei șapte ani de acasă. Participanții nu au avut răbdare să asculte expunerile nici măcar o oră întreagă, de la un cap la altul. S-au foit necontenit, s-au perindat pe ușă, chiar dacă au fost rugați să-și închidă neprețuitele telefoane mobile, evident, nu au făcut-o. Ușa scârțâia groaznic, iar într-o cameră alăturată niște muncitori dădeau vârtos cu ciocanul. Când li s-a poruncit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
sare țandăra din orice. Și se înșală amarnic. Nu urăsc deloc bărbații. Deloc. De fapt îi iubesc. Dar nu are rost să dau înapoi acum sau o s-o zăpăcesc de tot pe săraca fată. Așa că nu spun nimic și mă foiesc tăcută. Cred că te-a făcut cineva să suferi mult în trecut, spune Amy după o pauză lungă. Sunt sigură că oamenii îl cred pe Adam Kirrane un ticălos, dar se înșală. —De unde știi? Mă prefac doar întâmplător interesată, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Oricum, iată-mă, gata să fac ceva ce chiar nu vreau să fac, dar trebuie s-o fac. E datoria mea. Debbie e prietena mea. Și nu o s-o las să sufere. Nu am dormit bine azi-noapte. M-am tot foit gândindu-mă la Adam și apoi m-am certat pentru că mi-am făcut speranțe cu el. M-am gândit și la Tim și la cum nici el nu vrea să aibă nimic de-a face cu mine. Apoi am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nouă pagină. Sunt o persoană bună care nu o să-și lase prietenele batjocorite de bărbați. Debbie îmi deschide ușa încet. Deși e încă în pijamale, arată uimitor de odihnită. E evident că nu și-a petrecut nici o clipă noaptea trecută foindu-se și făcându-și griji pentru bunăstarea lumii, cum am făcut eu. Intru în camera ei. E întuneric, pentru că draperiile grele sunt trase. Cât e ceasul? întreabă ea greoi înainte să tragă draperiile și să arunce un ochi afară. Razele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
fustele mele, pe care se îndârjea să mi le dea peste cap, în timp ce doi din cei trei ortaci ai lui mă alungiseră pe o masă de la mijlocul cumplit de dureros în sus și mă țineau de mâini." Kakaia devușca, iot foi mati ?" Unul din militari a dispărut deîndată și a revenit târând-o pe Minodora de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
găleata din care ne adăpam pe rând ca animalele. Unul din cei doi militari care ne aduceau apa nu uita să ne înjure când întrebam dacă ne dau și ceva de mâncare și să țipe cu o voce batjocoritoare : "Iot foi mati ! Hleba ? Vâ imeite cito kușati, kulaki". Vasili, tatăl, reușea să păstreze puțină apă pentru Vasili cel mic, într-o șapcă roșie țeapănă, cauciucată. În a doua dimineață o a doua șapcă, cea a bătrânului Artenie, de culoare cenușie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fața Carminei. Într-o zi, în timpul unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcusem marea descoperire ați sărit să-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia să facă plata. Achită consumația, supărată de-a binelea, făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul ăsta, nu cumva am un cuțit În buzunar. La aceste vorbe m-am simțit nu doar fără replică, ci și Încordat și strâns În mine ca o umbrelă. Cu stângăcie, m-am foit cu ceașca În mână. Dora Își așeză alinător mâna pe brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]