1,100 matches
-
este considerată un atac la adresa materialismului dialectic și istoric. Scenariul, verificat de cenzura de partid, este baza de neclintit a filmului. Orice intervenție personală a regizorului și a operatorului, planuri, cadre, unghiuri, lumini, decoruri deosebite, nu poate însemna altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de partid, este baza de neclintit a filmului. Orice intervenție personală a regizorului și a operatorului, planuri, cadre, unghiuri, lumini, decoruri deosebite, nu poate însemna altceva decât formalism, alterare individualistă și estetizantă a realității, sancționabilă chiar și cu pușcăria. De formalism s- au făcut vinovați marii regizori sovietici ai anilor ’20, iar regizorii români vor regăsi din când în când grosplanuri sau contraplonjeuri cu sentimentul amăgitor că înfăptuiesc un act de disidență politică. Consecințele acestei îngrădiri a expresiei artistice se văd
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în varii moduri. Dorința de a fi neapărat altfel, de a nu se înscrie în discursul artistic oficial, de a violenta cât de cât establishment‑ul cultural-ideologic, împreunată cu dorința ca filmul să „treacă” la cenzură dă naștere, de pildă, „formalismelor”. Aflați la debutul în lungmetraj, Iulian Mihu și Manole Marcus au luat niște proze cât se poate de „politically correct” ale scriitorului „roșu” Alexandru Sahia, le-au îmbucătățit și le-au împletit, după care au dat frâu liber celor nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Uniunea Sovietică. „Artisticizarea propagandei” nu le-a reușit deloc lui Mihu și Marcus, așa cum le va reuși lui Ciulei și Pintilie în Valurile Dunării și Duminică la ora 6. Și pentru asta nu e răspunzătoare cenzura comunistă. Cât privește „formalismul” pe care l- au lăudat destui critici importanți, el înseamnă exerciții de imagine desprinse de context ale celor trei operatori și filmările combinate ale lui Mircea Sterescu. Viața nu iartă mi se pare o eschivă artistică și morală. Mingea (1959
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
însă că acest film a fost văzut de un extrem de mic număr de oameni [...] or, faci filmul ca să fie văzut de tineret, de tineri muncitori, de tineri țărani, și tînărul soldat, să fie văzut de mase cît mai largi. Stafia formalismului îl bântuie și pe tov. Niculescu-Mizil : Eu doresc să vă spun, tovarăși, că în multe din aceste filme în care au fost activ prezente elementele formale ele în fond nu aveau alt scop decît să escamoteze, decît să acopere lipsa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
al cenzurii de partid, mani festat până la începutul anilor ’60, a lăsat urme adânci - din teama ca filmul să fie respins, se aleg acum multe scenarii facile, fără „probleme”, din care rezultă filme proaste sau care se fac vinovate de „formalism”, acuza născută din înghețul stalinist în URSS de la sfârșitul anilor ’20 și încă apelată frecvent. Totuși, cei 7 milioane de spectatori ai filmului Dacii, în regia lui Sergiu Nicolaescu, atrag atenția aparatului de par tid asupra posibilităților propagandistice ale cinematogra
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
dincolo de orice propagandă, așa cum se întâmplă în Greva lui Eisenstein, tot cu etaje și pasarele străbătute de călăreți militari în urmărirea greviștilor. După 16 ani de cinematografie realist socialistă pe modelul celei sovietice din anii ’30, redescoperim cu Lucian Pintilie „formalismul” de care fuseseră acuzați marii cineaști sovietici ai anilor ’20. Kuleșov spunea că dacă forma unui film realizat pe un scenariu cât se poate de corect ideologic nu e corespunzătoare, atunci filmul e contrarevoluționar. Asta reușește Lucian Pintilie, după încercările
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
egocentricul M. Săucan nu îl preocupă prea mult ce filmează, fie că e vorba de colectivizare, de „trăiri” intelectualiste, pentru el important e cum filmează. Actorii sunt adesea doar niște elemente de compunere a cadrului. M. Săucan redescoperea și el „formalismul” de care erau acuzați marii regizori ruși ai anilor ’20, lipsindu-i însă determinarea sinceră a acestora de a servi unei cauze, alta decât cea personală. La ieșirea sa pe ecrane, în septembrie 1967, Meandre a făcut săli mai mult
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe care îl împinge pe culmile estetismului. Rezultatul este probabil cel mai frumos film al lui Pița, cu o imagine (Marian Stanciu), muzică (Adrian Enescu), montaj (Cristina Ionescu), decoruri (Călin Papură) excelente, dar cu un scenariu adormit în țarcul propagandistic. Formalismul marilor ruși din anii ’20, regie hiperartistică pe un scenariu comunistoid, produce, după Când primăvara e fierbinte și Meandre (M. Săucan), Duminică la ora 6 (L. Pintilie), Canarul și viscolul (M. Marcus), Zidul (C. Vaeni), Să mori rănit din dragoste
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de discurs academic sau chiar privat. Inserții din zona limbajului academic sau literar, dar și din proza comunicării private, colorează brusc modalitățile de expresie oficială, care se particularizează astfel printr-o flexibilizare spectaculoasă a codurilor, corespunzător cu pretenția renunțării la formalism și dogmatism. Mai mult chiar, idiomul public și chiar și cel academic dobândesc repede o pletoră de neologisme proaspete și o sofisticare tinzând către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
către încifrare: așa cum observa un distins lingvist, Alexandru Niculescu, de vreme ce le era interzis să inoveze mesajul, locutorii inovează în exces la nivelul codului. Anii inaugurali ai lui Ceaușescu generează chiar, dincolo de simpla inovare a discursului public, un discurs intermediar între formalismul oficial care rămâne, indiferent de gradul de reformare, rigid în formularea stereotipă a temelor și concepțiilor și vorbirea privată. Acum apare o sferă inedită a comunicării politice, domeniul pe care eu îl numesc oficios. Parțial concident cu opoziția scris/oral
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
soboarele de preoți, cu liturghiile celebrate în cele mai neașteptate decoruri, în stradă sau în instituții oficiale, și mai ales la televizor, în direct. Credința autentică nu va fi lipsit, poate, din aceste spectacole liturgice, dar difuziunea lor nelimitată, străvechiul formalism ritualistic par că țin mai degrabă de oroarea de vid; substituindu-se riturilor propagandei comuniste, ortodoxismul de fațadă aduce o contribuție entuziastă noii limbi de lemn a democrației în construcție. Manipulări De bună seamă, noii "stăpânitori ai adevărului" nu propuneau
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
elevilor, în realizarea căruia trebuie acordată întâietate metodelor activizante, în special exercițiilor de tip analitic (de recunoaștere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferențiere) și de tip sintetic (de modificare, de exemplificare, de construcție și de completare). Trebuie evitat formalismul, altfel spus, studierea nu trebuie să se concentreze pe fapte izolate, ci pe baza faptelor vii, astfel incât învățarea să devină relevantă în viața elevului. În ceea ce privește finalitatea principală a procesului instructiv-educativ în școală, rămâne aceea de a forma din elevi
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Popinciuc Flaviana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1167]
-
Chaucer, Legenda ..., pp. 29-30. 649 Geoffrey Chaucer, Legenda ..., pp. 54-55. 650 Ibidem, p. 58. 180 Nici un cusur n-avea: socot/ Că era dreaptă cumpănire/ În toată-a ei alcătuire.”651 Femeia deține toate calitățile cerute într-o epocă în care formalismul purtării nu putea fi încălcat: „Da, fiinc-atâta de frumos/ Danța, atâta de duios/ Cânta, și-atâta de unduios/ Zburda, și-atât de luminos/ Căta, și-așa prietenos/ Vorbea, cu sunet mângâios,/ Cum n-a mai fost ca ea vreodată/ Minune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acest moment o conștiință acută a calităților excepționale ale prietenului său, care producea o puternică impresie asupra celor care l-au cunoscut bine. Unul din aceștia, R. L. Goldtsein, a scris despre Skinner în „Cuvântul înainte“ al cărții sale Constructive Formalism. Essays on the Foundation of Mathematics: „Ultimul meu cuvânt se adresează iubitului prieten Francis Skinner, care a murit în 1941 la Cambridge, despre a cărui muncă, bunătate a inimii și înzestrare nu mai este cunoscut decât ceea ce a rămas în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
descoperim mai multe niveluri ale cooperării umane și mai multe niveluri ale relațiilor concurențiale. Astfel, în opinia noastră, putem vorbi despre: a. Relații de cooperare impuse (la nivel instituțional și în cadrul unor structuri organizaționale deja constituite, încărcate de autoritate-constrângere, normativitate, formalism); cine nu cooperează într-un astfel de context este amenințat cu marginalizarea sau cu excluderea instituțională. b. Cooperarea cerută de însăși condiția (intrinsecă) oricărei relații; acolo unde partenerii (sau, cel puțin, unul dintre ei) nu cooperează (adică, nu respectă cerințele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
acest moment o conștiință acută a calităților excepționale ale prietenului său, care producea o puternică impresie asupra celor care l-au cunoscut bine. Unul din aceștia, R. L. Goldtsein, a scris despre Skinner în „Cuvântul înainte“ al cărții sale Constructive Formalism. Essays on the Foundation of Mathematics: „Ultimul meu cuvânt se adresează iubitului prieten Francis Skinner, care a murit în 1941 la Cambridge, despre a cărui muncă, bunătate a inimii și înzestrare nu mai este cunoscut decât ceea ce a rămas în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
apropia ziua lui, era departe și, din nou, nu aveam vreo șansă să ne vedem și atunci m-am gândit ce-aș putea face. Un la mulți ani la telefon și atât era prea formal și mă săturasem de câte formalisme avea el, la ce-aș mai fi contribuit și eu, apoi îmi dădea de gândit faptul că-mi zisese că nu-i plac cadourile, deci era exclus să împachetez vreo cămașă, cravată, nici măcar vreo carte, și să i le trimit
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
între rațional și irațional (obscurantism și religie), incapabilă să conceapă raționalitatea în acțiune în cultura religioasă; abstractizarea, pentru că gândirea ar fi neglijat condițiilor pozitive de realizare a libertății. Încercarea asumării unei "religii naturale", în limitele "simplei rațiuni", mărturisită de acest formalism, nu va avea alt efect decât să provoace misticismul și reîntoarcerea romantică a sentimentului. În fond, voința de a gândi "prin sine" nu este prin ea însăși o garanție suficientă a raționalității 338. Raționalismului Luminilor i se poate reproșa o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cu tancurile în contra vrăbiilor. Sînt de neînțeles și greu de motivat ostilitățile orchestrate sistematic în contra celor care susțin autonomia esteticului. Aflăm această teamă și antipatie aproape egal răspîndită printre ideologiile de Dreapta, de Stînga sau de Centru. Din războiul în contra formalismului estetic sînt luați ca repere Nietzsche și Dilthey, primul un antiformalist vehement, al doilea un echilibrat formalist: "Marea diferență dintre Dilthey și Nietzsche, subliniată de filosoful comparatist, e că primul, spre deosebire de al doilea, a refuzat orice tiranie a arbitrariului, cerînd
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că autorul lui Așa grăit-a Zarathustra a fost adoptat drept călăuză socio-istorică și nu autorul Esenței filosofiei, asigurîndu-se astfel cale liberă antiformalismului. Sînt numeroși filosofi și literați care cred cu tărie în nevoia de frumos. În argumentația etalată în favoarea formalismului estetic apelează la unul dintre cei mai importanți filosofi politici conservatori, Michael Oakeshott, bun observator al ideologiei comuniste, care urmărea simplificarea, la maximum a tuturor activităților: "Ostilitatea față de subtilitățile și nuanțele practicii literare și analizei critice formaliste provine din această
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de ordine, cum vor să ne facă să credem. Dimpotrivă, ar dori să vadă toate sectoarele activității și comportamentului uman, ba chiar privirile, cele mai mici gesturi, cele mai intime gînduri ale noastre, sub controlul unui singur scop". Prin contrast, formalismul estetic ar fi un fel de conducere minimală necesară bunei funcționări a unei comunități. Nu altceva propune subsidiaritatea, adevărata piatră de temelie în diverse teorii politice contemporane și în crearea instituțiilor. Virgil Nemoianu narează în cîteva fraze sintetice argumentul general
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
formale cresc excesiv. Cu cît mai nebună era distrugerea războinică și sărăcirea izvoarelor de producere, cu atît mai grav și misterios vorbeau capii treburilor europene despre organizație - un cuvînt care, prin caraghios abuz, va ajunge curînd, din magie, ridicul. Umflarea formalismului social este semnul vremii noastre, vreme de exces politic și negustoresc. Politica și negoțul sînt formele cele mai evidente de activitate neproductivă, fiindcă amîndouă consistă tocmai în manoperarea formală a valorilor rezultate din fapta creatoare a producătorilor propriu-ziși. Cînd administrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bani pentru oligarhii media de pe tot globul. Românii însă au avut un Michael Jackson al lor. Ia să ne aducem aminte: Muzica occidentală a fost, în România lui Ceaușescu, unul dintre cele mai eficiente canale de sabotare a stupizeniei și formalismului comunist, ideologie criminală și stil de viață mincinos, artificial și nesărat. În timp ce tovarășii luați de la coada vacii și urbanizați forțat ascultau folclor nou și muzică ușoară (pentru că, în realitate, nici cei mai prostalani dintre activiști nu agreau cu adevărat muzica
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ia locul relativismului, contrazicând în aparență logica internă a matriței. Ca și în epocile precedente, ideea de literatură face joc dublu pe cele două planuri principale de referință: specificul și heteronomia. Sub presiunile contextuale enorme ale epistemei contemporane, polarizarea opune formalismul agresiv de o parte, ideologizarea ofensivă de cealaltă. Din motive explicabile, teoreticianul se ocupă cu predilecție de polul heteronom. Înstrăinarea totală a literaturii de menirea ei - în special în versiunea doctrinară autointitulată estetică marxistă - fusese anterior marcată de tabuuri. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]