2,086 matches
-
-l vede. Niciodată nu a avut încredere în acest prieten cu inima vicleană al lui Tiberius. Dar tatăl lui, Seius Strabo, este prezent, împre ună cu frații, verii și unchii săi. Toți de rang consular. Prefectul gărzii exercită un patronaj formidabil. Nu degeaba e fiul unei Terentia și căsătorit cu o nobilă patriciană. Suspină înfundat. Nici unul nu stă însă să asculte cu atenție. Eforturile ei de a promova literele și de a impune noi talente au slabe șanse în fața unei atare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmplă și în Germania. Ocuparea zonei de dincolo de Rin n-a oferit până acum deloc avan tajele scontate. Obstacolele sunt atât de numeroase, iar înaintarea, atât de anevoioasă, încât distanțele par să se multiplice. Transportul și hrana armatei capătă proporții formidabile. Invadatorul se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se simt prost când știu asta? ― Chiar că ești naivă. Brad se arată uimit, înainte să zâmbească pentru sine, ceea ce e atât de înviorător. Nu, mai spune el, femeile astea nu se simt deloc prost, pentru că puterea este un afrodiziac formidabil. ― Dar chiar poate oricine să meargă pe stradă, să abordeze femei și să le spună că e producător de film? ― Sigur, exact asta se întâmplă. ― Vrei să spui că acest tip putea fi la fel de bine măturător? ― În cazul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sau un copil? — Dar eu nu-s căsătorit. — Se referă la orice femeie sau copil. — Tipu’ ăsta nu-i nebun, spuse Cayetano. — Zice că ar trebui să-l denunți, termină de vorbit domnul Frazer. — Mulțumesc, spuse Cayetano. Ești un translator formidabil. Voresc ceva engleză, dar prost. Însă de Înțeles o Înțeleg cum trebuie. Cum ai făcut de ți-ai rupt piciorul? — Am căzut de pe un cal. — Ce ghinion. Îmi pare foarte rău. Te doare rău? — Acum nu mă mai doare. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de un profesor. Da de un reprezentant al acelei categorii sociale care a luat doar șuturi în fund, mai de la toate guvernările care s-au perindat pe la Palatul Victoria, fie pesedistă fie de altă culoare, șuturi care au culminat cu formidabilul șut, bine țintit, direct în noadă, expediat cu precizie de Guvernarea PDL în iunie 2010 când dintr-un condei li se luau profesorilor toate sporurile și 25% din salariu, deci peste 40% din câștigurile bănești și așa destul de firave. Știind
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
am fost deseori decisă să mor și că m-ai împiedicat. Ar fi fost și acela un mijloc. Acum nu mi-a mai rămas decât aceasta. - Și cu cine? - Cu X. - Imbecilul acela?! - Dar e așa de bun! Răspunsurile veneau formidabile, grave sau ușuratice, așa de caracteristice pentru ea, că lupta era zadarnică. Lupți atâta timp cât ești cu inamicul pe același plan, dar nu când te afli pe planuri paralele. Învins, nu mi-am mai ascuns deprimarea; încercai mai bine să mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era destul de inteligent ca să înțeleagă că nu se poate încumeta să reziste Angliei; ceea ce, de altfel, socotea și Barros Gomes, Președintele Consiliului de Miniștri, împreună cu majoritatea membrilor Guvernului. Ultimatumul și îndeosebi acceptarea lui a provocat însă în întreaga țară o formidabilă agitație populară, îndreptată atât împotriva Marii Britani cât și împotriva Regelui, învinuit că a vândut țara englezilor. Manifestațiile se țin lanț; studenții și elevii de liceu jură solemn că vor boicota produsele englezești și refuză să citească pe Shakespeare; iau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul scandal pe care-l provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și revoluția au succes pentru că lumea e obosită de formulele vechi - și atunci își însușește formulele revoluționare. Vorbește Parlamentului și străzii ca și cum
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poate vorbi. Era fostul student în medicină, Antonio José de Almeida, care, după ce făcuse cele trei luni de închisoare în 1890, plecase în Africa, așteptîndu-și cu încredere ceasul. Acolo, la mormântul caricaturistului antimonarhic, se revelează geniul oratoric al celui mai formidabil tribun pe care l-a cunoscut istoria modernă. Antonio José de Almeida fascinează masele prin simpla lui prezență, prin privirile sale rătăcite, prin vocea lui cu nesfârșite nuanțe. Când începe să vorbească, imensa mulțime din jurul lui aproape că nu mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și ele aveau acum pe un Alexandre Braga sau Joîo Chagas ca să le satisfacă idiosincrasiile artistice și ideologice. Masele populare îl aveau pe Antonio Jose de Almeida. Afonso Costa era șeful parveniților, al clientelei politice provinciale. Masoneria ajuta revoluția prin formidabila ei organizație. Lipsea, însă, omul de mare prestigiu social și intelectual, care să risipească rezerva și a burgheziei, a cărui autoritate morală să transforme agitația străzii și frenezia intelectualilor într-un partid de guvernământ. Și omul acesta apare într-o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Costa refuză să părăsească incinta și e scos de baionetele soldaților. Atunci se petrece o scenă pe care nimeni nu ar fi putut-o prevedea. Tribunul poporului, Antonio José de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
putere aproape doi ani. Cum se explică misterul acestui record ministerial? Antonia Maria da Silva este un vechi complotist și creatorul "artileriei civile" din ultimii ani ai Monarhiei. El va înarma mai târziu și va dirija din umbră "Legiunea Roșie", formidabilă organizație comunistă, cu care vor avea de luptat toate guvernele și chiar dictatura militară. Faptul că se poate menține la putere atâta vreme ne face să credem că el controla opoziția violentă, care împiedica celelalte guverne să dureze. Aceste forțe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deschis, în case, pe stradă, în cafenele, de iminenta revoluție militară împotriva cabinetului Antonio Maria da Silva. În primăvara 1926, Guvernul încearcă să treacă prin Parlament legea Regiilor tutunului, ca să-și creeze câteva mii de posturi pentru clientela politică. Un formidabil scandal izbucnește în Cameră și în presă pe această chestiune. Dar Antonio Maria da Silva credea în puterea banului. Nu-i păsa de indignarea publică, dacă izbutea să dobândească două mii de posturi la dispoziția lui. Corupția, ca întotdeauna până atunci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a abdica în fața unei revoluții naționale care dura abia de câțiva ani. O serie de comploturi fuseseră organizate și încurajate de masonerie. Dar cum majoritatea burghezimii portugheze făcea parte din loji, Salazar nu îndrăznise încă să atace de front această formidabilă organizație secretă. De abia în 1935, în fața unei noi conspirații, Salazar hotărăște desființarea masoneriei. Proiectul a fost prezentat Adunării Naționale în aprilie 1935 și a fost votat în unanimitate. Legea din mai 1935 cere tuturor funcționarilor Statului, civili,și militari
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puterea. Evident, lucrurile acestea nu erau înțelese astfel nici la Londra, nici la Paris. Salazar nu obosește să atragă atenția marilor democrați ca în Spania nu se joacă soarta democrației, ci a Europei. "Comunismul dă astăzi în Peninsula Iberică o formidabilă bătălie, de soarta căreia depinde soarta Europei..." " Și interesul arătat Portugaliei de către agitatorii comuniști este încă o dovadă a tacticei lor revoluționare. Căci, precizează Salazar, "mai prețioasă decât transporturile de arme și muniții, ar fi, pentru comunismul iberic, o transformare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie s-o recunoască pe Frediana. Dacă acel moment de distragere nu-i fu fatal, aceasta se datoră calului său, care se prăvăli dintr-odată cu craniul spart de o nouă, formidabilă lovitură aplicată de adversarul său cu securea. El și războinicul totuși căzură împreună, aproape unul peste celălalt, fiindcă acela fusese la rândul său doborât de un hun cu o lovitură de buzdugan. Balamber sări prompt în picioare și, fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
El, care nu știa nimic despre nici una din forțele motrice, ar fi acceptat explicația unui motor cu aer comprimat cu aceeași credulitate cu care primise afirmația că motorul era electric. Altceva ar fi fost dacă motorul ar fi fost ceva formidabil. Dar nu era. Punea în mișcare un avion la o viteză de croazieră de nouăzeci și cinci de mile pe oră și un automobil la o viteză maximă de optzeci. Cel puțin, asta era, conform vitezometrului. Nu-i verificase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dădea seama că se uită după o placă pe care scria un nume. Brațul îi atârna, balansându-se pe când mergea, dar era pendularea fără viață a unui obiect neînsuflețit. Se simți mai slab și oboseala îl apăsa cu o greutate formidabilă. Își tot pipăia garoul pentru a fi sigur că nu se slăbise, permițând sângelui care încă îi rămăsese să se scurgă din corp. Apoi urcă niște trepte în genunchi. - Doamne, rosti o voce de bărbat. Ce-i asta? Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
memoria lui. Acolo, imaginile luau forme nelămurite, gânduri fără contur și amintiri obscure ale unor zile de o întunecime de nedescris. Nu erau amintiri, ci amintiri ale unor amintiri. Era izolat pe o mică insulă a imaginilor de moment iar formidabila mare a uitării îl cuprindea de jur împrejur, presând din ce în ce mai tare, cu fiecare minut, cu fiecare secundă. Cu un oftat, lăsă ca presiunea și încordarea să se reducă în sinea lui. Privi neajutorat la doctor. - N-are rost, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nici voi cu tot dinadinsul să o deviez și pe a mea, am fost de o locvacitate copioasă și susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
survenise o schimbare de planuri sau nu. Dacă reacția celor din imediata mea vecinătate poate fi luată drept criteriu, oferta a fost privită ca un fel de beau geste. Trebuie spus, însă, că mașinile puteau fi folosite numai după ce un formidabil pluton de oaspeți - denumiți „rudele directe“ ale miresei - se vor fi urcat în mijloacele de transport necesare. Și, după o oarecum misterioasă întârziere și gâtuire de trafic (în timpul căreia eu am rămas pironit locului), „rudele directe“ și-au început într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mult spațiu decât îi era necesar. Între șoldul lui drept și rezemătoarea de braț rămăseseră câțiva centimetri. De bună seamă, doamna de onoare observase acest lucru, dar, cu tot oțelul din vocea ei, nu avea curajul să se adreseze acestui formidabil personaj micuț. S-a întors iar spre soț: — Poți să-ți scoți țigările? În felul în care suntem înghesuiți aici, n-aș putea să le scot pe-ale mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-o mai bine de o zi în chip de cataplasmă. Totuși, a cădea în extreme e întotdeauna riscant și, de obicei, direct periculos, iar primejdiile unui contact prelungit cu orice poezie care depășește ceea ce se numește „de prima mână“ sunt formidabile. În orice caz, m-aș simți ușurat să văd poemele fratelui meu îndepărtate din perimetrul meu îngust, măcar pentru un timp. Mă simt vag ars, pârjolit de ele, pe o suprafață mare. Și pe baza unor argumente care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dramatică. Uneori îți insufla spaimă, de parcă un șezut de talia 36 mediu fusese zvârlit, ca un bob de mazăre într-un coș, într-o pereche de pantaloni de măsura 42 lung. Dar aici trebuie avute în vedere alte aspecte, mai formidabile. Din momentul în care-și trântea pe corp un articol de îmbrăcăminte, pierdea orice noțiune pământeană legată de el - cu excepția, poate, a unei vagi conștiințe că nu mai e gol pușcă. Și aceasta nu constituia numai un semn de antipatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]