7,217 matches
-
s-a dovedit a fi un lucru bun. Cum poate un lucru urât să fie un lucru bun? E ca și cum ai spune că pisica e câine sau șoarecele elefant. — Nu-ți aduci aminte că Al junior ne-a spus despre frâne? — Ba da. Ți-am salvat viața, nu-i așa? — Ca să nu mai vorbim de a ta. Și de-a lui Tom. În fine, se dezlipește de cămașa mea, își șterge lacrimile din ochi și mă privește atent, gânditor. — Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca lumea, tu nu știi ce zi a fost azi? A trecut Venus prin dreptul soarelui! explică maică-sa, cu gândul parcă în altă parte.) După miezul nopții, sub geamurile deschise ale camerei mele s-a oprit, cu zgomotul de frâne propagat limpede prin aerul de seară, Mercedesul din care băieții au dat-o jos pe fata lui Sile, curățată, pansată la amândouă picioarele, sprijinită de maică-sa. Au trecut și pe la noi să întrebe de capul familiei, dar se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
roaba. Când se prinde de șmecherie, ține mânerele bine cu ambele brațe îndoite spre interior, ca să câștige controlul. Merge pe câlcâie. Când o ia la vale, trage de mânere și se lasă pe vine. Greutatea corpului ei acționează ca o frână. Uneori, merge lăsată pe vine tot drumul, și fundul îi atinge pământul. Spre deosebire de ea, Fairlynn se răstoarnă atunci când cotește brusc la coborârea de pe deal. Lan Ping începe să simtă distanța. Distanța dintre ea și rolul pe care vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
doar pragul vârstei de la care, cică, poți avea amintiri „directe”, ba chiar hotarul nașterii - sunt convins: o parte din memoria noastră e intrauterină; iar dacă nu fac deosebite eforturi de stăpânire (În asta n-ai nevoie de motor; numai de frână), atunci Înaintez-retrăgându-mă și dincolo; În sămânță, În grăuntele de grâu - pentru cine are urechi de auzit. Stau În calidorul casei din Mana și tremur: pe tata l-au ridicat. Ei l-au ridicat, n-am văzut cum anume dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne mai frigă la inimă. Pornim. Țaca-țaca. Alarmaerian’. Oprim. Facem ce nu se face În vagon, pe timpul stării vagonului. Urcăm, țaca-țaca, țaca-țaca și când prinde să ne doară pântecele de-atâta țaca-țaca, uite că vine recreația cu alarmaeriana; locomotiva fâssssâie, frânele frrrânâe și Toată-lumea-jos-din-vagoa’-c-alarmaeria’; și, cică, linia bombardată În față. Însă data viitoare, linia e Îndărăt bombardată, dar noi tot nu ne mișcăm - nu știu de ce, nici nu-mi pasă de ce e lumea asta de-a-ndoaselea, Îmi place când ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi le lăsaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
care sforăia zgomotos pe locul pasagerului după ce-și consumase propria greutate în bere la nunta lui Luca și Alison. Credeam că alcoolicii sunt anonimi, a remarcat Fiona cu voce tare. David însă nici măcar n-a clipit. După ce a tras frâna de mână, femeia a deschis portiera și s-a decis să-și lase soțul să doarmă în mașină. Oricum, dacă l-ar fi trezit atunci, omul avea să fie dezorientat și morocănos - încă un copil de care să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care înaintau, lăsau în urma lor o urmă murdară de fum și pământ în aerul limpede al deșertului. După care urmă zumzetul ușor al motoarelor, ce vuiră apoi, speriind porumbeii sălbatici, fenecii și viperele, pentru a sfârși într-un scârțâit de frâne, glasuri învălmășite și ordine scuipate, când se opriră târând după sine praful și murdăria, la nu mai mult de cincisprezece metri de tabără. Orice semn de viață și orice mișcare încetase la vederea lor. Ochii targuí-ului, ai nevestei lui, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet, slăbi apăsarea piciorului, constată satisfăcut că mergea în continuare, sforăind domol. Continuă să încerce cu frâna, ambreiajul, acceleratorul, cu frâna de mână, întrerupătoarele de lumini și schimbătorul de viteze și, când tocmai îl apucase disperarea, vehiculul facu un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe care v-ați făcut-o despre performanțele la orizontală ale lui Derek e lejer exagerată, am replicat ironic. — Vorbiți din proprie experiență, dnă Jones? — Spuneți-mi Sam și nu fiți josnic. Parcase mașina În fața garsonierei, trăsese ambreiajul și pusese frânele, dar fără să oprească motorul. Se Întoarse să mă privească, dând impresia clară că era pe punctul de a spune ceva. Dar, am tot așteptat momentul ăsta, am spus eu cordial. Să nu vă imaginați că nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Aveam impresia că se demodaseră deja, dar poate că reveniseră deja În forță. Zilele astea, totul părea a accelera din ce În ce mai tare. Ca skateboard-urile. Copiii luară scurt curba la pod și dispărură pe șosea. Nu se auziră nici zgomote de frâne bruște, nici claxoane, așa că mă Încercă un sentiment egoist de ușurare: văzusem destule cadavre În ultima vreme. M-am uitat la Lou, care-și strângea haina În jurul trupului. — Ai vrea să-i spui tu? am Întrebat-o. Să-i tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu te poți bizui, mă gândeam. Ei nu vin totdeauna și câteodată își vând copiii pe băutură. Mamele vin totdeauna, însă aici n-aveai cum să-ți faci rost de o mamă. Cei doi bărbați în halate verzi au slăbit frânele patului meu. L-au tras până în mijlocul camerei și l-au îndreptat către ușă. Eu mă simțeam ca odată, demult, când mă trezisem în toiul nopții și împrejur totul era negru, nicăieri nu începea ori nu se sfârșea ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tine.” M-a interesat. De atunci, am citit tot mai puține basme rusești ori aventuri ale mușchetarilor și am căutat tot mai des relatări despre OZN-uri. Cu timpul, am ajuns să știu totul despre obiectele zburătoare neidentificate; că puteau frâna sau accelera extrem de rapid; că erau silențioase și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Atunci va trebui să cobori și să umbli puțin de colo-colo, ca ei să vadă că treaba e serioasă. Și că avem motive. Nu merge altfel. Nu merge altfel.” Tata privește drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
decît ca minele Teller acoperite cu iarbă verde. Și acum șoferul fie o să le vadă și se va opri, fie o să meargă mai departe și o să dea peste ele. N-ar trebui să ataci un blindat În mișcare, dar dacă frîna puteam să trag cu bazooka nemțească. Autoblindatul se apropie foarte rapid și de-acum puteam distinge și mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rău șalele. Acesta-i semn de iarnă lungă și grea. ...treaba mergea strună. Secretarul de stat Scileanu își făcuse abonament pe un an la camera roșie. Când avea vreo urgență chema șoferul, traversa în goană Pța Victoriei, Pța Matache și frâna scrâșnit la clubul din Pța Gării. Din păcate, ca după orice anotimp strălucitor, frunzele fericirii lui Ionică începură să pălească. De prin noiembrie, cineva - naiba mai știe cine - veni cu îndemnul de a se realiza o emisiune TV cu audiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dragoș e indispensabil aici în momentele acestea. Numai el ar fi în stare, prin influența lui firească, să mai înfrîneze pornirile de ură! ― O, dacă am fi ajuns în așa hal, ar fi rău de noi, Grigoriță! zise bațjocoritor bătrânul. Frâna sunt eu, Grigoriță! Tânărul se spăimântă. Înțelegea că tatăl său trăiește pe altă lume sau nu vrea să-și dea seama de realitate. Îi expuse toate câte le-a aflat, subliniind că n-a avut timp să afle decât cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul să se arunce sub roți. Cu o răsucire bruscă de volan trăsura viră la stânga, dar tot atât de brusc trecu și copilul la stânga. Atunci frânele scârțâiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi pași de botul automobilului. ― Rupe-i urechile, Rudolf, să se învețe minte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ajungeți, duceți-vă la medicul de familie, intervine un domn din spatele meu. - Nu pot! Sper să-mi treacă. Ce, dumneavoastră, nați strănutat niciodată? - Ce să-ți treacă, băi!... Se aude o voce din aglomerație. În acel moment, șoferul pune o frână brusc și din inerție venim unii peste alții. Eu, cum aveam în fața mea pe cele două dame, mă prăvălesc peste ele. - Domnule, chiar sunteți de-a dreptul imposibil! Mă apostrofează cea de a doua damă. În acel moment iar dau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
care ajungeau până acolo. Când tramvaiul lua viteză și alerga clătinîndu-se pe șine, mânerele se izbeau ritmic de plafon: trosc-trosc, trosc-trosc, ceea ce-ți dădea, în amurg, o senzație de toropeală; în spatele remorcii, dacă te suiai acolo, puteai vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos, de misterios, că abia ne încăpea în pupile. Dimineața orașul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci prin grădina pustie, rupeam cîte-o roșie și mușcam din ea sau îmbrățișam trunchiul cireșului amar, gîndindu-mă la Ester. Mergeam pe poteca îngustă dintre straturile de legume, ajungeam la camion și suiam în cabina încinsă. Suceam de volan, apăsam pe frâne și deodată îmi dădeau lacrimile. Coboram și mi-o puneam pe Gigi după gât și mergeam așa cu ea până în fundul curții, lângă gardul putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la răcoare, și petreceam mult timp în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]