2,694 matches
-
și-ngenunchez,” / ... / „Așa încât adesea mă-ntreb sincer: / „Ce mă înveți, Stăpâne ‒ plâng, sau tac?!”( Crez) Frământările poetului, neliniștile, întrebările existențiale umane și supraumane sunt convertite în vers, în piatra filosofală a actului creator. Într-o introspecție continuă, Nicolaie Dincă dă frâu liber vocii interioare, „Căindu-se că n-a gustat din toate, / Că n-a atins Lumina - mai ales -, / ... / Că n-a zburat cu îngerii spre soare, / Că n-a iubit destul - și asta-l doare-, / Că nu L-a înțeles
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
ca o zână, Furată de un Făt Frumos Pluteați ținându-vă de mână Într-un ținut de basm, frumos. Aș vrea parfumul din cuvinte Să-ți ardă zâmbetul pe buze Și trupul crud de dor fierbinte, Dospit de magice ventuze. Frâu liber dau unui poem, Din el metafore să strângi; Ar fi plăcerea unui semn, Că după altcineva plângi. Îți urmăresc atent privirea, Cum pe aripe de îngeri, Scrutează, sigur, înălțimea Pentru care arzi și sângeri. Privirea-nobilează chipul, Un Grigorescu de-
O AMINTIRE UITATĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380865_a_382194]
-
Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului VIORI DECADENTE Am folosit Vioara decadentă a Prințului Poet Și te-am înșelat. Corupătoarea armă - Artă a nesocotinței - dorea doar aventura. Un DO de sus lua frâiele îngemănate cu surâsul tău. Tu?! Tu mi-ai adus cântările viorii cu ciocârlii Suflând la saxofonul firii. Era o aventură cu flaut Și cu bujorii din chipul tău. Toate se-ngânau Cu ciorchinii de stele - cerul din ochii mirați Ai
VIORI DECADENTE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380914_a_382243]
-
dacă nu, urma execuția după care urma și confiscarea averii celui condamnat, împărțită, cui altcuiva decât...delatorilor, aceasta după ce statul își lua partea sa, care era bineînțeles cea mai mare! Tiberius era hulit pentru asta fiindcă unii spuneau că scăpase frâiele imperiului din mână și că anturajul împăratului era cel care conducea imperiul. Iar anturajul împăratului erau la vremea aceea prefectul gărzii pretoriene Lucius Aelius Seiano și acoliții lui. Alții spuneau că e o perfidie din partea lui pentru că delațiunea era în
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
ca o zână, Furată de un Făt Frumos Pluteați ținându-vă de mână Într-un ținut de basm, frumos. Aș vrea parfumul din cuvinte Să-ți ardă zâmbetul pe buze Și trupul crud de dor fierbinte, Dospit de magice ventuze. Frâu liber dau unui poem, Din el metafore să strângi; Ar fi plăcerea unui semn, Că după altcineva plângi. Citește mai mult O amintire uitatăAnii adunați în spateîi odihnesc pe-un scaun rupt,Gândesc mult că nu se poateSă rup prezentul
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
picioare flori de nufăr.Împodobită ca o zână,Furată de un Făt FrumosPluteați ținându-vă de mânăîntr-un ținut de basm, frumos.Aș vrea parfumul din cuvinteSă-ți ardă zâmbetul pe buzeși trupul crud de dor fierbinte,Dospit de magice ventuze. Frâu liber dau unui poem,Din el metafore să strângi; Ar fi plăcerea unui semn,Că după altcineva plângi.... XXIV. SCLAV DINTOTDEAUNA, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016. Sclav dintotdeauna La vârsta când încolțesc
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
rotesc de o vreme; În decembrie-i vară; în vară - îngheț și ninsori. Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme. La munte revin zăpezile-albastre, Pe străzi curg viiturile râu Ducând sudoarea trudirilor noastre Pe nărăvașe ape, călăi fără frâu. Natura e bolnavă și zace De geruri și brume nocturne; Blestemele cad năpraznice Pe prea nevinovata lume. Se plouă cu noroi și cenușă Din cerul greu, plumburiu, Fulgere se sting pe prag, lângă ușă Și tunete surde se sparg în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
anotimpurile se rotesc de o vreme;În decembrie-i vară; în vară - îngheț și ninsori. Fiecare, de rău în mai rău, întruna se teme.La munte revin zăpezile-albastre,Pe străzi curg viiturile râuDucând sudoarea trudirilor noastrePe nărăvașe ape, călăi fără frâu.Natura e bolnavă și zaceDe geruri și brume nocturne;Blestemele cad năpraznicePe prea nevinovata lume.Se plouă cu noroi și cenușăDin cerul greu, plumburiu,Fulgere se sting pe prag, lângă ușăși tunete surde se sparg în pustiu.Semănăturile ne-au
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
sunt îndrăgostită? Există mult discutata dragoste la prima vedere? Dacă acum Aurel m-ar lua în brațe și m-ar săruta, nu știu dacă nu aș ceda imboldului de a mă abandona în brațele lui și a nu-mi da frâu liber sentimentelor de atașament față de el. Îl plac nespus de mult și aș vrea să am încredere în el. Doar tot ce a făcut în seara aceasta nu este un spectacol de prost gust, doar ca să ne impresioneze, sau mai
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
Era adevărat că în aceste trei zile a trăit mai multe decât în lunile cât a fost prietenă cu Costi croitorul și la o intensitate maximă. Ana simțea că nu are curajul de aș elibera sentimentele, de a le da frâu liber să se atașeze de un bărbat, chiar dacă analizând pe toate părțile situația, se simțea nu numai atrasă de el, ci chiar trăise stări emoționale față de el. Simțea că nu este capabilă să se abandoneze în fața necunoscutului, nu putea risca
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
văd oameni care nu renunță, care se pregătesc zilnic de un drum pe care nu îl cunosc și care nu știu unde duce acesta, dar au dezvoltat o carismă aparte, de liniște ancestrala, care mie cel puțin în acest moment îmi scăpa. -„Frâu Ionescu”, puteti intra. Mă ridic cu gândurile care parcă au greutate fizică și folosesc un trup parcă transparent și îmi iau locul pe scaunul pe care îl cunosc de un an de zile și pe care am stat inițial săptămânal
CELULA MEA NEBUNA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373335_a_374664]
-
potopească ger! Să înghețe apele! Să urle lupii-n păduri! Dar Iarnă nu vine afară Să purifice brazii, și munții, si apele, si cerul. Își țipă puterea în suflete de om, Își deapănă nefericirile În șuvițele fetelor îndrăgostite, Își aruncă frâiele Pe aripile tinereții pierdute, Își cântă cântecul tărăgănat În glasul femeii Care-și plânge iubirea fără speranță! Citește mai mult Își golește natură trupulSa-si pună mantie de stele-Pulbere de diamante,Vis de noapte alba.Dezgolita de timp, se zbate
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
la aparat. Mă apăsa cu palmele în locuri numai de ea știute ca să-mi trezească toate simțurile. Și în scurt timp,a reușit. De gheață să fi fost și te topeai instantaneu ! Cu greu am încercat să-mi țin în frâu pornirile animalice, avea așa un dar de-a te stârni ! Eram gata să mă-ntorc când vocea ei m-a readus brutal la realitatea camerei de spital. - Îmbracă-te ! Am văzut despre ce e vorba. Atât și nimic mai mult
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
pe cei doi frați bine legați și însoțit de împărăteasă și Prințesa Florilor. În urma lui, începură să se adune din ce în ce mai mulți supuși, care, auzind vestea sosirii primului născut al împăratului, erau curioși să vadă cui avea să-i lase acesta frâiele Împărăției Adâncurilor. - Ai venit, suspină împăratul când îl văzu pe Azur înaintând spre patul său de suferință. Tăcu apoi dând cu ochii de prima lui împărăteasă. - Am venit și trebuia să o fac mai demult. Nu termină bine de zis
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
de munți de sare Și de câmpuri fără floare Am știut că-s rostuite, Nu lăsate la întâmplare. Am trecut de multe ori Peste mine să iau apă Setea a uscat răbdarea Și pe-alocuri se tot crapă! Am pus frâu acestui murg Într-o pajiște senină Să își vindece piciorul, Iarba verde îl alină! Am pus liniștea-n decor Și-o mușcată în ferestră, Unui vis i-am dat și aripi Chiar din pasărea măiastră. ------------------------- Timpul a plecat hoinar, Cu
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
cer;Și-ai plecatCa un mândru împăratc-un noian de diafannelumesc și netrupescîn înaltul pământescunde cei ce mor - trăiesc,lângă Cinul îngeresc.Inima - un fulg de neaA născut în cer o stea... XXXI. SCRISUL CĂ TERAPIE INTENSIVĂ. CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA: FRÂU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013. SCRISUL CĂ TERAPIE INTENSIVĂ Violeta Dănăilă, „Frâu Movie”. Jurnal de supraviețuire, Fundația Culturală Antares, Galați, 2012 Diaspora românească a suscitat permanente subiecte
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
neaA născut în cer o stea... XXXI. SCRISUL CĂ TERAPIE INTENSIVĂ. CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA: FRÂU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINĂ ADAMESCU), de Cezarină Adamescu, publicat în Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013. SCRISUL CĂ TERAPIE INTENSIVĂ Violeta Dănăilă, „Frâu Movie”. Jurnal de supraviețuire, Fundația Culturală Antares, Galați, 2012 Diaspora românească a suscitat permanente subiecte de discuții și chiar controverse. Unii au văzut în emigrare un act de curaj, un pas hotărâtor în viață omului și voință de a lua
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
a vieții, este un fapt copleșitor, devastator, care uneori devine o piatră de încercare pentru persoana care-și ia destinul în propriile mâini. Nu mulți reușesc performanță de a se adapta. Citește mai mult SCRISUL CĂ TERAPIE INTENSIVĂ Violeta Dănăilă, „Frâu Movie”. Jurnal de supraviețuire, Fundația Culturală Antares, Galați, 2012Diaspora românească a suscitat permanente subiecte de discuții și chiar controverse. Unii au văzut în emigrare un act de curaj, un pas hotărâtor în viață omului și voință de a lua totul
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
un mare înțelept; citește în stele și dă în gropi. Despre cei de la conducere autorul scrie: Oameni cu umbre de lup, viclenii trâmbițate drept înțelepciune, bogați în fapte strâmbe, văzduh otrăvit, păduri jefuite, furtul nu-l mai ține nimeni în frâu, bogăția unora din sărăcia multora, cine-i cruța pe cei răi, îi vătăma pe cei buni. Cine vrea binele țării este luat la ochi de stăpânire. Înțeleptul este tolerat câtă vreme nu deranjează. În cetatea fără păsări măgarul este privighetoare
SEMNAL EDITORIAL – MIHAI PRUTEANU: MASCA OMULUI ÎN TRAISTĂ DOMNULUI de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374989_a_376318]
-
în România comunistă și postdecembristă, privite, e drept, din punctul de vedere al cailor. Comentarii în care critică și își judecă stăpânii, în funcție de comportamentul acestora față de ei. Evident că în aceste povești și comentariile cailor din vagon, autorul a dat frâu liber bidiviilor talentului său fantastic, care au zburat la înălțimi valorice deosebite, prin metaforele, vorbele de duh, procedee stilistice inedite, dar mai ales prin bogăția de idei și mesaje calde ce se degajă din zborul lor. Bidivii care frământă sub
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
avea de cântat gentlemenul cântecului de gustat cu inima, nu de auzit cu urechea! Era un prieten al prea multor prieteni, poate și un prieten al neprietenilor, un tip de întristați care omorau supărarea închipuită cu drăgălașa veselie scurtă, fără frâu. Cine, însă, știa că Aurelian Andreescu era ros ca fructul, de la sâmbure, de ultima boală, utima decepție, ultimul secret, ultimul strop... Avea un glas sfânt de cântec, un haz sfânt, o răbdare sfântă și nu se dădea pe față la
AURELIAN ANDREESCU. PRINŢUL UNEI GENERAŢII CU LUCEFERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374037_a_375366]
-
mai vechi popoare de pe continent. O nebuloasă s-a abătut asupra acestui neam, la care concură clasa politică instalată la putere de douăzeci și cinci de ani, indiferent de coloratura partidelor. De un sfert de veac nu a contat cine a preluat frâiele țării, țelul lor suprem a fost îmbogățirea unora prin sărăcirea confraților, pierderea demnității românești, jaf, anarhie și dezbinare. Concursul de împrejurări a fost favorabil alienărilor celor afectați de nedreptățile sociale și evadarea disperată a acestora, total nepregătiți, într-o lume
MÂNDRIA DE A FI ROMÂN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371951_a_373280]
-
brazdele de pe ogoare, catrința înflorată cum câmpurile, legată cu brâul-curcubeu, ia de un alb strălucitor ca petalele ghioceilor, băsmăluța legată sobru sub bărbie, umbrindu-i discret ochișorii albaștri, care caută galeș spre flăcăii ce se întrec în goana cailor, ținând frâul cu o mână iar cu cealaltă învârtindu-și căciulile pe deasupra capului, chiuind, crezându-se fiecare ca fiind cel mai frumos dintre frumoși și cel mai viteaz dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
acum, ca vântul, Pe un cal voinic, în spume, El cutreieră pământul, Locuri neștiute-n lume. Munți cu vârfuri ascuțite Cerul înțepând în zare, Văi cu pajiști însorite Și păduri cu reci izvoare . Pe un pisc de munte, iată, Trage frâul și se-oprește, Cu ochii în juru-i cată Și ce vede îl uimește . O întindere de apă Ca oglinda de curată, Iar pe mal, lacom se-adapă Căprioara însetată. E ușor s-o nimerească! O săgeată-n arc își pune
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
tensiunea e la cote alarmante. Dar ăsta e tot farmecul spectacolului ,să îți întindă curiozitatea până la limitele suportabilului. - Lara Smith pentru rolul „ Miranda ” din „ Iubire imposibilă ” Țipete de bucurie sunt stăvilite greu, emoția a fost ținută enorm de mult în frâu și-acum izbucnește asemeni unui vulcan care-și revarsă lava peste speranțele ucise ale celorlate nominalizate. Aproape îmbrăcată într-o rochie albastră ,strălucitoare,sărută trofeul ca pe-un iubit de care este îndrăgostită până peste cap, zâmbește cuceritor din dantura
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]