8,186 matches
-
vârstă. În spatele lui Lionel, se oprește, cu scrâșnet de frâne, un Bentley. Din el sar doi racheți care-i pun, fiecare, câte un pistol la tâmplă. În fața lui se postează Stiopa - șeful -, care i se adresează lui Lionel într-o franceză acceptabilă: — Faci pe durul cu noi? Crezi că dac-o să mori duminică, poți să-ți permiți orice? — Așa cred. De unde știi c-o să mor duminică? — Mai citim și noi ziarele, ne mai uităm la televizor. Vrem să-ți facem o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mie un pitic. Și dacă, totuși, n-o să mor duminică? se ambiționează să spere Lionel. Te ajutăm noi să mori luni. Stiopa râde. Cei doi racheți râd și ei, deși n-au înțeles nimic din ce s-a vorbit în franceză. Și le mai amorțesc și mâinile. Sami rămâne sobru și își șterge transpirația de pe frunte cu cagula. Lionel trage concluzia acestei plăcute discuții: — Nu semnez. N-am cum să cheltuiesc atâția bani până duminică. Dacă-mi ofereai doar cinci mii
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți în altă limbă? — Denumirile astea se pot traduce și în altă limbă? — Denumirile da, nu și gustul, intervine Jean cu superioritate. — Îmi permiteți să vă dau eu niște sugestii? se oferă Robert. Da, dacă-mi arăți și poziția din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aflăm de la acești simpatici francezi. Se apropie cu microfonul de muncitori și-i întreabă, în engleză (fără greșeală): — La ce lucrați voi aici? Martinicanii îl privesc complet nedumeriți. Reporterul le repetă întrebarea prin semne. Un martinic îi răspunde (într-o franceză aproximativă): — Monument erou luptă Est. Serbia. Triplu Ve, care nu știe o boabă franceză - în afară de mersi și de expresia déjà vu, pe care o pronunță cu accent englezesc ori de câte ori se referă la transmisiunile în direct ale altor colegi de breaslă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de sonerie. Ar putea fi un amărât care nu s-a putut învoi de la serviciu la timp și încearcă o ultimă șansă. Lionel îi strigă: Nu mai am nimic de dat! Omul de la ușă sau n-aude, sau nu înțelege franceza, pentru că mai sună o dată, lung. Lionel se scoală nervos că a fost întrerupt din Turul Franței și se apropie de ușă. Se uită pe vizor. Ceea ce vede nu e nicidecum un arab și cu atât mai puțin un amărât. Individul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
preșul din fața ușii! Atât mi-a rămas. Omul se apleacă și ia preșul. După care, în loc de „bogdaproste“, spune, în românește: — Sunt Anghel, de la consulat. Lionel ezită între a deschide și a nu deschide. Deschide. — Intrați, îi spune el, evident, în franceză. Anghel intră cu preșul într-o mână și cu o servietă Samsonite - cumpărată din banii proprii - în cealaltă. Se oprește în vestibul ca să aprecieze situația locativă a obiectivului. Indus în eroare de goliciunea garsonierei, crede că Lionel e un nenorocit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
garsonierei, crede că Lionel e un nenorocit care împușcă francul. În Franța. Așa că-l ia tare, pe românește: — Zi așa, Ionele, ai uitat limba română? — Vă rog să nu mă tutuiți, că nu suntem în România, îi răspunde Lionel în franceză. Noi, în Franța, ne adresăm la persoana a doua plural. Faceți un efort. Altfel, vă dau afară. Dacă aveți dificultăți de exprimare în franceză, puteți vorbi în română. Dar eu o să vă răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
română? — Vă rog să nu mă tutuiți, că nu suntem în România, îi răspunde Lionel în franceză. Noi, în Franța, ne adresăm la persoana a doua plural. Faceți un efort. Altfel, vă dau afară. Dacă aveți dificultăți de exprimare în franceză, puteți vorbi în română. Dar eu o să vă răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să-i tragă un dos de labă. Se abține în ultima clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
România, îi răspunde Lionel în franceză. Noi, în Franța, ne adresăm la persoana a doua plural. Faceți un efort. Altfel, vă dau afară. Dacă aveți dificultăți de exprimare în franceză, puteți vorbi în română. Dar eu o să vă răspund în franceză. Lui Anghel îi vine să-i tragă un dos de labă. Se abține în ultima clipă, realizând că, din păcate, nu se află în România. Lasă preșul în vestibul, intră în casă și se așază pe singurul scaun rămas. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nici atunci când l-am cunoscut pe Lionel. A fost o epocă de realizări mărețe. Nitam-nisam, începe să cânte Partidul, Ceaușescu, România. Lionel crede că trăiește un coșmar. Lucien se uită la traducătoare, așteptându-se să cânte și ea versiunea în franceză a acestui frumos cântec popular românesc. Traducătoarea e mută: nu interpretează nimic. Momentul penibil e salvat tot de Jana, care se oprește brusc din cântat: — Nu mi-ați răspuns, emisiunea se dă și în România? — Nu cred, răspunde Lucien. Atunci
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trei metri de mine și-i făcea curte unei doamne teribil de atrăgătoare. Era ușor ebrietat, și nefiind nici prea atrăgător, femeia-i respingea, tenace, avansurile. La un moment dat scriitorul se enervează și, aflînd că tipa e profesoară de franceză, Îi aruncă un comic/distrugător verdict: „ Am cunoscut-o pe Brigitte Bardot, duduie: era și mai frumoasă ca dumneata, și vorbea și mai bine franțuzește!”. Ergo: cînd nu scria, Mazilu rămînea propriul său personaj. Nici nu-i de mirare că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
s-a scris o piesă despre el... Au trecut 40 de ani de la dispariția marelui comediograf Tudor Mușatescu. Incredibil! Parcă ieri am fost În locuința-i de pe strada Luigi Cazzavilan, elev fiind, și rugîndu-l să-mi ofere textul Profesorului de franceză, pe care vroiam să-l montez cu echipa de teatru a școlii... Punctez mai jos cîteva idei legate de activitatea marelui dramaturg: Un laborios și-un renascentist: a exersat toate genurile, a condus multe teatre, a fost și inspector al
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
1935pe care M.Ghițulescu o conssideră de mare forță teatrală și pe nedrept neinclusă/n repertorii), Dra Butterfly (1940), a prelucrat Chirița (1942); au urmat Țara fericirii (1945), Al 8-lea păcat (1946 - despre Pamfil Șeicaru), Madona (1947), Profesorul de franceză (1948), Geamandura (1950) etc. Chirița am văzut-o pe scena Naționalului, prin 1970, Într-o montare excelentă (Horea Popescu), cu o scenografie de zile mari (soții Boruzescu). Țara fericirii mi-a plăcut prin pirandellism. Iar la Geamandura am fost alături de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
mezelul. Ți se lipea spinarea de banchetă. Prin maiou. Sau tricou. Depinde ce purtai. Eu, de pildă, nu că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria „Ensemble batissons votre quotidien“. Maică-mea e profesoară de franceză și ar fi trebuit să știu să traduc. Nu știu. Și nici într-un dicționar nu am chef să mă uit. Oricum, cele mai reușite chestii dintr-o limbă sunt intraductibile. Uite, mai zilele trecute discutam cu cineva despre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Simona, cu o ureche formată spre a auzi mai ales ceea ce nu-i convenea, replică: Și nu am voie? Păi, nu prea... Nu prea nu e o interdicție de care să țin seama. În drum spre casă, Vali, profesoara de franceză, venită doar cu un an înaintea Simonei în acest colectiv, o abordă direct: Ești teribilă, dragă! Încă nu mă cunoști! spuse Simona, purtând încă urmele acelor gratuități rostite sau mascate în timpul consiliului profesoral. Ce te-a iritat așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul de est al metropolei, ne cocoțăm pe malurile abrupte ale oceanului de unde privim apele: "Ioana Maria, tu ești acum departe zile întregi la întâmplare și porturile în care se întorc seara pescuitorii de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fără copilărie”, dar mari iubitori de cărți, filme, sport sau muzică rock la postul de radio subversiv „Europa Liberă”. Am fost îndemnați de cei din familie spre o carieră preoțească, neîmbrățișată, neam cumpărat televizor în același an 1967. Profesorul de franceză Valeriu Stancu își încheia naveta la Pașcani în 1983, iar eu, dentistul, o începeam în 1982 la Spitalul Pașcani, via Mircești. Inițial am intrat în panică din cauza crizei de timp, dacă mă gândesc la rudele și cunoștințele mai în vârstă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Facultatea de Teologie, de Litere și Filosofie și de Drept Roman, Bizantin, și Bisericesc și cursurile Universității din Bonn, Viena, München și Würzburg, unde obține titlul de Doctor în Teologie, Istorie, Filologie și Filosofie. A fost un poliglot, vorbea curent franceza, engleza, germana, ucraineana, polona și rusa, ajungând decan al Facultății de Teologie din Cernăuți, directorul Bibliotecii Universitare din Cernăuți, senator în Parlamentul României Mari în legislatura I și a III-a. În anul 1923, a fost ales episcop al Cetății
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
statornica răbdare a Penelopei, am stat împreună și cu tanti Jeni care l-a ajutat financiar să reconstruiască din temelii casa bătrânească și să-i adauge un etaj. În timpul liceului, când pentru o palmă dată unei eleve ciufute, profesorul de franceză Mitică Axentoi s-a transferat disciplinar la Liceul Dragoș Vodă din Câmpulung îde fapt, era o avansare), postul a rămas vacant doi-trei ani și a fost ocupat prin suplinire de mătușa Jeni, care se apropia de 70 de ani. Bineînțeles
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că elevii parșivi au profitat de vârsta înaintată și își făceau de cap, iar pentru a-și face orele în liniște îl chema deseori pe directorul Gânscă să o asiste. Cu toate astea, nu a lăsat pe nimeni corigent la franceză, dar nici note peste opt nu punea, cu o singură excepție înu spun care), iar cei mai mulți școlari aveau situația încheiată din punct de vedere școlar la sfârșit de trimestru cu nota cinci, chiar dacă la teză copiau în draci iar apoi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
demalversațiile mele, nua vrut să aflu că ea știe ce fac, deoarece nota era, cum am spus, cinci. Faptele mele bune, de acest gen, au continuat de-a lungul anilor, fiind adeptul cutumei ,,Scopul nobil scuză mijloacele îneortodoxe)”. Am învățat franceza în clasele a Xl-a și a XII-a cu mătușa Jeni, fiind cel mai bun din clasă, pentru că făcea pregătire cu mine în fiecare seară la limba română și la limba franceză, dorind să urmez o carieră umanistă, dar nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în casa tatei, considerat un element periculos pentru societate, chiar din închisoare. Acei ani ne-au înstrăinat oarecum, ei amprentându-se ulterior, mai ales că eram în cicluri școlare diferite. Dorina a început Liceul realteoretic la Vama, însă plecând profesorul de franceză Mitică Axentoi îun fost universitar în București, retras la Vama din cauza unei boli grave de plămâni) la Liceul „Dragoș Vodă” din Câmpulung, s-a transferat și ea, hotărâtă să urmeze o carieră umanistă, cea de profesoară de limba și literatura
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cea de profesoară de limba și literatura franceză. A funcționat mulți ani la un liceu din Dorohoi, predând cu dragoste și profesionalism, foști elevi pe care i-am cunoscut la Iași, în special doctori, lăudându-se că știu foarte bine franceza datorită ei. În Dorohoi s-a căsătorit cu medicul specialist ginecolog Ion Vasiliu, care a venit acasă la mine într-o seară, cu o sticlă de votcă, să o ceară de soție și, bineînțeles, după ce am băut-o, am fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Toma”, unde se găsește și astăzi. Impactul elevilor din comună cu un profesor exigent de la oraș a fost destul de dur, mai ales când au apărut și primii corigenți, aspect care nu s-a schimbat total nici în prezent, profesoara de franceză nefiind în grațiile tuturor elevilor și părinților, cu toate că eu am sfătuit-o de multe ori să fie mai conciliantă. Dar meseria e meserie, cum se spune, și cel care o respectă, se respectă pe sine și pe cei din jur
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îcăsătorită Condurache, are un fiu Silviu) și doi fii, Mihai îcu trei moștenitoare: Gabriela, Doina și Cătălina) și Radu. CONSTANTIN, primar al orașului Vama între 1919 și 1930, a avut patru copii, două fete și doi băieți: EUGENIA îprofesoară de franceză, căsătorită Ionescu, 81 fără a avea copii), VALERIA îcăsătorită Balintescu, a avut trei copii, Elena, care are doi fii, pe Florin și Ion, Valerian care o are pe Carmen, și Gheorghe, fără moștenitori), FILARET îavocat, are un fiu, Petru), VLADIMIR
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]