1,246 matches
-
în rivalitate). În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele castrului Drobetei și cea din cetatea medievală), și în plus, cea de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit în activitate misionară a călugărilor dominicani, franciscani și ioaniți. Până la fondarea politică a Valahiei a fost așadar Arhiepiscopia de Kalocsa cea care a dirijat activitatea misionară de încreștinare din ținutul Severinului printre cumani și olteni, și la sud de Dunăre spre bulgarii bogomili. Până la stabilirea definitivă a
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia și activitatea misionară era dirijată în majoritate de la Roma (via Kalocsa), iar politica de la Esztergom (care nu era mereu în acord cu Roma). Misionarii franciscani erau prezenți în regiune deja înaintea fondării Cetății Severinului, având biserica în incinta ruinelor castrulul roman al Drobetei. La scurt timp li se vor alătura călugării dominicani, biserica lor aflându-se intre zidurile Cetății. Episcopia latină a Severinului numără o
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
a Severinului numără o listă de 12 episcopi: Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, este un călugăr dominican (Ordinul fraților predicatori - "Ordo fratrum predicatorum" - OP). Al doilea și al treilea episcop catolic severinean, Luca și respectiv, Francisc, aparțin ordinului călugărilor franciscani ("Ordo fratrum minorum" - OFM). În evul mediu severinean, în regiunea Cetății, erau două biserici și o capelă (toate trei latine la origine). Cimitirul, împreună cu capela medievală a Severinului, sunt situate în ceea ce astăzi a mai rămas din grădina Liceului "Traian
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Ortodoxe a Sloboziei și Călărașilor. în anul 2003, în locul preotului Eronim Ambarus a fost numit ca preot paroh Octavian Enache. în luna iunie 2004, Biserica catolică din Slobozia a găzduit moaștele Sfântului Anton de Padova, purtate în România de către frații franciscani ai Provinciei franciscane din România „Sfântul Iosif”, iar ulterior Liturghia de hram a fost celebrată de Episcopul auxiliar Cornel Damian. În anul 2002, la recensământul populației din Slobozia, au fost înregistrați 99 de cetățeni care s-au declarat a fi
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
mare comunitate maghiară urbană din România. Dintre obiectivele turistice ale orașului face parte Centrul, cu piața centrală, numită Piața Trandafirilor, unde se află nenumărate clădiri construite în stil baroc, neoclasicist și secesionist, cum ar fi Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, Turnul franciscanilor, Palatul Culturii sau fosta primărie, care creează o atmosferă tipic perioadei dualiste. Zidurile cetății medievale sunt dovada istoriei îndelungate a orașului care a avut o putere politico-economică importantă în Principatul Transilvaniei. În interiorul Bisericii din Cetate au fost ținute nenumărate sinoduri
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
unde au loc diferite acțiuni cultural-artistice, existând expoziții de pictură, fotografie. Cetatea medievală prezintă în incinta acesteia Biserica Reformată din Cetate cu o arhitectură gotică din secolul XIV-lea. Biserica a fost construită în secolul al XIV-lea de ordinul franciscan din Târgu Mureș, dar a fost finalizată în totalitate abia în 1490. În timpul reformei protestante, populația orașului a devenit în majoritate reformată, motiv pentru care fost schimbat și cultul bisericii. În secolele următoare au fost făcute modificări interioare, astfel barocul
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
alcătuiesc împreună Muzeul Județean Mureș. Multiculturalismul și-a lăsat amprenta asupra istoriei orașului, dar și asupra arhitecturii orașului, mărturie stând edificiile religioase ale diferitelor culte. Cele mai reprezentative astfel de edificii sunt: Biserica Buna Vestire, Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Biserica Franciscanilor, Biserica Minoriților, Biserica Reformată din Cetate, Biserica Reformată cu un Turn, Sinagoga Status Quo Ante, Biserica Înălțarea Domnului, Biserica Unitariană. Identitatea orașului este reprezentată prin intermediul monumentelor și statuilor presărate pe întreg spațiul Târgu Mureșului. Cele mai semnificative sunt Monumentul celor
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
de la Alba Iulia. Potrivit datelor prima biserică din Târgu Mureș era undeva pe Piața Bolyai, pe terenul unde se află astăzi Liceul Teoretic „Bolyai Farkas”. Clădirea construită în stil roman era dedicată către Sfântul Nicolae. În secolul al XIV-lea franciscanii au început construirea Bisericii din Cetate, care a fost finalizată în totalitate abia în 1490. Dintre efectele Reformei Protestante se numără confiscarea imobilelor și averilor catolice. Franciscanii au fost nevoiți să plece din oraș. Până în 1707 puținii maghiari care au
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
în stil roman era dedicată către Sfântul Nicolae. În secolul al XIV-lea franciscanii au început construirea Bisericii din Cetate, care a fost finalizată în totalitate abia în 1490. Dintre efectele Reformei Protestante se numără confiscarea imobilelor și averilor catolice. Franciscanii au fost nevoiți să plece din oraș. Până în 1707 puținii maghiari care au păstrat totuși religia catolică n-au avut un loc unde să ține slujbe religioase și au fost puși sub atrocitățile locuitorilor majoritari, totodată erau discriminați și de către
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
era implementată în 1728 când au cumpărat casa lui Ferenc Nagy Szabó, unde până în 1764 cu ajutorul politicii pro-catolice habsburgice iezuiții au construit după planurile lui Bálint Scherzer o Biserica Sfântul Ioan Botezătorul (în ) cu două turnuri în stil baroc. Reîntoarcerea franciscanilor a fost în secolul al XVIII-lea. Cu ajutorul familiei Petky călugării au construit între anii 1745-1747 o biserică și mănăstire pe Piața Centrală. Ei au avut un rol important în educarea și ajutarea săracilor în oraș. În 1971 biserica a
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
au construit între anii 1745-1747 o biserică și mănăstire pe Piața Centrală. Ei au avut un rol important în educarea și ajutarea săracilor în oraș. În 1971 biserica a fost demolată, odată cu începerea lucrărilor la clădirea Teatrului Național. Din mănăstirea franciscanilor din Centru a fost păstrată numai turnul baroc sub care se află intrarea în cavoul călugărilor. În prezent romano-catolicii dețin șapte biserici, Centrul Deus Providebit, clădiriile Colegiului Național Unirea și Liceului de Artă, alte centre sociale. Prima biserică a ortodocșilor
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
(în , latinizat "Ioannes Caioni") (n. 8 martie 1629, Căianu Mic - d. 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului. În legătură cu originea sa, Ion Căianu însuși notează: "„Natus valachus sum”" („M-am născut român”). Este primul autor atestat
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
județul Someș, astăzi județul Bistrița-Năsăud). A copilărit în Cluj și la Șumuleu Ciuc. Era de origine nobilă: mătușa lui, "Judit", era soția lui "István Rácz", căpitanul garnizoanei de Ciuc. Și-a început studiile la iezuiții din Cluj, continuându-le la franciscanii din Șumuleu Ciuc. Va fi adus la mănăstirea de aici de mătușa sa. În anul a 1647 depus jurământul monahal. Pentru a-și continua studiile, Căianu pleacă la Tărnavia sau Sămbăta Mare, Slovacia, unde se axează pe științe muzicale. În
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
Scaunul Secuiesc al Ciucului. A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii franciscane, într-o groapă neînsemnată, conform dorinței sale. În 1675 Căianu a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc. Motivele fondării tipografiei sunt descrise în "Cantionale catolicum" (lucrarea aflată astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel: Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
a întemeiat școala nominalistă. Din perioada de aur a scolasticii din secolul al XIII-lea sunt de menționat dominicanii Toma din Aquino și Albertus Magnus, precum și călugărul Roger Bacon, prelatul italian Bonaventura și scoțianul John Duns Scotus, toți aparținând ordinului franciscanilor. Un reprezentant important al nominalismului a fost William Ockham, un fin logician, care a analizat critic întreaga filosofie scolastică. În Spania, scolastica a avut o perioadă înfloritoare în secolul al XVI-lea cu dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
arată izvoarele arheologice. În anul 1964, cu ocazia arăturilor de primăvară, în locul numit “Dos” din Pănade s-a descoperit un tezaur monetar alcătuit din 273 de monede, aparținând secolelor II-I î.e.n. Acesta este păstrat și expus la Complexul Arhitectural Franciscan din Mediaș. În același loc s-au descoperit numeroase fragmente ceramice aparținând culturii Turdaș și culturii Cucuteni, ceea ce demonstrează că teritoriul satului a fost locuit încă din perioada de tranziție de la perioada neolitică la epoca bronzului. În Arhiva Repertoriului Arheologic
Pănade, Alba () [Corola-website/Science/300256_a_301585]
-
sfânt există icoane vechi de 100, 200 și chiar de 300 de ani, este și o orgă tip Ludovic al XIV-lea, veche din 1783. În biserică se găsește altarul cu icoana „Hristos pe Cruce”. La început preoții au fost franciscani, până la sfințirea bisericii pe 14 septembrie 1783, de către episcopul Emmerich Christovich, la sărbătoarea Înălțarii Sfintei Cruci, când este și hramul bisericii.Cu începutul anilor 1920 au început să plece nemți și să vină români.În 1951 s-a amenajat aici
Cruceni, Arad () [Corola-website/Science/300289_a_301618]
-
Bata - Săvârșin. Este un vechi sat românesc despre a cărui istorie modernă s-a scris că a început către anul 1740, fiind întemeiat de niște haiduci retrași în adâncul dealurilor și pădurilor, dar care au luptat împotriva atacurilor otomane. Călugării franciscani de la Mănăstirea “Sf. Maria Radna” hotărăsc înființarea unor parohii catolice pe Valea Mureșului. Astfel, satul Țela devine în anul 1737 parohie catolică pentru toți credincioșii împrăștiați de “pârjolul” turcesc în toată Valea Mureșului. Primul paroh, călugărul Csuros Joszef, a fost
Țela, Arad () [Corola-website/Science/300310_a_301639]
-
este de dimensiuni mari și are două turnuri. Pe parcursul secolului al XVI-lea mănăstirea este părăsită, iar clădirea bisericii începe să se ruineze. Reconstruirea edificiului a fost inițiată de Alexandru Károlyi (1668-1743), descendent din neamul Kaplony, care a dăruit mănăstirea franciscanilor în 1711. Lucrările de restaurare a mănăstirii se extind pe o perioadă lungă de timp, deoarece primul călugăr franciscan a ajuns aici abia în 1719. În timpul lucrărilor de restaurare, biserica medievală cu două turnuri și trei nave absidate a suferit
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
începe să se ruineze. Reconstruirea edificiului a fost inițiată de Alexandru Károlyi (1668-1743), descendent din neamul Kaplony, care a dăruit mănăstirea franciscanilor în 1711. Lucrările de restaurare a mănăstirii se extind pe o perioadă lungă de timp, deoarece primul călugăr franciscan a ajuns aici abia în 1719. În timpul lucrărilor de restaurare, biserica medievală cu două turnuri și trei nave absidate a suferit modificări nesemnificative: o parte din ferestrele medievale au fost lărgite, nava principală a fost boltită în 1730, însă bolta
Căpleni, Satu Mare () [Corola-website/Science/301759_a_303088]
-
depopulat după 1970. Din est curg pâraiele Ghiduț și Ditrău, care se varsă în Mureș. În sursele istorice numele satului Remetea apare ca: "Remete", "Remethe", "Remeteh", "Gyergyóremete" și "Gyergyó Remete". Potrivit tradiției, fondatorul comunei a fost Bonifác Kendeffy, un călugăr franciscan, care a fost aprodul cardinalului Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul al Ardealului (1541-1551). În decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat de generalii austrieci Castoldo și Pallavicini în castelul său de la Vințu de Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
castelul său de la Vințu de Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde aderă la ordinul monahal franciscan. După câțiva ani de peregrinări se îndreaptă în Ținutul Secuiesc. Potrivit unei legende, a sosit pe aceste meleaguri dinspre Gurghiu, mai precis dinspre Vârful Crucii, coborând de-a lungul Pârâului Pietrii, care traversează așezarea și în prezent, spre râul Mureș
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
satului arată topografia locului, o așezare între două înălțimi și un pârâu care uneori seacă. Prima informare documentară despre sat se găsește în Efemeridele Cibinului care menționează că husiții din Ungaria și Boemia, alungați de regele Sigismund și inchizitorul general, franciscanul Jacob de Marchia, au fugit, în anul 1420, peste munți în Moldova și s-au așezat: sașii la Cotnari, iar ungurii la Faraoani, Valea Seacă, Bacău și prin apropiere. Informația pare să fie adevărată pentru că data coincide cu declanșarea prozelitismului
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Sfintei Mâini a fost desprins și dus în cetatea Lemberg din Polonia. Ulterior (nu se știe exact când) și palma a ajuns în Ungaria. Documentele vremii menționează că în anul 1433 la Székesfehervár era pomenită în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea dreptului de-a emite acte în timpul când administrator era arhiereul Majthényi Tamás (1469-1471) la mănăstire au apărut și trei tipuri de ștampile convenționale pentru legalizarea actelor emise. Treptat puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în proprietatea Bisericii Ortodoxe. În aceste condiții mărinanii au devenit ortodocși în majoritate covârșitoare. Greco-catolicii din Marin au fost nevoiți să activeze în ilegalitate timp de 41 de ani. Ei erau în majoritate credincioși terțiari din Ordinul al III-lea Franciscan, înființat de preotul Miron Biluca. Biserica greco-catolică din Marin a dat și un preot martir, Ilie Borz, care a refuzat să-și lepede credința și astfel a murit maltratat și schingiuit în închisoarea politică comunistă de la Aiud, în anul 1952
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]