1,235 matches
-
-i facă semn să se oprească. M-am plictisit. — Acum îmi amintesc, bolborosi Emmy. Suntem în Curaçao. Zborul nostru de la Miami a avut întârziere și am pierdut feribotul spre Bonaire. Am rămas aici. Nu mai fiți atât de negativiste, fetelor! fredonă Adriana. Ne bronzăm frumos. O să întâlnim niște olandezi mișto. Pauză. Olandezii sunt mișto? — Olandezii? Nu știam că sunt olandezi în Jamaica! țipă Leigh într-un fel care nu-i stătea în fire. Adriana pufni în râs și cele două bătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Pucci! Își aruncă încă o dată privirea la fotografie, apoi inhală din nou și gemu simultan: — Doamne, e un avion cu propulsie. Eu nu mă urc într-un propulsor. Nu pot să zbor cu un propulsor. Oh, ba da, o să poți, fredonă Leigh. Chiar o să te lăsăm pe tine să decizi cu care. Divi/Pucci zboară la șase, iar Bonaire Express — ăsta arată ca un tablou de Jackson Pollock, în caz că nu știai — are un zbor la șase treizeci. Cu care preferi? Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nici măcar o dată în vara asta? Adriana o măsură pe Leigh din cap până-n picioare cu ostentație. — Vai, dar nici nu știi, spuse ea. Culoarea aia albastră translucidă pe care o ai îți vine de minune. — N-ai decât să râzi, fredonă Leigh, părând cu adevărat mulțumită pentru prima dată de câteva săptămâni încoace, dar o să vedem noi cine râde peste douăzeci de ani când o să aveți amândouă cancer de piele și o să fiți nevoite să vă injectați cantități imense de Botox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întrebările despre viitoarea ei căsătorie — așa că Adriana se hotărâ să n-o mai pună într-o situație dificilă. Deocamdată. — Nu știu ce părere ai tu, Leigh, dar știu că eu vreau să aflu mai multe detalii despre călătoria lui Emmy la Paris, fredonă Adriana, privind-o fix pe Emmy. Orașul îndrăgostiților; cred că sunt multe de povestit. Emmy începu să bombăne și lăsă deschisă pe piept cartea pe care o citea, Londra este cel mai frumos oraș din America — De câte ori trebuie vă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și LA, trecuse toată luna septembrie fără ca Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh. — O urgență? întrebă ea. Te rog, nu-mi spune că iar m-ai sunat pentru că nu mai găsești niciunde gelul de duș preferat Molton Brown. Parcă asta a fost urgența de data trecută. — N-o să-ți vină să crezi, fredonă Adriana neluând în seamă ce spunea Leigh. Pe bune n-o să-ți vină să crezi. — Vai de mine! Nu se mai găsesc nici lumânări parfumate? Ce se face fata? se smiorcăi ea. — Vrei să-ți ții gura? Te sun în calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh să revină brusc la realitate; îndată ce văzu colecția de sculpturi metalice a lui Russell și imprimeurile alb-negru alese de decorator, simți ca de obicei că începe să strângă din pumni până ce unghiile îi intră în carne. — Bine ai venit! fredonă Leigh cu prefăcută bucurie. Ceva din locul ăsta îți încălzește sufletul, nu-i așa? Emmy lăsă geamantanul la ușă, își scoase canadiana și o aruncă pe un scaun din sufragerie, apoi se lăsă să cadă cu un aer stingher pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu? Fetele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ar trebui să-ți iei și tu unul. Îți Încarci toată muzica și el ți-o redă aleatoriu. Nu știi niciodată ce urmează. Și uită-te la el: e cât o brichetă și stochează o mie de piese. O mie! Fredonând În continuare, o luă În primire pe Ronnie: Apropo, ți-ai luat tinctura de passiflora și de rădăcină de măcriș? Și vezi că a trecut o jumătate de ceas de când ți-am stors sucul de sfeclă. Ia uite, e neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doar agenții de bursă au treabă? Viața e mult mai complexă decât îți închipui. — Sau mai simplă, zic eu, decât crezi tu... — S-ar putea și-așa. Bine, joacă! Augusto mută pionul regelui cu două câmpuri și-n loc să fredoneze ca alteori fragmente din opere, tăcu, zicându-și: „Eugenia, Eugenia, Eugenia, Eugenia mea, scop al vieții mele, dulce sclipire de stele gemene în ceață, vom lupta! Aici, în jocul de șah, da, avem de-a face cu logica, și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Tu ții câte un picior pe fiecare pedală. M-am uitat în jos, la podeaua mașinii. Avea dreptate, țineam câte un pantof maro lustruit pe fiecare pedală. —Ai avut vreodată sentimentul că vrei să pleci și totuși să rămâi? a fredonat ea, imitându-l pe Jimmy Durante. Fusese de asemenea surprinsă că știam starurile de cinema și artiștii americani. Este un semn de ambivalență, a zis ea despre picioarele mele. Așa conduc eu, i-am spus, deși după aceea am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bine. Dar nu știu de ce, mă simt atașat de ea. Am închis robinetul, am traversat încăperea și am urcat alte câteva trepte până în holul de la etaj. Apropiindu-mă mai mult, am auzit țipete, chicoteli și o voce de femeie care fredona ușor: „Vaporul meu are pânze de mătase“. Greșise un pic notele. „Ce fel de mamă le cântă copiilor Kurt Weill?“ întreabă soacra mea. Ce fată se căsătorește cu un nou-venit despre care nu știe mai nimic, un străin care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
șine, cu paginile smulse în urma căzăturii. M-am întins, am deschis torpedoul și am scos o rolă de bandă adezivă. Și așa cum aș bandaja genunchiul lui Abigail sau cum aș pupa buba lui Betsy, am început să pansez rănile cărții. Fredonam în timp ce lucram. Madeleine spune că fredonez adesea când lucrez, deși nu sunt conștient de acest lucru. Dar deodată mi-am dat seama. Fredonam Mozart. Eine Kleine Nachtmusik se răspândea în mașină și sunt iar în mansardă cu Anne. Este seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
M-am întins, am deschis torpedoul și am scos o rolă de bandă adezivă. Și așa cum aș bandaja genunchiul lui Abigail sau cum aș pupa buba lui Betsy, am început să pansez rănile cărții. Fredonam în timp ce lucram. Madeleine spune că fredonez adesea când lucrez, deși nu sunt conștient de acest lucru. Dar deodată mi-am dat seama. Fredonam Mozart. Eine Kleine Nachtmusik se răspândea în mașină și sunt iar în mansardă cu Anne. Este seara de Paște, al doilea Paște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bandaja genunchiul lui Abigail sau cum aș pupa buba lui Betsy, am început să pansez rănile cărții. Fredonam în timp ce lucram. Madeleine spune că fredonez adesea când lucrez, deși nu sunt conștient de acest lucru. Dar deodată mi-am dat seama. Fredonam Mozart. Eine Kleine Nachtmusik se răspândea în mașină și sunt iar în mansardă cu Anne. Este seara de Paște, al doilea Paște pe care îl petrecem aici, ultimul pe care îl vom mai petrece aici, și ascultăm muzică la radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un platou cu fructe de sezon. Taxiul se Îndepărtă, iar bătrânul Își flutură pălăria, după obiceiul său. Fiind o persoană sentimentală și emotivă, fiecare despărțire era În ochii săi finală. Fima coborî să-l Întâmpine. Încă de la distanță Îl auzi fredonând pentru sine ya-ba-bam, ritmul unei melodii hasidice. Când era singur și câteodată chiar În timp ce vorbeai cu el, bătrânul fredona fără Încetare acest ya-ba-bam caracteristic. Fima se Întreba uneori dacă nu făcea asta și În somn: de parcă melodia ar fi urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
persoană sentimentală și emotivă, fiecare despărțire era În ochii săi finală. Fima coborî să-l Întâmpine. Încă de la distanță Îl auzi fredonând pentru sine ya-ba-bam, ritmul unei melodii hasidice. Când era singur și câteodată chiar În timp ce vorbeai cu el, bătrânul fredona fără Încetare acest ya-ba-bam caracteristic. Fima se Întreba uneori dacă nu făcea asta și În somn: de parcă melodia ar fi urcat dintr-un izvor fierbinte, nevăzut, care se revărsa din trupul Împuținat al tatălui său sau se scurgea prin micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
coșmar, nu reușea sub nici o formă să-și amintească În ce volum și În ce articol trebuia să caute lista țărilor arabe. Spumegând Încă și trăgând afară frenetic un volum gros după altul, observă deodată că tatăl său se ridicase, fredonând Încet o melodie hasidică simplă, amestecată cu o tuse ușoară, Își recuperase pălăria și bastonul, iar În timp ce-și lua rămas-bun, strecură abil o bancnotă Împăturită În buzunarul pantalonilor lui Fima, care bâigui: —E pur și simplu imposibil. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
comorile vieții. Ca un tamarisc În deșert. Rămâi cu bine. Fără să-l aștepte pe Fima, care voia să-l conducă, bătrânul flutură pălăria ca pentru o despărțire eternă și Începu să coboare scările, lovind ritmic balustrada cu bastonul și fredonând Încet o melodie hasidică. 9 „Sunt atâtea lucruri despre care am putea vorbi, pe care le-am putea compara...“ Fima mai avea două ore până să Înceapă lucrul la clinică. Intenționa să schimbe așternutul, și cu ocazia asta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătrânul mai avea șuierături În piept. I se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi fost un deranjament pe linia telefonică? Toate rețelele din țara asta se prăbușeau și nimănui nu-i păsa. Și asta era o consecință a obsesiei noastre asupra Teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi, nu am rostit Încă ultimul cuvânt. După câteva minute se urcă În primul autobuz care opri lângă el În stație, fără să se obosească să verifice ce număr avea și Încotro mergea. Se așeză În spatele șoferului și continuă să fredoneze, falsând fără rușine, cântecul despre Johnny Chitară. Nu văzu nici un motiv să coboare din autobuz până la capătul liniei, care era Întâmplător pe strada Profetul Samuel. În ciuda ploii și a vântului, Fima era În cea mai bună formă. 29 Înainte de intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți citesc o poezie, îi replicai, scotocindu-mi febril buzunarele înțesate cu hârtii mototolite. Dar Omul cu ciocul de aramă făcu: „nu” din sprâncenele abia vizibile, pe fruntea sa jupuită. Mai adăogă câteva cuvinte ciripite din sucombatul meu vocabular și, fredonând apoi, cu toate tonurile false, cântecul vâslașilor de pe Volga, a coborât scara de piatră în ritmul ciocănit al frigării, pe care o lovea de muchea fiecărei trepte și se îndreptă înghițit de umedul întuneric, din care nu se va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
brutal, problema sfârșitului, fără să mă cutremur. În noaptea aceea mi-a plăcut să-mi văd mormântul năpădit de iarbă, și mușchiul verde prins de tulpina ramificată a unui arbore crescut din cenușa mea adânc înmormântată... ...Ferdinand Sinidis începu să fredoneze Marsilieza, și descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
verzi ca de pisic, neobișnuit de mari și limpezi cum se pironesc de colțul mesei. E locul unde îmi place s-o răstorn. Are chip picant de cârnă și gurița circomflexă, ca un semn de sânge. Când își scoate pălăria, fredonează Valsul Imperial, cu buzele strânse. Refrenul pare un zumzet de albină. Se dezbracă singură până la cămașă și pantofi, așezându-se dintr-un săltat pe colțul mesei. Are părul bucălat, blond-castaniu, pe care și-l alungă de pe ochi cu o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din „Elga” lui Gerhard Hauptmann. Răcnea cu chipul descompus, cu ochii bulbucați, gata parcă-i să-i scape din orbite. Copilul nu se putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]