1,352 matches
-
spre Pontiac. Prima lovitură spulberă capul de indian din moțul capotei. A doua făcu praf parbrizul. Trei, patru, cinci și șase erau dintr-un refren cântat de Spade Cooley și făcură o gaură în radiator. Norișori de aburi porniră a fremăta în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
merge hidra de apă dulce cu brațele sale? Probabil că erau anumite împrejurări când acest animal își punea în funcțiune brațele cu care era înzestrat. Din seria scoasă la lecție n-a știut nimeni. Atunci a fost întrebată clasa. Puțin freamăt printre bănci, fără vreun răspuns însă. ― Bine, domnilor, a întrebat profesorul cam supărat, nu știe nimeni să-mi răspundă când merge hidra de apă dulce cu brațele sale? Atunci am tresărit eu, ca și când mi-aș fi adus aminte, și-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Era semnul de recunoaștere pentru cei care nu credeau că acolo, la Bradu Strâmb, se află Însuși Domnul țării. În clipa următoare, Întreaga cavalerie a vânătorilor domnești ieși, perfect aliniată, pe latura dreaptă a poienii și În josul ei, iar pădurea fremătă de cai, de voci și de clinchete de arme. Un călăreț se desprinse din formație și sosi, la trap, În fața voievodului. Descălecă, puse genunchiul drept la pământ și spuse: - Comisul Tudor Jurj, comandantul corpurilor unu și doi de vânători domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fie improvizație și supraviețuire. Nu puteau gândi mai departe de ziua de mâine. Uneori nu puteau gândi nici măcar cu două ceasuri În viitor. Totul se decisese, adeseori, În străfulgerarea sabiei. Timpul trecuse repede și Încet, ca un fluviu care fremăta la suprafață, dar căra o albie de mâl În străfunduri. Erina ar fi vrut uneori să oprească totul. Să iasă din nebunia lui Cosmin și să revină la normalitate. Să-și trăiască visele, speranțele și vârsta. Se simțea trasă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
verișoară și plimbările la moșie? Afară de untul proaspăt pentru cafeaua cu lapte a doctorului Rim, ilustrul ei soț! Mini fusese smulsă de la aceste considerații de apariția mușchiului la frigare. Prezentat pe farfuria mare, întreg, fript în must, prea în must, fremăta de sărutarea meșteșugită a mangalului de stejar. Viu încă pe jumătate, manifesta prin acel palpit lupta recentă dintre foc și fibre și rezista autopsiei cu totul jalnice a lui Mini, de o inferioritate chirurgicală vădită. Totuși săvârșise singură masacrul parțial
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
măsuță joasă, plină de recipiente și boluri închise. Degetele lui lungi ca de maimuță, mânuiesc pisălogul și mojarul, presărând un pic dintr-o cutie, apoi un pic din alta, strivind amestecul până se transformă într-o pulbere fină, roșie. Pran freamătă în sariul său și se mișcă nervos când pe un picior, când pe celălalt. Oare ar fi bine să se ascundă? Să evadeze de aici coborând pe peretele exterior? — Ce fel de copil mi-au adus? se văicărește Khwaja-sara. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe nas. — Vino, zice el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bani din comision, dar mai apoi, n-a mai făcut-o. Trebuie să primești și ceva gratis în viață, zice ea, trăgând filosofic din țigară. Într-o dimineață, Bobby pleacă de la misiune să-și ia un costum nou de la croitor. Freamătă de bucurie, deși observă că ușa bisericii fusese mâzgălită cu vopsea roșie. Un ciocan și o seceră. Pastorul Macfarlane nu va fi prea fericit să le vadă. Își suspectează soția că are simpatii bolșevice și consideră că noile sindicate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără îndoială, de tristele melopei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă Chiar de-i cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă privești zâmbindu-mi cu ochi frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine și inima-mi tresaltă și simt aceeași taină cum freamătă în piept, dar tare-i ferecată și-mi pare prea înaltă, dar e plăcut să caut, să sper și să aștept. Adorm în rugăciune, dar visul mi-e la tine și-n vis eu sunt o zână, tu prințul din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
burtă și țip. Aud atunci un urlet puternic ce vine din celălalt capăt al sălii. — Nu clintiți și liniște! Împăratul Hsien Feng se aruncă între mine și eunucul-șef Shim. E în roba sa de mătase galben deschis. Nările îi freamătă, iar ochii îi sunt plini de mânie. An-te-hai stă în spatele lui, abia răsuflând. Eunucul-șef Shim îl salută pe Majestatea Sa, dar nu primește nici un răspuns. Nuharoo se ridică de pe jilțul ei: — Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
muieri, Însă de cele mai multe ori timpul și-l pierduseră jucând cărți și ascultând, Înfiorați ori Înfierbântați, cântecele lăutarilor din neamul țigănesc al Căloilor. Florea Cucu zâmbi și oftă iarăși. Mirosul scorțișoarei și aburul cald al vinului Îi făceau nările să freamete deasupra mustății În care se Întăriseră ciucuri mici de gheață. Avea să ajungă curând În sat, să-și scuture promoroaca de pe haine În fața sobei Încinse, să bea scurt o țuiculiță și să pornească apoi În căutarea lui nașu-său, care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stătea aplecată, gata să se răstoarne. Tractorul Încerca În zadar s-o urnească, roțile sale mai Înalte decât un stat de om se Învârteau nevolnic pe loc În noroiul gros. De o parte și de alta a drumului forestier pădurea fremăta, Înspăimântată, parcă, de urletele mașinăriei. Câțiva stupi, clătinați de zvâcnetele de animal rănit ale tractorului, se prăbușiră cu zgomot și se sparseră. Zeci de mii de albine Întărâtate izbucniră din cutiile lor. „Luminile!” zbieră Directorul către omul de la volan. „Stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le știam și mă știau de mici vițele. Mă îndrăgeau și ară tau așa ca și cum și‐ar fi cerut iertare de necazul ce mi l‐au pricinuit. Numai că nu puteau vorbi, dar din felul cum mă înconjurau și cum fremătau, nici nu mai aveau nevoie de cuvinte! Cum a crescut această copilă chinuită în curtea maică‐sei și cum a ajuns la 101 ani - e altă poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
avea un cerc larg de cunoștințe. — Ei bine, stăpâne, să vedem prima strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
manta lungă, decorată cu brazi și flori de cireș. Părul lung și negru atârna pe jos. Pe măsură ce obloanele erau deschise, prin fereastră se vedea un cer matinal de culoarea campanelelor, aproape ca un decupaj din hârtie. Briza care adia înăuntru fremăta prin părul negru al femeii și răspândea mireasma de aloe până în locul unde se opriseră pajii. — Veniți încoace. Pajii auziră sunetul apei curgând și alergară în direcția bucătăriei. Preoții templului încă nu-și părăsiseră camerele, așa că ferestrele și uriașa poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i mâinile, le-am sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și în pruni, cum pui pete de aramă pe gura pomilor de nuc și, apoi, cum te-nfășori și desfășori în valul frunzelor de plopi. Doamne, ce încântare! Frământările tale dulci și aromate îmi colorează sufletul și-ți simt iubirea fremătând în roșul merelor, în galbenul gutuilor și-al perelor. Același dor ne parfumează simțurile: dor de vise și culoare, frunze, flori și fructe, oameni și păsări, îngeri și demoni. Cu groază mă gândeam că urmele pașilor mei printre frunzele tale
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată și trecu printre ei, continuându-și drumul. Atunci, într-o tacită înțelegere a situației, alergară spre ea tinerii boieri. Nicolae și Iancu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și elemente noi. Recunoștea prea bine febrilitatea asta, dorința asta spontană de a fi remarcat și plăcut de la prima vedere. Mai văzuse asta la Alecu, fostul ei soț. În fiecare an, spre primăvară, alerga către o nouă iubire, cu nările fremătând, cu poalele anteriului în vânt, parfumat și dichisit... ca să se întoarcă, după o zi, o săptămână sau o lună, cu totul stors, șifonat și murdar, ca un cotoi de pripas. Se întreba dacă moțul ei iubit va călca pe urmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vor să știe de nici o alianță militară, de nici o bătălie și în nici un caz de un nou război. Ceea ce am făcut e bun făcut! Și, în actualul context, nimeni n-ar fi putut să facă mai mult!”. Replicase cu nările fremătând: „Ei bine, dacă n-ai făcut-o tu, am s-o fac eu, Pavel Vasilievici Ciciagov. În calitatea mea de comandant șef al armatei ruse, de amiral al flotei Mării Negre și de guvernator al principatelor voi dispune începerea imediată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la ușa ei Vandam. Acum îl vedea mai bine - un puști în blugi și cămașă-n carouri, negricios, țânțăros și vânos. Nu doar pentru că a băut câteva pahare de lichior în plus se înfierbântase Mirela, ceva ca un tremur îi fremăta în piept. Îi era cam frică. În prima clipă crezu că o caută ca să se răzbune că din cauza ei se făcuse de baftă tăvălindu-se prin trufe. Uite însă că pe Velicu vroia el de fapt să se răzbune. D-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]