1,521 matches
-
aruncat o bucată de pâine tartinată care l-a lovit pe Hugo direct pe sacou. Tatăl a întins mâna după un pachet de șervețele pentru copii, de care era plină toată casa, și a început să-și frece pata cu frenezie. —Ce-ai zis? — Nimic. Nu se-aude bine. Ce-ai întrebat? Dacă-i cânt copilului? Ei, cred că-i cânt din când în când. Deși Theo îl preferă pe Elvis. —Idiotule, am zis dacă vorbești cu el prin semne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Poc. În vreme ce Theo, care reușise să înfigă cu succes un inel deosebit de mare și de gros, a izbucnit din nou în aplauze, Hugo și-a alungat grijile și a început să bată din palme și să-și ovaționeze fiul cu frenezie. —Ce imagine emoționantă, a observat cineva foarte caustic din pragul ușii. —Amanda. Cum dracu’... —Am intrat? Femeia a băgat mâna în buzunarul hainei din piele neagră strălucitoare și a agitat metalul zornăitor. — Încă mai am cheile. În timp ce Amanda înainta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-mă că sunt așa de prost, a zis el. — A, pentru asta te-am iertat de multă vreme, i-a replicat ea cu amabilitate. Dar unde ne duce toată discuția asta? Amanda și-a trecut mâinile prin păr plină de frenezie. — Laura m-a convins că, dacă-l iau pe Theo cu mine, la Londra, fac cea mai mare greșeală pentru cariera mea. Ca să nu mai spun că mi-aș complica începutul noii mele vieți alături de Rick. Hugo a fost la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din dulapul din baie fusese completată de curând cu o loțiune tonică și o cremă de curățare a tenului. În plus, colecția de aftershave se dublase ca număr. Jake făcea acum baie în fiecare zi, trăgea apa la WC cu frenezie, și un număr de tricouri care erau, în mod cert, noi se adăugaseră garderobei compuse, până atunci, numai din haine second-hand. Dar altceva l-a dat de gol până la urmă. Alice era acasă numai cu Rosa, pentru că Jake era plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Va inventa personaje stranii sau obișnuite, va creiona scenarii mai mult sau mai puțin absurde, va întocmi fișe ale fiecărui personaj pentru a nu uita detaliile importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vinovat de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, pri- vin du-mă În ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducân- du-mă departe, În lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducându-mă departe, în lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un noroc". Se informa despre toate nunțile cunoscuților, mergea la toate, măcar în tinda bisericii, cerceta pe eroină înainte și după eveniment și arăta în fața bărbatului respectivei recente mirese o stimă pierdută. Colecționa beteală de la nunți și consulta cărturăresele cu frenezie. - Închipuie-ți, maman, ce noroc, a luat-o fără nici o zestre,spunea câteodată ea despre vreo prietenă. - Lasă, că-ți ajută Dumnezeu și ție, o consola Aglae, că tuai tot ce-ți trebuie, numai fii și tu mai înfiptă, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răceala Otiliei, dacă ea era pricina, era definitivă, iar circulația scrisorii nu mai putea fi urmărită. În ziua când orice speranță păru pierdută, Felix fu atât de mâhnit, încît uită să se mai întoarcă acasă la prânz. Îl cuprinse o frenezie nebună de a umbla singur și merse pe jos, în frig, până la Băneasa. Vibra de amărăciunea de a fi înțeles și căuta înverșunat în minte o hotărâre care să fie pentru Otilia un adio sublim. Obosit, la întoarcere se așeză
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ana pleca mereu în oraș, alergând neostenită nu se știe unde, avidă de petrecere, invidioasă de orice lux. Titi se închidea în casă, făcând picturi după cărți poștale ilustrate, înrămîndu-le singur și bătîndu-le cu exactitate în perete. Lucra, cu o frenezie casnică tăcută, la fel de fel de mărunțișuri. Făcu abajururi de tul pe care le zugrăvi cu acuarelă, vopsi masa și scaunele, inventă passe-partout-uri de felurite forme și mărimi pentru fotografii. Ana îl lăsa in pace și se înfunda la părinții ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în gând să citească acasă pe Samain. - Ai iubit vreodată? întrebă brusc studentul, după ce-laruncase inutil prin poezia rusească, prin Nekrasov și Balmont. - Cred că da! răspunse după puțină ezitare Felix. Weissmann îl privi incredul, apoi se porni, cu obișnuita frenezie, pe confesiuni. - Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal,așa cum numai o dată un om iubește într-un secol. Am material 1 "Sunt stranii seri în care și florile se-animă Prin aerul sensibil când trec păreri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare critic român, care a scris despre G. Coșbuc un articol excepțional, Poetul țărănimii. Trebuie neapărat să-l citești. Weissmann vorbea cu atâta pasiune și convingere, că trecătorii întorceau capul. Felix nu-i împărtășea nici o idee, dar era încîntat de frenezia lui ideologică, așa de absentă la alții. - Am să mai stau un an, doi în România, unde nu pot săgîndesc liber, până îmi mărit surorile și plasez pe mătușa la vreun cumnat, și apoi mă expatriez. Mă duc în Franța
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare, bătută de valuri, sau de munte, în prada vânturilor; să fiu pasăre cu glas melodios sau pasăre croncănitoare și de pradă, călătoare sau sedentară, să fiu bestie de pădure sau animal domestic. Toate speciile să le trăiesc cu o frenezie sălbatică și inconștientă, să parcurg seria întreagă a naturii, să-mi schimb forma cu ușurința unei grații naive, fără teatru, întocmai ca într-un proces natural. Cum aș umbla prin cuiburi, prin grote, prin singurătăți de munte și de mare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici una să nu fie realizată și efectivă. Totul să vibreze de o neliniște universală de început, ca o trezire din neant. Nu pot trăi decât la începutul sau la sfârșitul acestei lumi. Ironie Și autoironie Când ai negat totul, cu frenezie, și ai lichidat radical cu toate formele de existență, când nimic n-a rezistat pornirii și excesului de negativitate, de cine te mai poți lega, decât de tine însuți, de cine să mai râzi sau să plângi, afară de tine? După ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încît el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta este fatal și frecvent. Și în muncă omul a uitat de el însuși. Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă și dulce, ci la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
explică miracolul existenței iudaice, dacă nu prin întreținerea constantă a flăcărilor unei misiuni? Și în zborul evreilor în istorie, ele par a le fi ars mai mult tălpile decât aripile, căci altcum nu s- ar explica graba lor în timp, frenezia fiecărui moment de viață, ardoarea pământească, dorința de a nu pierde nici o comoară de-a pământului sau de-a rata vreo plăcere sublunară. Dacă un singur moment în evoluția lor evreii erau lipsiți de furia mesianică, dispăreau pe loc. Prezența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un popor, dar îl și epuizează mai repede. Ritmul accelerat explică istovirea rapidă a culturilor moderne și, într-o oarecare măsură, și a Greciei și Romei. Precipitarea evenimentelor presupune activitatea violentă a unui suflet, pasiunea care-și soarbe substanța din frenezia proprie. Când privim fenomenele succedate în India, în decursul unei istorii milenare, observăm un interval surprinzător între ele, o distanță de timp de-a dreptul uluitoare. Un secol de abia respiră într-un eveniment, iar acesta are o semnificație de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o respirație proprie? Din moment ce am acceptat cu toții să ne compromitem în istorie, trebuie să-i recunoaștem acesteia toate ireductibilele, toată imensitatea de fatal și să-i facem jocul cu o repartizare arbitrară a pasiunii și a disprețului. Am căutat cu frenezie umanitatea și n-am găsit decât națiuni, și cu cât le-am înțeles mai bine, cu atât umanitatea mi s-a părut mai vaporoasă, mai îndepărtată și mai îndoielnică. Nici o națiune nu verifică sensul ideal al umanității, fiindcă fiecare vrea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că ea e un defect, dar îmi este imposibil să-i descopăr altceva decât o virtute mediocră, care nu poate fi o culme decât pentru oamenii lipsiți de personalitate. Într-o lume în care numai excesul inimii și al inteligenței, frenezia și calculul echivoc, instinctele tari și ipocrizia pot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea folosi o cumsecădenie colectivă? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Setei mele de conflicte în lumea aparențelor nu-i pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de vedere al raționalității formelor de cultură, nu reprezintă alcătuirile noastre de viață un excedent de irațional? Dar dacă ne-au fost interzise deliciile naivității, nu ne mai rămâne decât să dăm intrării noastre conștiente în cultură un accent de frenezie necunoscută României. Ar fi un lux pentru spiritul primar al culturii noastre să divinizăm expresiile aurorale ale culturii. Noi trebuie să avem în față finalitățile esențiale și ultime ale devenirii culturilor. Am fost prea mult popor. Îndumnezeirea acestei realități primordiale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
efectiv Europa decât în începuturile veacului trecut. Filozofia germană romantică și ideile revoluționare franceze au alimentat o vibrație, care a devenit spirit revoluționar și apoi revoluție. Reacțiunea României față de Europa este unul din fenomenele cele mai îmbucurătoare ale vieții noastre. Frenezia imitației, care a dominat tot secolul al XIX-lea, își are rădăcini atât de adânci, că sânt nemângâiat de a fi rămas atât de neînțeleasă lui Eminescu, care a priceput cum nimeni o Românie intemporală, pentru a o refuza în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în trecutul lor - din fructul istoriei, care le-a fost interzis printr-un blestem satanic, rezerva în imitație lua caracter de reprobare sau de distanță stilizată. Cum totul le-a fost oprit, renăscuți la viață au vrut să cucerească totul. Frenezia imitației, în acest caz, are un caracter de imperialism vital, este o dovadă a unei sete adânci de viață. Că a îmbrățișat atâtea lucruri pe care nu le-a priceput, că a înmagazinat artificial, că n-a putut asimila tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au toate acestea? În fenomenul culturii românești, această înflăcărare e admirabilă. Se spune: forme și numai forme. Dar puteau să împrumute numai umbre! Nu aceasta e problema. Căci nu interesează în ascensiunea și aurora unei culturi conținutul ei cât ritmul. Frenezia imitației a dat țării un ritm pe care în zadar îl vom căuta în "fondul" ei de o mie de ani. În setea ei de a imita, țara și-a simțit instinctiv golurile. Dacă selecționa valorile occidentale după un criticism
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
n-au vorbit decât despre rațiune, pentru a-și umple istoria de irațional. Chiar romanii, care dintre toate popoarele s-au specializat mai adânc în bunurile trecătoare și au creat un drept pentru a iubi legal pământul, au pus atâta frenezie, încît decadența lor a fost, de fapt, prăbușire și dispariție. Sfârșitul Imperiului roman, agonia precipitată oferă atât farmec maladiv și dezagregarea lui este o consolare atâtor inimi bolnave, că de câte ori tentațiile disoluției încearcă sufletul, crepusculul imperial îi este leagăn de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]