25,627 matches
-
vileag iar el va înfunda pușcăria precum cel mai ordinar dintre criminali. Nu mai e cazul să comentez evidență parodie, care de altfel nu mi se pare esențială la nivelul unei logici globale a textului lui Bruckner. De ce ți-e frică nu scapi, așa că pînă la urmă scriitorasul-parazit este descoperit, de o necunoscută care îl remarcase în biblioteci, în timp ce studia înfrigurat tom după tom imensă istorie a literaturii universale, îl urmărise și izbutise să refacă și desfăca, pas cu pas, întreaga
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
scutură paltonul, ca și cum carcasa furniruita ar fi lăsat talaș, el se întreba cum îl putuse ține în brațe Nichita Sergheevici." Secretul conducătorului comunist Protagoniștii românului politic din Prizonier în Europa sunt Alexandru Drăghici și Gheorghe Gheorghiu-Dej, tandem grotesc, legat prin frică celui de-al doilea de cel dintâi. Alexandru Drăghici știe că, în timpul grevelor de la Grivița din 1933, Gheorghe Gheorghiu-Dej era informatorul Siguranței, iar Gheorghe Gheorghiu-Dej știe că Alexandru Drăghici deține această informație. În plus, șeful Securității este gata să raporteze
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
vină să-și ridice " Leul de aur pentru cariera", Sofia Loren era imobilizata într-un spital american (cu diagnosticul "aritmie paroxistica"). Într-un recent interviu apărut în "Paris Match", Sofia Loren povestește prin ce a trecut atunci: "Mi-a fost frică să nu mor. Plîngeam și-mi spuneam: o să sfîrșesc singură, aici, la New York!"... La cine s-a gîndit cel mai mult cînd a traversat perioadă de suferință? "La Maica Tereza. Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
uitarea cui? Mai am așa de puține zile înainte... Abia apuc să scriu, cînd să recitesc? Ori, poate, de uitarea posterității. Haida, de! Cît despre disperarea de a nu avea nimic de spus... Confortul, vrea să zică. M-ar prinde frică dacă aș avea ceva de spus". Oare atît de cumplită să fie îndoială de sine a autorului? Atît de dizolvanta? Decepția e prea familiară, prea lejer dată în vileag pentru a nu fi și suspectă: "Jurnal de existență nu e
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața sa ideală implică abandonul celei reale: "Ești ornament de figuri autumnale/ Atacat de vestejire/ Că îngerul de piatră pe o ruină/ Ridicîndu-si brațul despuiat de lance./ Pe cadran oră înfățișează armoniile/ Dar
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de bună calitate din țară, după ce a inventat comploturi și infracțiuni, el nu are nici minimul curaj de a-și apăra bărbătește șansă în fața colegilor de senat. Ce altceva decât scârba să-ți provoace un astfel de comportament, în care frică irațională a animalului încolțit se combină cu exhibarea impudica a lașității? Prăbușirea sub orice nivel a limbajului sau, acuzarea sălbatică, la întâmplare, fără argument au reușit, în cele din urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
chef, la o cîrciuma din Roșiorii de Vede. Prilejul e constituit de victoria de la Plevna, despre care tot povestesc participanții la bătălie, ajunși aici, victorioși, cu un lot de prizonieri turci. La chef ia parte și Savu Pantofaru, om cu frica lui Dumnezeu, bun meșter dar nepriceput în ale băuturii. Nenorocirea a făcut, ca ageamiu ce era în ale păharului, să se îmbete. Cu mintea aprinsă de băutură și de vitejiile evocate, vrea să ucidă și el un turc. Îl găsește
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
la un vestit schimnic. Acesta, cînd află cu ce și-a împovărat sufletul Savu îi dă strașnic canon: să confecționeze o mie de perechi de păpuci pe care să le distribuie, gratuit, în țară și în peninsula balcanică. Om cu frica lui Dumnezeu, Savu pantofarul desface prăvălia și via pe care o avea și trece la confecționarea, pe cheltuiala să, a papucilor din canon, vagabondînd peste tot, inclusiv în Alexandria Egiptului. Într-un tîrziu, reajunge în Roșiorii de Vede, împrietenindu-se
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
mai sînt apoi sumedenia de lucruri tehnice, de la "cuțitul" de apăsat culoarea stoarsa din tub și trîntita pe pătratul sau dreptunghiul tabloului viitor, pînă la obiectele, florile uscate, gîngăniile, paianjenul (de metal, cu ochi scăpărători) de care mă apropiasem cu frica închipuindu-mi că sînt vii, plus libelulă vitrificata atîrnînd de peretele atelierului și care imi inspiră unul din cele trei-patru sonete, încercări mai vechi din tinerețe, cînd poezia, spre dezamăgirea mea de mai tîrziu, mi se părea cel mai lesnicios
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
fotbaliști" le dovedește nu doar idioțenia, ci și abjecția: exemplul "fotbalistului-tenisman" Nastase, căzut cu succes la alegeri, e un contraargument cu care ar trebui, la propriu, să li se dea în cap. Ea dovedește - mai e nevoie s-o spun? - frică animalica de a nu li se vedea, prin contrast, inteligență de nivel zero. Mai bine așa, sub aripa uncheșului Diaconescu, a babacii Iliescu și a nasului Măgureanu. Dacă tot l-au ratat pe Ceaușescu (dar nu toți l-au ratat
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
că iar s-a pus la cale, ceva. I-am găsit imediat, după ciripit. Sub fotoliu era o cutie de carton, în care am dat de niște puișori roz și aurii, atît de neîndemînateci și plăpînzi, încît mi-a fost frică să-i las să mi se cațere pe mîna. Am uitat de masă, am început să-i suflu. - Asta-i tot? - mă întreba mami, cu un surîs complice. Tata mustăcea. - Mai am? - Caută. De data asta am pornit la treabă
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
împrumute, periodic, si permisul de cale ferată și chiar un carnet de călătorie pe numele ei, asigurîndu-l că nu-l va deranja în București, după ce l-a vizitat de patru ori și i-a prea ajuns. "Nu-t/i/ fie frică că te voi incomoda pe tine cu vizitele mele. Nu dragu mamei copil mult iubit. Fii domn cît de mare, cît de bogat, că eu nu mă închin nici la una." În 18 decembrie 1927, după ce de ziua lui de
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
Cronicar Cui îi e frică de feminism? Cam o treime din cele 32 de pagini ale revistei ORIZONT nr. 2 au legătură într-un fel sau altul cu feminismul (fără să punem la socoteală proza, poezia, eseurile, cronicile literare scrise de femei sau despre cărți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
destinul însingurării e cel pe care i-l fac cadou semenii; puștiul și peșteră îl așteaptă, să trăiască unde-o vrea." Schopenhauer că educator e un text fundamental pentru cine vrea să înțeleagă opera lui Eminescu, Slavici, Blaga. Lenea și frica, pericolele care îi vânează pe aproape toți oamenii (în viziunea lui Nietzsche) nu-i amăgesc pe ei. Ei trăiesc lecția. Trei mari evenimente, scrie Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
un vecin îmi povestise că la garajul subteran din cartier cîțiva înși îl bătuseră cu ciomegele pe un pietar, lovindu-l mai mult la cap. Vecinul anunțase poliția, dar n-avusese curaj să stea ca martor la scenă bătăii, de frică să n-o încaseze și el. Garajul subteran despre care e vorba se află în spatele unui loc geometric frecventat cu regularitate de poliție - o piață de legume și de alte bunuri, cîteva prăvălii cu orar permanent și o cîrciuma. În
Sîngele măsurat cu sublerul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18128_a_19453]
-
noastre detaliază cauzele răului și metodele de remediere. Dacă publicului canadian i se oferă doar cititul în cărți, în stele sau în palmă, cel românesc pare mai pregătit să accepte pitorescul suprarealist al asocierilor: vrăjitoarele spațiului tradițional românesc "dezleagă de frică, de răsăritura, boala copiilor, de argintul viu", "rezolva cazuri de cununii legate, făcut de urît", "lucrează cu magie albă", "cu magie albă, neagră", "cu plante", "cu talisman", "lucrează cu os de pește, cu miere", "rezolva prin cruce și icoana, prin
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
țintă falsă. Cehia ocupată, contra "iertării" de ocupație a României lui Ceaușescu. Să nu uităm că Ceaușescu se jura pe socialismul ortodox, cel repudiat la Praga, dar protesta împotriva încălcării suveranității. Dacă el a fost manipulat, folosindu-i-se curajul fricii, sau, mai degrabă, a fost mandatat să joace rolul "independenței" față de Moscova, asta se va afla nu peste foarte mulți ani. Cronicarul crede, mai degrabă că Ceaușescu a primit indicații de la Moscova. Indicații care, ulterior, l-au făcut să se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
apartinăndu-i lui Vladimir Nabokov. La Cehov, ca și la Nabokov, duelul are cu totul alt rost an construcția intrigii și a personajelor decât cel consacrat, ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate trezi din abrutizare eroi precum amorezul plictisit de viață calmă și banală alături de amantă de care s-a săturat definitiv. Duelul, la
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
construcția intrigii și a personajelor decât cel consacrat, ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate trezi din abrutizare eroi precum amorezul plictisit de viață calmă și banală alături de amantă de care s-a săturat definitiv. Duelul, la care e provocat mai curând din ăntămplare, ăntr-o clipă de nebunie, de un cunoscut care al disprețuiește
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
care o duce. El semnifică moartea, apropierea de un sfârșit cu mult mai sumbru decât măruntele dezamăgiri zilnice ale personajului. Spre deosebire de eroul lui Nabokov, care trăiește ceasurile de dinaintea duelului cu intensitate și disperare, fiecare minut fiind dilatat la maximum de frică, amintindu-si ăntreaga viața, de la cele mai mărunte până la cele mai ănsemnate ăntămplări, personajul lui Cehov e schimbat după duelul căruia ai supraviețuiește. Pentru el, duelul are valoarea unei revelații, al transforma ăntr-un fel de mistic, dispus să ași trăiască
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
un tur de forță, o montare și o demontare de registre contrastante, de la banalul cotidian la euforia fantastică, de la fantastic la terifiant, de la terifiant ănapoi, la cotidian, la apă lui liniștită, care ascunde atâtea alte lumi, pe care ne e frică să le descoperim... Premiul pentru regie a fost cucerit de un absolvent al UATC-ului, Hanno Höfer, pentru Dincolo. ăntr-un sat de graniță, o nevasta cicălitoare (Coca Bloos) ași trimite, cu forța, bărbatul, un grăsan bonom (Nicolae Oprită), la bișnița
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
de bunăvoință adresat subalternilor și celor cuminți care respectă preceptele impuse cu supușenie, aproape bucurie. Dar undeva în colțul gurii și în mișcarea sprâncenelor, în priviri furtive, în grabă unor cuvinte care se exprimă necontrolat, se ascunde un sentiment de frică. Parcă satisfacția nu-i deplină și totul s-ar putea schimba cândva?! Dar mai bine nu gândim mai departe și păstrăm cu strășnicie ce-am primit. Adică satisfacția extrovertă prin mască fixă. Poate că astfel, împrejur și chiar în noi
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
nobil lucru decât o babă nu există! Babele ajung la un fel de ăntălnire a egalității sociale. O babă taranca și o babă ducesa e tot o babă! Sunt aceleași păstrătoare ale civilizației și ale tradițiilor onorabile, ale credinței și fricii de Dumnezeu. Afară de cazul când nu s-au lăsat babite! Din nenorocire, la țară nu se mai fac babe! Am văzut la țară tarănci coafate, cu unghii făcute cu oja (chiar și la picioare), cu tocuri." Firește, e greu sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
tâmpeniile solemne pe care englezii le fac la ei acasă cu sângele lor rece, pe care-l cunoașteți, zise Blondet... te trec fiorii... an ultima vreme, Walter Scott, care n-a ăndrăznit să descrie o femeie așa cum este ea, de frică să nu fie improper, se caia că zugrăvise prea de tot pe Elfia, ăn Pușcăria din Edimburg. - Vrei să nu fi improper an Anglia? I se adresa Bixiou lui Finot. - Ei, zi! - Du-te, domnule, la Tuileries, uită-te la
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
Marină Constantinescu De curând, Teatrul Nottara din București a prezentat publicului cea de-a doua premieră, după music-hall-ul Moștenirea lui Cadăr cu care a deschis stagiunea. Este vorba despre Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, ăn traducerea Andei Boldur și a lui Radu Gabrea, cel din urmă fiind și regizorul spectacolului. Simt nevoia să reamintesc faptul că Radu Gabrea este unul dintre cei mai importanți regizori de film din
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]